Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
A scrie, a bate, a tasta... de Rodica Zafiu


Comentariile indignate sau (mult mai rar) admirative asupra schimbărilor rapide din limba română de azi, în special a celor lexicale, sînt atît de frecvente, încît pot lăsa să treacă neobservate o serie de exemple ale tendinţei contrarii: cazuri în care unor modificări radicale apărute în obiceiuri, tehnici, acţiuni din viaţa cotidiană nu le corespunde o la fel de evidentă şi imediată impunere a cuvintelor şi a expresiilor care să le descrie. Pentru a examina asemenea situaţii trebuie să evităm însă zona substantivelor. În clasa substantivului, inovaţia ' mai ales sub forma împrumutului - se produce mai uşor; o nomenclatură modernă poate fi adoptată în scurt timp, cel mult cu unele variaţii de scriere şi pronunţare, cu ezitări între formele concurente. Altfel stau lucrurile cu verbele. Chiar dacă şi în cazul lor inovaţia pare promptă, neologisme în -a, -iza, -iona (precum a accesa, a mediatiza, a promoţiona) apărînd cu mare frecvenţă, adesea acestea nu acoperă decît o zonă semantică restrînsă, foarte tehnică, destule sensuri mai generale rămînînd neexprimate. Un exemplu interesant mi se pare cel oferit de distanţa dintre răspîndirea rapidă a scrisului cu ajutorul computerului şi întîrzierea relativă a fixării unui mod de a-l desemna.

Raportul actual dintre activităţile din sfera 'scrisului pe calculator' şi cuvintele sau perifrazele care le numesc şi le descriu poate fi comparat cu cel deja stabilit cîndva prin răspîndirea maşinii de scris. Pentru destinaţia fundamentală a acesteia pot fi alese verbele a scrie sau a dactilografia, ori locuţiunea a bate la maşină, cu diferenţe semnificative (după cum pun sau nu în relief procesul global, rezultatul etc.): a scrie face abstracţie de modul specific al acţiunii; a dactilografia e tehnic şi implică de obicei actul mecanic şi non-paternitatea textului; a bate la maşină e colocvial, dar foarte frecvent (chiar şi redus la verb, care preia astfel sensul întregii sintagme 'am bătut un text de două pagini'). Măcar pentru generaţiile următoare, care nu vor mai avea neapărat o cunoaştere directă a obiectului, noile ediţii ale DEX-ului ar trebui să renunţe la circularitatea cu care sînt definite deocamdată verbul a dactilografia - 'a scrie la maşina de scris' şi sintagma maşină de scris: - 'maşină folosită pentru dactilografierea textelor'. Oricum, o anume inerţie lexicală s-a manifestat şi în legătură cu scrisul la maşină, o dovadă fiind chiar uzul extins ' impropriu din punct de vedere etimologic - al cuvîntului manuscris: 'text scris de mînă sau (....) dactilografia t' (DEX). Un termen mai tehnic pentru textul dactilografiat ' dactilogramă ' nu apare cu acest sens în DEX; e însă înregistrat de Florica Dimitrescu, în Dicţionarul de cuvinte recente (DCR),1982.

Cu computerul (folosit nu numai pentru a scrie texte!) lucrurile sînt şi mai complicate. Există un verb tehnic, tot mai răspîndit: a tasta, cuprins deja într-o familie lexicală, alături de tastă (folosit şi pentru maşina de scris) şi tastatură (sinonim cu claviatură, împrumutat ca şi acesta din germană, înregistrat în DEX). Termenul claviatură, curent pentru pian şi pentru maşina de scris, nu s-a extins şi asupra computerului. S-a produs astfel o specializare lexicală: deşi obiectele sînt foarte asemănătoare, computerul are doar tastatură: 'au mai fost furate o tastatură şi un monitor' (Evenimentul zilei = EZ 652, 1994, 2). A tasta este un verb nou, cuprins deocamdată în ediţia a doua a DCR (1997), cu un citat recent (din 1995) şi cu definiţia 'a apăsa tastele telefonului, computerului etc.'. Verbul desemnează deci doar acţiunea mecanică, punctuală sau oricum de durată redusă, nelegată neapărat de computerul personal: 'pentru clienţii Băncii Populare din Milano e de-ajuns să tasteze numărul de cont' (Libertatea, 2807, 1999, 10). Asemănarea acţiunii de a bate la maşină cu aceea realizată cu ajutorul computerului este evidentă; nu se spune totuşi, din cîte am putut să observ, a bate la computer sau la calculator! Se produce cel mult o contaminare a construcţiilor: 'am bătut pe tastatura calculatoarelor (...) numele lui R.V.' (EZ 1756, 1998, 1). Evident, soluţia cea mai simplă poate fi (ca şi în cazul dactilografierii) fundamentalul a scrie, dezambiguizat de context sau cu ajutorul unor determinări. Scrisul este deci de mînă / la maşină / la sau pe calculator: 'epoca noastră, a scrisului pe calculator' (România literară 37, 2001, 24). Pentru a stabili care e sintagma preferată în momentul de faţă (ceea ce nu ar permite, evident, şi prevederea evoluţiilor viitoare), ar merita adunate mărturisirile mai noi ale scriitorilor (şi confruntarea cu cele de acum mai bine de două decenii, în care generaţia '80, aflată la începuturile afirmării, îşi descria relaţia specială cu maşina de scris), dar mai ales ar trebui înregistrate expresiile specifice ale limbajului curent din edituri, redacţii de ziare, administraţie, ca şi cel al elevilor şi al studenţilor care utilizează curent calculatorul pentru a-şi redacta lucrările.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara