Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
A face şi a drege... de Rodica Zafiu

In expresia a face şi a drege se pot observa, mai întîi, modificările semantice ale verbului a drege: în evoluţia de la latină la română, verbul dirigere şi-a pierdut treptat sensurile de bază din sfera noţiunii de ,a conduce" (păstrate în parte în limba veche şi în derivatul său dregător), ajungînd să însemne lucruri mult mai mărunte, în primul rînd ,a repara" obiecte sau situaţii (Meşterul Drege-tot; crezi c-ai dres-o?), cu specializare pentru adăugarea de gust în pregătirea mîncărurilor (borşul se drege cu smîntînă, cu un gălbenuş de ou etc.) ori pentru îndreptarea vocii, în momente de emoţie şi răguşeală (şi-a dres glasul). Participiul dres s-a substantivizat, cu sensuri şi mai precise: în limbajul culinar mai vechi, pluralul său era folosit, generic, pentru mirodenii, condimente şi tot ce aromatizează mîncarea ("apoi îl pune în tingire, puindu-i untudelemn, sare, puţintele cuişoare, coajă de năramză şi alte dresuri", în cartea de bucate atribuită epocii brîncoveneşti); un caz special era cel al aromatizării băuturilor ("otrăvitoarele dresuri ale rachiurilor", la Hogaş), în special a vinurilor ("unul i-a tot dat să bea nişte vin dulce cu dresuri ,, Caragiale); operaţia de dregere a vinului stă (cf. Stelian Dumistrăcel) la originea expresiei a drege busuiocul, foarte folosită şi azi în limbajul familiar şi jurnalistic ("The Guardian drege busuiocul în privinţa copiilor abandonaţi din România", revistapresei.ro). Pluralul dresuri se specializase în limba veche şi pentru un alt soi de reparare: cu sensul ,farduri".

Modul în care e folosită expresia a face şi a drege e greu de prins în definiţiile lexicografice. De altfel, cele mai multe dicţionare româneşti nici măcar nu înregistrează formula; în DEX sînt selectate şi descrise doar două situaţii pentru face şi drege:

a) ,se străduieşte să rezolve, să realizeze ceva"; b) ,se laudă, face caz că se străduieşte să realizeze, să întreprindă ceva". Utilizările şi valorile pragmatice ale formulei sînt însă mai multe şi mai complexe. Avînd un tipar bazat pe repetiţie parţială (repetiţie gramaticală şi cvasi-sinonimie contextuală), expresia are rolul fundamental de a evita o lungă enumerare, de a rezuma generic acţiunea. E unul din numeroasele mijloace ale nedeterminării, vagului, impreciziei de care dispune limba populară (nu ştiu cine, aşa şi pe dincolo); mai mult decît celelalte, are un sens ironic stabil. Magdalena Vulpe a numit formulele de acest tip secvenţe rezumative sau ,rezumate passe-partout". Nedefinirea, omiterea unei descrieri mai exacte a acţiunilor, poate avea mai multe motive, deductibile din context: în primul rînd, poate fi vorba de relatarea glumeţ-simplificatoare a unui ansamblu de evenimente şi procese: ,Guvernul s-a întors din vacanţă! Guvernul e pus pe treabă! Guvernul turează motoarele! Guvernul reformează! Guvernul face şi drege! Perfect adevărat, dar pentru Bulgaria!" (Săptămîna financiară, 25, 2005); ,am pus cd-ul, a măcănit pe acolo că încarcă, face şi drege, însă la un moment dat... cd-ul se opreşte şi ecranul rămâne negru" (forum.softpedia.com). Un caz special este cel în care formula insinuează caracterul negativ al lucrurilor nenumite; în acest caz, rezumarea are în primul rînd funcţie eufemistică: ,să stai înnebunit de gândul că omul de lângă tine face şi drege este cel mai chinuitor lucru" (ele.ro).

Distanţa luată faţă de acţiunile despre care se vorbeşte - agitaţie văzută de sus, cu ironie - e foarte des prezentă în discursul relatat, în vorbirea directă sau indirectă. Face şi drege e şi unul dintre clişeele eufemistice ale pseudocitării, procedeu descris de Magdalena Vulpe (alături de: c-o fi, c-o păţi; că aşa, că pe dincolo; că treacă, că meargă; că sucită, că-nvârtită; că-n sus, că-n jos; încoace, încolo; că-i laie, că-i bălaie; nu ştiu ce etc.); autoarea sugera că mulţimea şi frecvenţa în uz a acestor construcţii (prin care locutorul evită repetarea discursului celuilalt, mai ales cînd nu este de acord cu el) e chiar o caracteristică a limbii române. În stilul jurnalistic şi în limbajul colocvial exemplele recente sînt numeroase: ,ţipau în gura mare că România face şi drege şi nu ne vor în UE" (gandul.info); ,Deputaţii PSD au catadicsit, aferim, să iasă în bloc din sală Ťîn semn de protestť împotriva manevrelor majorităţii care, nu-i aşa, face şi drege" (Ziua, 1 oct .2005); ,De ce se generalizează mereu, spunînd că Ťprofesorii sînt aşa şi pe dincolo, fac şi dreg etc.ť, cînd e clar că nu toţi sîntem la fel" (calificativ.ro). Se observă în citatele de mai sus acumularea de mărci ale distanţării (a catadicsi, aferim, nu-i aşa?, aşa şi pe dincolo).

Execesul de acţiune e de fapt ambivalent: faptele sînt fie negative, şi atunci substituţia este clar eufemizantă, fie pozitive, caz în care e suspectată şi ironizată mulţimea lor: vorbitorului citat i se atribuie un discurs auto-elogios ("să se laude cât e de deştept şi câte face şi drege", observatorul.com) sau în orice caz exagerat ("pe viitorul meu cumnat îl tot laudă că uite ce face şi drege, că uite sor-ta ce face şi drege şi că noi credeam că tu vei face şi drege...", desprecopii.com).

Eufemizarea cea mai clară apare, desigur, în reproducerea formulelor de imprecaţie; reflexul şi reperul ei literar e, ca de atîtea ori, Caragiale, prin celebra replică rostită ,cu volubilitate" de Leanca, în situaţia solemn-juridică: ,Onoarea mea, domn' judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ţi şi dregu-ţi, şi mi-a spart clondirul" (Justiţie). Pe de altă parte, apar şi azi contraste stilistice intenţionat comice, de pildă în relatarea textelor ştiinţifice şi didactice: ,Uneori, se dau probleme de gen Ťun punct P de masa m face şi dregeť" (portal.ro).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara