Privire în grădina vecinului
Drumul spre redacţia noastră trece prin dreptul Academiei. Uneori trebuie să ocoleşti cîte o baltă imensă ca să treci de intrarea în venerabila instituţie, alteori trebuie să eviţi o maşină care blochează trotuarul aşteptînd să prindă o pauză în fluxul Căii Victoriei. Şoferi blazaţi stau şi aşteaptă, lîngă peluză, citind ziare şi reviste deloc academice. în general, dacă nu e vreo aniversare la care să participe oameni politici care atrag presa, curtea Academiei e un loc unde nu se întîmplă nimic. Nu îndrăznesc să fac presupuneri în legătură cu ceea ce nu se întîmplă în interior.
Zilele trecute am avut însă o surpriză: vasta curte era plină de maşini albe ale Salvării. Te întrebai, înfiorat, ce molimă poate să bîntuie printre stimaţii academicieni, ce catastrofă se va fi consumat în interiorul zidurilor de s-au adunat atîtea salvări la un loc sau dacă nu cumva academicienii, în genere oameni de vîrste înfloritoare, au făcut o investiţie pentru sesiunile mai animate, care se lasă cu infarct şi apoplexie. Răspunsul l-am aflat întîmplător, în aceeaşi zi: fusese un simpozion pe teme medicale. Participanţii folosiseră salvările pe post de taxi. Poate nu se decontează. O economie de 25.000 de lei contează pentru buzunarul oricui, nu-i aşa?


În grădina Cişmigiu
Cişmigiul a înflorit brusc: tremură de floare şi l-a schimbat pe Bacovia cu Alecsandri. O dată cu soarele şi pastelul parfumat apar şi oamenii: primele sînt măturătoarele care se mişcă încet şi trist, apoi iubitorii de cîini comunitari cu mîncare pentru protejaţii lor, apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverşi inşi grăbiţi în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînţă de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furişe în jur şi, în partea a doua a zilei, îndrăgostiţii fără cuib. Dacă ţi se-ntîmplă să auzi o frîntură de conversaţie a unui cuplu aparţinînd oricăreia dintre categoriile de mai sus descoperi cu mirare că toţi vorbesc despre acelaşi lucru şi că el nu are nimic de-a face nici cu parcul, nici cu primăvara, nici cu joaca, nici cu dragostea. Presupun că această temă de conversaţie unică e pe cale să devină o monomanie naţională: banii.


Mare e grădina lui Dumnezeu...
...şi mulţi oameni care au terminat liceul sau facultatea, în ea. (Ajunge să-i vezi pe cei de la Vrei să fii miliardar). Pentru toţi aceştia, deunăzi, cineva propunea înfiinţarea unor colecţii de cărţi în care, ca în ghidurile practice, să se dea un minim necesar de cunoştinţe geografice, muzicale, literare, matematice, de chimie şi fizică etc. Sugerez celor interesaţi cîteva titluri de colecţie: "Cartea incultului", "Colecţia pentru proşti", "Cînd eşti bîtă", "Handicapul cultural şi remediile lui", "Cvasi-analfabet". Problema ar fi că e destul de dificil să faci cadou o carte dintr-o asemenea colecţie. Deci nu rentează.