Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
A rupe pisica... de Rodica Zafiu

Expresia "a rupe pisica (în două)" - cu sensul "a lua (brusc) o decizie importantă", "a se hotărî, renunţînd la ezitări" - e foarte folosită, în ultima vreme, în limbajul familiar, ca şi în cel publicistic şi chiar politic: "Trebuie să avem curajul să rupem pisica-n două" (subtitlu, într-un interviu cu un preşedinte de partid, Evenimentul zilei = EZ, 4.10.2006); "Cum se rupe pisica la liberali" (titlu, în Adevărul, 22.09.2006); "Cine rupe pisica?" (Cotidianul, 12.10.2006); "R. V. este un politician pierdut. Dacă va rupe pisica acum, el va avea de înfruntat şi va trebui să învingă cerbicia adversarilor săi" (ziua.ro) etc.; "credinţa mea acum este că mai bine se Ťrupe pisicať direct, fără Ťetapeť, Ťtrepteť, altoiri ş.a.m.d." (forum.edu.ro, 28.07.2006). Construcţia cu participiul apare chiar într-un titlu de carte, Pisica ruptă (1997), a lui Mircea Daneliuc; alteori, se foloseşte infinitivul lung substantivizat: "prin rezilierea contractului ilegal de arendă încheiat cu baronul PSD, C.T., s-a încercat ruperea pisicii-n două" (Ziua, 10.02.2006); "restructurarea Guvernului fiind metoda gen Ťruperea pisicii în douăť prin care miniştrii incomozi (...) sunt înlocuiţi" (Cotidianul, 3.06.2006). Expresivitatea locuţiunii e marcată de o violenţă intrinsecă şi trezeşte destule reacţii negative; iubitorii de animale, în special, se revoltă în faţa unei imagini brutale şi nemotivate. Unii o şi comentează, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios; la sfatul "în concluzie: rupe pisica în 2 şi vezi-ţi de viaţa ta mai departe" (forum.desprecopii.com) se răspunde: "Dar de ce ar trebui să aibă pisica de suferit din povestea asta???!!! În fond, ea ce vină are?" (ibid.). Pentru că frecvenţa expresiei a crescut mult în ultimii ani, mulţi vorbitori o consideră o inovaţie recentă. E drept că ea nu apare consemnată în DEX, în cadrul articolului pisică; o găsim, în schimb, în DLR (Dicţionarul limbii române, tomul VIII, partea a II-a, 1974): a rupe pisica (de la început) = "a fi energic, hotărît, dîrz, a şti să-şi impună voinţa"; citatul ilustrativ provine din Glosarul regional Argeş (1967), al lui D. Udrescu: "Hei, băiete, n-ai rupt pisica de la început, te-ai ars!". Iar varianta expresiei care cuprinde sinonimul mîţă - în forma a rupe mîţa în două, înregistrată şi în DEX, şi în DLR, cu glosarea "a fi voinic, energic, curajos" (DEX) - are atestări vechi şi respectabile: "Fii român verde şi rupe mîţa în două" (C. Negruzzi); "Ei! bravo! Acu văd şi eu că eşti bărbat, om verde, colea, care rupe mîţa-n două" (V. Alecsandri); într-o notă din Poezii populare, tot Alecsandri precizează că: "un om vrednic, care rupe mâţa-n două, după proverbul poporal, plăteşte mult în ochii româncei". De la curaj şi forţă la decizia efectivă e un pas mic, evoluţia semantică a expresiei fiind perfect explicabilă. Astăzi, varianta a rupe mîţa în două este destul de rar folosită; cel puţin pe internet, ea apare incomparabil mai rar decît formula în care victima agresării este pisica: "poate rupe mâţa-n două şi reuşeşte ceva" (Ziua, forum, 20.06.2006); în mod previzibil, distribuţia sinonimelor depinde de factorul regional, mîţa fiind bine reprezentată în Moldova: "luni va fi o şedinţă CLM extraordinară, în care se vor discuta numai problemele regiei şi Ťse va rupe mîţa-n douăť; a venit momentul adevărului" (Evenimentul, Iaşi, 3.04.2001) "ŤDe la bun început am rupt mâţa cu ei, că altfel...ť, a mai spus primarul"; "primarul Gaidur a rupt mâţa pomenii statului" (Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, 20.12.2005). Rămîne de discutat originea expresiei, care nu se referă în nici un caz la un gest uzual, tradiţional ori simbolic; de fapt, e anormală chiar combinarea lexicală a verbului a rupe cu un obiect direct al cătrui referent e un animal. E posibil ca expresia să se fi referit, în sensul său primar, nu la simpaticul animal, ci la unul dintre multele obiectele denumite cu acelaşi cuvînt, printr-o extindere metaforică fixată în limbă. Pisică şi mîţă au, în limbajul popular, şi valoarea de "nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, unor părţi ale acestora etc. care prind sau trag ceva, se înfig în ceva". Mîţă are nu mai puţin de 23 de sensuri populare şi regionale, desemnînd un mecanism de oprire a căruţei, un cîrlig de fier, un lanţ, oiştea, placa de fier etc.; unul dintre cele mai răspîndite înţelesuri ale sale în limba veche era de ancoră a unei nave. De altfel, al treilea termen al relaţiei de sinonimie pisică - mîţă este cătuşă : provenind din latinescul cattus, fem. catta, cu sufixul -uşă, cuvîntul denumea în limba veche pisica; s-a păstrat, graţie aceloraşi evoluţii metaforice ale sinonimelor sale, pentru a desemna "diferite obiecte care se prind, se înfig sau cuprind ceva, cum prinde pisica cu ghearele" (Dicţionarul Academiei, DA): e vorba tot de ancoră, ori de o bucată de lemn sau de fier care fixează căruţa, grinzile casei etc.; referent obiectual are şi sensul curent azi ("inele metalice, legate între ele printr-un lanţ, cu care se leagă mâinile şi picioarele arestaţilor"). Oricum, e mai probabil ca dovada forţei fizice să fi fost ruperea unui lanţ de fier, a unei verigi, a ancorei etc., decît a unui animal cît se poate de fragil. Astăzi, expresia tinde să se remotiveze: verbul a rupe, nefiresc în context, e înlocuit uneori de a tăia, într-un scenariu mai verosimil, dar la fel de sadic (influenţat poate şi de semantica expresiei "a tăia nodul gordian"): "aşa că am tăiat pisica în două şi unde am văzut comentarii dubioase le-am şters" (learn.reflex.ro); "chiar şi numai ridicarea acestei probleme arată că nu există cineva autorizat să Ťtaie pisica în douăť" (alpinet.org). Imaginaţia torturării pisicii acţionează la cel mai înalt nivel al discursului politic: "şi eu sunt de părere că este bine să rupem pisica în două sau să rupem coada la pisică, astfel încât inspectoratele şcolare să devină ceea ce trebuie să devină" (Camera Deputaţilor, 11.04.2002).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara