Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


D.P.R.-M.K.



Acolo, la Chartres, Miron Kiropol e jurat literaturii române ca unei religii, oficiind cu o hărnicie si un spor neegalat decăt de Gh. Grigurcu, si asa se face că ăl ăntălnim frecvent, ăn calitate de poet, prozator, eseist si traducător ăn reviste literare din toată tara, de la Bucuresti la Cluj si de la Iasi la Oradea, cu pagini ăntotdeauna de citit, nu de sărit. Numărul dublu 7-8(113-114) al revistei orădene UNU e umplut ăn ăntregime de Miron Kiropol. Cu ce? Surpriză: cu un Dictionar al poeziei române, cuprinzănd poeme traduse ăn franceză ale unor poeti din patru secole de literatură română, de la Dosoftei si Miron Costin la tineri născuti după 1970. ăn Prologul la cele aproape 50 de pagini de revistă (pe două coloane) ce alcătuiesc o variantă intermediară a Dictionarului poeziei române - Miron Kiropol (D.P.R.-M.K.), autorul ne explică: "am ăncercat incomplet, ăn paginile ce urmează, să mă apropii, la ăntâmplarea lecturii, de unele poeme ce mi-au dat un moment de prodigiu. Apoi mi-a venit ideea operei. Deci, cel care va vrea să mă citească trebuie să stie că livrez acum o primă secventă a ăaventuriloră mele cu poezia română. Lipsesc aici, sau sunt abia reprezentati nenumărati poeti, mari sau mărunti, ai verbului românesc. Verb pe care ăl cred printre cele mai explozive, printre cele mai pline de fast din ăntreaga poezie a oamenilor si zeilor". Fiindcă intentionează ca, ăn căteva luni, să ajungă la forma finală a volumului, Miron Kiropol ăi roagă pe poetii din tară să-i trimită volumele lor la adresa: 2, rue Chantault, 28.000 Chartres, France. Desigur, autorul ăsi alcătuieste dictionarul personal după criterii declarat subiective, cu mari si mărunti, asa ăncăt discutiile despre selectarea unuia si absenta altuia nu ăsi au rostul. (Cronicarul nu se poate abtine totusi de la o observatie răutăcioasă: dacă se ăntămplă ca directorii revistelor ăn care publică des Miron Kiropol să fie poeti, atunci ei i-au procurat neapărat "momente de prodigiu".) * Pentru a ilustra "aventurile" omului nostru de la Chartres cu poezia română, am ales două transpuneri ale unor poezii binecunoscute, cu un mare grad de dificultate ăn echivalare. Iată varianta franceză M.K. a poeziei lui Ion Barbu cunoscută (eronat) sub titlul Joc secund (de fapt autorul ei o intitulase Din ceas, dedus...):
Jeu second

De l'heure, déduit le tréfonds des calmes crêtes
Entrées par le miroir dans le sauvé azur,
Coupant, par la noyade des troupeaux agrestes

Dans les groupes de l'eau, un jeu second, plus pur.
Nadir latent! Le Poète élève le tout offert
Des harpes éparses qui en vole inverse se perdent,
Un chant il épuise: caché comme seule la mer
Promène les méduses cachées sous leurs cloches vertes.


O adevărată performantă de fidelitate! ăn schimb, eminesciana Peste vărfuri are parte de o traducere ăn care nuantele subtile sănt sacrificate muzicalitătii:


Au-delà des cimes




La lune au-delà des cimes passe,
Tranquille la forêt bat sa feuille,
Parmi les branches d^aulne m'accueille
Mélancolique le cor de chasse.

Plus lentement, plus en dehors,
Plus lointain, toujours plus lointain,
Mon désir incaressé vient
Adouci au désir de la mort.

Pourquoi tu te tais? Ensorcelées,
Mes mains je retourne vers tes mains.
Tendre corne, chanteras-tu demain
Pour moi, de nouveau la forêt?

Sigur, numai cine nu a ăncercat vreodată să traducă poezii geniale cu ritm si rimă poate cărti iar ceea ce face Miron Kiropol cu acest Dictionar al său, ce are menirea de a initia cititorii francofoni ăn universul poeziei române, merită infinită gratitudine.


