Sonetul XXIII

Actorul slab e sufocat de trac,
Greșește replicile lui din teamă.
Cel dominat de ură, ca un drac,
În luptă, va rata de bună seamă.
Deci eu, intimidat, uit să rostesc
Cuvintele iubirii, ca la carte,
Și forța dragostei o risipesc
Tocmai din vina ei, în mare parte.
Vai! Lasă-mi cărțile să-ți spună doar
Tăcînd, tot ce din suflet vreau să-ți zic:
De dragoste și de răsplata ei, măcar
Că limba nu mi-e bună de nimic.
Citește ce iubirea mea cea mută
A scris cu arta ei neîntrecută.


Sonetul XXV (25)

Îi las sub steaua lor pe-aceia care
Se scaldă-n titluri și onor, iar eu,
Ce n-am noroc de-asemenea favoare,
De bucuria mea îmi văd, mereu.
Cei răsfățați de prinți sunt ca o floare
De gălbenea- când se încruntă cei
Care i-au alintat, pe loc dispare
Și înflorirea-n soare pentru ei.
Războinicul rănit, ce-a biruit
În mii de bătălii, doar una pierde?
De toata gloria lui este lipsit,
Uitat și șters din cărți pe loc se vede.
Eu, ce-s iubit, la rândul meu iubesc –
Nu-s izgonit și nici nu părăsesc.


Sonetul CXXII

Caietul dăruit de tine-l țin
În creier, totu-i scris în amintire
Și va rămîne-n vremuri care vin
Spre veșnicie chiar și nemurire.
Măcar cît inima și mintea mea
Vor exista, te vei păstra și tu,
Nu te va șterge nimeni din acea
Filă înscrisă-n mine, sigur nu.
Bietul caiet nu poate consemna
Prea multe, iar iubirea conturi n-are.
Îl las nescris, căci e firesc așa:
Să țin eu scorul fără încetare.
Cînd te-aș nota pe foi să te țin minte,
Amnezic m-aș numi, mult înainte.


Sonetul-epilog la Henric al V-lea1

Cu un condei nepriceput, v-a dus
Umilul autor până departe2,
În mic iatac, oameni de neam a pus,
Din gloria lor înfățișând o parte.
Timp scurt trăi, dar foarte luminos,
Astrul englez3. Iar sabia-i norocoasă
A cucerit ce-n lume-i mai frumos4
Și-n locul său, slăvitul fiu și-l lasă.
Henric al Șaselea, din scutec întronat5,
I-a fost urmaș regalului său tată,
Dar alții au domnit, necumpătat:
Franța pierdută, Anglia-nsângerată6.
Cum ce-am scris despre asta v-a plăcut7,
Primiți și-această piesă ca-n trecut.
_____________
1 Epilogul piesei Henric al V-lea, rostit de Cor, e – formal și ca intenție literară – un sonet. Traducerea anterioară în limba română l-a dilatat la 16 versuri.
2 Exegeții sunt de părere că este posibil ca însuși autorul să fi jucat rolul Corului.
3 Henric al V-lea a murit prematur, la numai 35 de ani.
4 E vorba despre Franța.
5 Henric al VI-lea a fost instalat rege la câteva luni.
6 În timpul copilăriei lui Henric al VI-lea s-a instituit o regență care a pierdut părțile din Franța cucerite de Henric al V-lea.
7 Aluzie la popularitatea trilogiei lui Shakespeare Henric al VI-lea, în special partea întâi bucurându-se de succes.