Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Absolvă, cheltuie, bombăne... de Rodica Zafiu

Concurenţa dintre formele verbale care au la prezent unul dintre sufixele -esc sau -ez şi cele lipsite de aceste sufix este una dintre caracteristicile (şi dificultăţile) gramaticii româneşti: verbele cu infinitivul în -a pot avea variante cu şi fără -ez (copie / copiază, marcă / marchează), cele în -i pot avea variante cu sau fără -esc (cheltuie / cheltuieşte, bombăne / bombăneşte, stăruie / stăruieşte). Prezentul verbelor constituie o zonă de imprevizibilitate şi instabilitate care îşi are perechea doar în variaţiile care privesc pluralul substantivelor: la unele feminine - oscilaţiile între formele în -e şi cele în -i (coperte / coperţi) şi la unele neutre - în -e sau -uri (tunele / tuneluri). Oricum, se pare că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare a greşelilor în şcoală) e mai puternică în cazul substantivelor (formele considerate neliterare atrag atenţia şi nasc polemici, ca în recentele discuţii despre pluralele cireşi şi căpşuni), în vreme ce variaţiile verbale trec neobservate sau cel puţin sînt tolerate mai uşor. În asemenea cazuri norma e în orice caz greu de stabilit şi evoluţia greu de anticipat: se poate să dispară una dintre forme, să se păstreze ambele în variaţie liberă, sau fiecare să se specializeze semantic ("acordă un premiu" / "acordează un instrument").

În 1968, în Tendinţe actuale ale limbii române, Al. Graur observa variaţiile în uz şi susţinea că, în ciuda unor contraexemple, "tendinţa limbii noastre rămîne în continuare aceea de a forma prezentul cu -ez şi -esc, pentru a regulariza flexiunea" (p. 244). Într-adevăr, formele cu sufix au avantajul unui tipar de conjugare regulat, lipsit de alternanţe, clar marcat. Simplitatea şi raţionalitatea nu sînt însă reguli absolute ale evoluţiei unei limbi: adesea intervin şi alte cauze - analogia, eufonia, asocierile semantice - care produc tendinţe contrarii. În limba actuală constatăm că tiparul cu infinitivul în -a şi sufixul -ez este într-adevăr foarte productiv şi aproape obligatoriu pentru adaptarea împrumuturilor (downloadez, updatez). Verbele cu infinitivul în -i (-ui, -ăi etc.) sînt mai puţine şi permit de la început unele variaţii în folosirea sufixului: sînt mai numeroase formele cu -esc, dar nu lipsesc nici cele fără -esc. Dacă urmărim cîteva împrumuturi sau creaţii recente, observăm dominaţia clară a formelor cu sufix, dar şi excepţiile: a chatui apare, la o căutare cu motorul Google, cu 74 de atestări pentru forma chatuieşte ("stă şi chatuieşte la 2 noaptea", romanian-portal.com), şi cu 128 pentru să chatuiască ("prietenului meu îi cam place să chatuiască", eva.ro), dar şi cu 14 atestări ale formei (să) chatuie ("eşti unu din ăia care chatuie, frate", linkmania.ro; "nu mai ştie nimeni să chatuie elegant", firmaro.com). Derivatul familiar-argotic a ţepui apare de 347 de ori la indicativ prezent, ca ţepuieste ("Western Union îi ţepuieşte pe români cu zeci de miliarde lunar", hotnews.ro) şi de 1130 de ori la conjunctiv prezent - să ţepuiască (,Tărâţă Culiţă a încercat să ţepuiască Regia Naţională a Pădurilor", curentul.ro) - dar şi de 20 de ori în forma (să) ţepuie ("îl ţepuie ăia de la tehnic", rdi-sat.com) Poate tocmai pentru că - stilistic - noile verbe în -i aparţin aproape în totalitate registrului popular-colocvial al limbii, şi variaţia urmează modelele populare preexistente.

În cazul unor verbe vechi în limbă, pare să se întărească poziţia formelor fără sufix. Noul DOOM (2005) consfinţeşte această tendinţă, în mai multe cazuri; de pildă, pentru verbul a absolvi. În DEX, în vechiul DOOM (1982) şi în lucrări de lingvistică mai vechi se considera că acest verb suferise o specializare semantică, astfel încît forma absolvă era tipică pentru sensul juridic ("a scuti pe cineva de pedeapsă"), iar absolveşte se folosea pentru învăţămînt "a termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţă-mânt". În realitate, forma fără sufix, absolvă, s-a impus pretutindeni şi în toate sensurile cuvîntului; noul DOOM nici nu mai înregistrează varianta absolveşte. Google oferă date grăitoare privind frecvenţa celor două variante: absolvă e atestat de 32.400 de ori, inclusiv cu sensul şcolar ("absolvă prima promoţie în specialitatea Calculatoare Electronice", ac.utt.ro) iar absolveşte doar de 379 de ori, cele mai multe din apariţii fiind în texte din Republica Moldova: "În 1979 absolveşte şcoala medie de cultură generală din sat" (prodemo.md); "absolveşte Universitatea Tehnică din Chişinău, facultatea de construcţie" (ournet.md); "În anul 2004 absolveşte Academia Ştefan cel Mare" (dse.md) etc.

În DEX şi în vechiul DOOM, verbul a cheltui apărea doar cu forma cu sufix: cheltuiesc; totuşi, în 1940, în Dicţionarul Academic, era pomenită şi o variantă: (eu) cheltui " prin Ardeal". În momentul de faţă, varianta cu sufix este puternic concurată de cea fără sufix: cu ajutorul motorului Google găsim de 75.000 de ori forma (să) cheltuie, de 39.100 cheltuieşte şi de 62.100 să cheltuiască. De altfel, noul DOOM a admis ca variantă literară, pe locul al doilea, forma fără sufix (cheltuiesc / cheltui).

În noua Gramatică a limbii române (2005, volumul I, p. 559-561), Gabriela Pană Dindelegan discută în detaliu situaţia actuală a variaţiilor pe care le prezintă aceste tipuri de verbe, cu diferenţe de comportament adesea greu de explicat şi cu tendinţe contradictorii; printre altele, autoarea constată, pe de o parte, tendinţa de abandonare a sufixului, la verbele deja existente, şi - pe de altă parte - marea productivitate a tiparului cu sufix în procesul de creare şi adaptare de noi verbe. Dinamica limbii române actuale e în continuare plină de surprize.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara