Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Zguduitura ori şocul – note 1944 – de Constantin Ţoiu


Seminarul de psihologie al lui Zapan. Drum drept, drum ocolit. Ocol şi hazard. Ocolul, faţă de drumul drept, cere o geometrie mai complicată a mişcărilor în vederea realizării scopului. Pe când drumul drept este în aşa fel făcut, încât se poate vedea peste obstacol, peste piedica intervenită. Deci, scopul nu-l vezi, neputând fi atins decât printr-o curbă... Trebuie evitate hazardul sau accidentele fericite ce te pot duce fără să ştii pe calea cea bună. Ar fi o nimereală. Asta şi înseamnă, de fapt, noroc... Să ai noroc. Noroc chior, cum se spune. Cu cât problema, aşadar, este mai complicată, cu atât hazardul intervine de mai puţine ori. în general, este o deosebire frapantă între adevăratele soluţii şi cele produse de hazard. Ştiinţa nouă, cu ajutorul computerului, a explicat seriile norocoase, luând o mare distanţă faţă de W. Koehler, marele psiholog cu teoria formelor, gestaltismul său. Adevărata soluţie se desfăşoară în timp şi în spaţiu ca un proces unic, cu neputinţă de a fi înlocuit. E mecanica secretă a creaţiei. Momentul veritabilei soluţii, marcat la om ca şi la animal de o atitudine specială, - ceva ca o zguduitură, Geschuttel, ori şoc. Ocolul, bine condus, ca şi în cazul hazardului fericit, tot printr-o zguduitură se remarcă... Semn că ecuaţia a fost rezolvată... versul cheie găsit... anomalia evoluţiei unei stele explicată...

P.S. întrerup notele din 1944 pentru o precizare, azi 13 iunie 2004. întâi, subiectul... Pe la începutul verii lui 1989, ducându-mă la Casa Scânteii şi greşind etajul, am întâlnit pe un culoar întunecos două umbre care complotau parcă. Punând o întrebare, una din ele răspunse " era I. Iliescu, nu ne cunoşteam personal. întorcându-mă la redacţia R.l. (nu pe stradă, cum afirmă N.M.) i-am spus acestuia şi lui Zigu Ornea, cu un fel de premoniţie, că Iliescu va fi preşedintele ţării. Atât. Am mai scris de câteva ori.

Revin, pentru a pune la punct o inexactitudine. Joi, 10 iunie, a.c., orele 20, la Realitatea t.v., distinsul director al revistei noastre, N. Manolescu, fost candidat prezidenţial în 1996, la întrebarea dlui Robert Turcescu, povesteşte cum i-a luat dumnealui un interviu în "90 lui I. Iliescu. Fiind certat rău de tot de Goma, de la Paris, că a scris despre Iliescu că e Om mare (cu majusculă). Vădit încurcat, N.M. mărturiseşte sincer în faţa moderatorului perplex că dânsul e un jurnalist fără pretenţii, ce se pierde înaintea Autorităţii, nu ca ziarista O. Falacci, neavând tupeul necesar. Şi se apără zicând că asta a spus-o... şi ezită, moderatorul insistă, iar invitatul, cu o mică pauză... expiră sfios,... numele meu. Că, adică, eu aş fi fost admiratorul lui Iliescu, - marele Iliescu! Eu!... N.M. se vede că nu citeşte Cotidianul. E, aşadar, o fantezie de-a... jurnalistului, ca să scape probabil de gura parizianului. Din gura mea, nu putea să iasă aşa ceva!

Prin urmare, pisica, aruncată peste gard, o restitui onorabilului, cu o veche amiciţie, plus preţuirea mea de totdeauna, criticului, nu şi politicianului. Care, în plină campanie electorală, îl atacă pe Stolojan, ex-colegul de partid, cu şanse de reuşită, ajutând PSD-ul...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara