Afirmaţia îi aparţine unuia din cei mai reputaţi specialişti în comunicare, Dominique Wolton. La Forumul de la Avignon de la mijlocul lui noiembrie, el şi-a reiterat ideea că descoperirea Internetului a dus la o extraordinară rapiditate a circulaţiei informaţiei, dar n-a sporit nivelul comunicării. Nici n-a dus la o societate mai liberă şi mai bună. Rolul Internetului în revoluţiile arabe a fost, în opinia lui, exagerat. Dacă telefonul mobil a fost, cu adevărat, un protagonist, facebook-ul şi celelalte au avut un rol nesemnificativ în ţări în care reţeaua nu era dezvoltată. În era Internetului, susţine Wolton, „oamenii sunt liberi, dar singuri”. Internetul „încarnează libertatea individului în raport cu masele” : „Îndată ce avem mai multe canale de comunicare, problema politică devine următoarea: dacă fiecare trăieşte în micul său ghetou, cum pot fi aduşi să trăiască împreună oameni care nu mai au nimic în comun?” Ideal pentru informaţii de natură practică, Internetul creează două dificultăţi majore: nu ajută la nimic accesul la atâtea informaţii, dacă nu avem competenţa de a le trata cu spirit critic; cunoaşterea e un lucru extrem de complicat şi nu pe de-a-ntregul raţional, care nu avan-sează cu viteza calculatorului şi care, peste toate, are nevoie de învăţătură şi de memorizare, nu de informaţie dată de-a gata. Calculatorul nu-i înlocuieşte pe profesori, nici nu face de prisos contactul personal al ucenicului cu maestrul. Wolton încheie cu o recomandare: „Calculatorul trebuie consumat cu moderaţie”.