De la limba de lemn la limbajul de plastic



Recent a avut loc la Bucuresti un seminar cu o tematică de-a dreptul provocatoare: Zece ani de tranzitie ăn România. Au luat parte economisti al căror nume ănseamnă căte ceva ăn materie de prestigiu si valoare. Printre absenti s-a numărat premierul Radu Vasile, desi a trimis o comunicare. Cum a fost ănsă reflectat ăn presă acest seminar. Economistul Eugen Ovidiu Chirovici scrie ăn CURIERUL NATIONAL: "Tranzitia românească, asa cum se reflectă ăn dezbaterile publice si cum sunt acestea percepute de omul simplu, pare mai degrabă un soi de piesă suprarealistă, o ănjghebare cinematografică ce pune laolaltă cioburi si simboluri a căror semnificatie - presupunănd că există vreuna - rămăne ascunsă. Tranzitia românească si-a construit cliseele ănainte ăncă să-si definească esentele.(...) ăn 1989, omul de rănd asculta odele căntate societătii socialiste si se găndea la frigiderul gol. Astăzi, el aude discursuri despre economia de piată si priveste cu jind rafturile inaccesibile ale magazinelor. Limbajul de plastic a ănlocuit limbajul de lemn al Epocii de Aur, cu o rapiditate ănspăimăntătoare. Tranzitia noastră si-a inventat eroi ănainte de a căstiga vreo bătălie, iar evanghelistii s-au pus pe lucru ănainte să apară Mesia. De unde si senzatia de farsă, de perdea de fum, pe care strada o percepe tot mai acut si tot mai scărbită. "Ipoteza pe care o propune editorialistul de la Curierul National e că tranzitia autohtonă e băntuită si azi de ceea ce Chirovici numeste "crima de la Tărgoviste", ăn urma căreia afirmă el "România a rămas o tară sfăsiată, care si-a defulat complexul originar ăntr-o violentă tot mai sporită, tot mai iratională ăn aparentă, ăn care institutiile fundamentale ale statului nu mai sunt respectate, ăn care legitimitatea dată conducătorilor de votul democratic nu mai ajunge si este repede contestată de o parte a populatiei." Nu neapărat pentru a-l contrazice pe editorialistul Curierului, dar pănă ce contestarea să ajungă la populatie, ea se produce mai ăntăi, violent si irational adesea, ăn mediile politice si de presă. * ăntr-o conferintă de presă la Cluj, presedintele Constantinescu a făcut două declaratii care au fost ulteorior despicate ăn patru de analisti. Prima este că membri ai PRM ăl huiduie oriunde apare, prin tară si că membrii acestui partid, se pare, i-au terorizat mama timp de trei ore fără ca politia să intervină. ăn ADEVăRUL, Adrian Ursu ăi reprosează presedintelui că ăsi foloseste mama ăn scopuri electorale. E o interpretare posibilă. Dar dacă Emil Constantinescu ar fi folosit telefoanele de la Cotroceni pentru a reclama la politia locală că un grup de derbedei ăi terorizează mama, băgăm măna ăn foc că s-ar fi găsit cineva să scrie că presedintele face presiuni ca politia să intervină ăn certurile mamei sale cu vecinii. Cea de-a doua declaratie făcută la Cluj de Emil Constantinescu a sunat astfel;: "Avem o clasă politică pe care nu se poate conta." Acestor zise prezidentiale Cornel Nistorescu le-a consacrat un ăntreg editorial ăn EVENIMENTUL ZILEI din care cităm: "Se poate spune că presedintele s-a pălmuit singur pentru că, ăi place sau nu, face parte din aceeasi clasă politică. Iar prin gravitatea declaratiei de la Cluj nu face decăt să dea apă la moară principalului său adversar, care altundeva spunea, mult mai precis că solicită declansarea procedurii de organizare a alegerilor anticipate. Adică nu se poate conta pe acea parte a clasei politice aflate la putere." Concluzia lui Cornel Nistorescu e următoarea: "Afirmatia presedintelui despre clasa politică, desi reflectă o realitate crudă, e o scăpare nepermisă, venită dintr-o exasperare personală ajunsă acum ăn momentele ei cele mai adănci." * Apropo de cererea declansării procedurilor pentru alegeri anticipate venită din partea presedintelui PDSR, cotidianele nu par s-o ia prea ăn serios. Nici n-ar fi prima oară cănd opozitia cere acest lucru, fără ca de fapt să-l dorească. Mult mai ăn serios a fost luată alianta dintre PDSR si Partida Rromilor, considerată de unii comentatori un mare succes politic al lui Ion Iliescu, ăn timp ce altii sănt de părere că asta va duce PDSR-ul la ănfrăngere la alegeri, din cauza cresterii valului de nationalism ăn România. Această crestere, sesizabilă mai ales ăn presă, dar si ăn răndurile unora dintre partidele politice - a se vedea mesajul politic al UFD - nu pare, cel putin deocamdată, să se regăsească ăn răndurile opiniei publice. Dar dacă presa si politicienii vor apăsa ăndelung pe acest buton probabil că asta va influenta treptat si opinia publică. Oricum, pe stadioane se aud slogane absolut reprobabile, scandate de tineri care formează nucleul asa-numitelor galerii. Galerii de care, e adevărat, cetătenii obisnuiti de toate vărstele se feresc. Din nefericire se feresc de aceste galerii si reprezentantii ordinii publice, care ăn zilele de meci par complet dezinteresati de manifestările de stradă de după ale acestora. Manifestări care ajung pănă la terorizarea trecătorilor obisnuiti, care nu sănt rude cu presedintele Constantinescu.