Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Voturile lui Gh. Onişoru de Cristian Teodorescu


Ca istoric măcar, dacă nu ca intelectual, Gh. Onişoru ar trebui să ştie că ponoasele greşelilor trag mai greu la cântar decât meritele. Faima lui Onişoru a apărut după ce el a devenit preşedintele CNSAS. Înainte de asta, nici comunitatea istoricilor nu prea ştia cine e viitoarea celebritate naţională.

N-a trecut foarte mult timp de când Gh. Onişoru a ajuns pe prima pagină a ziarelor în urma scandalului listelor cu ofiţeri de Securitate care au făcut poliţie politică. Atunci, la presiunea mass media, Onişoru a cedat. S-a văzut, cu acel prilej, că în CNSAS există două grupări. Una, condusă de Onişoru, adeptă a nepublicării listelor. Cealaltă, avându-i ca protagonişti pe Pleşu, Dinescu şi Patapievici, presa pentru publicare. Aceştia din urmă au fost taxaţi de senatorul PSD, Ion Predescu, drept "răsculativi" din cauza atitudinii lor faţă de pomenitele liste.

Vine momentul în care CNSAS trebuie să decidă dacă preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor a făcut sau nu poliţie politică pe vremea lui Ceauşescu. Cercetând dosarul fostului edec al revistei Săptămâna, gruparea Pleşu consideră că acesta a făcut poliţie politică, turnând de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Şi asta nu sub acoperire, ci în timpul unor audienţe la mai marii Securităţii. Pentru Gh. Onişoru, în a cărui grupare se numără şi reprezentantul PRM, a contat că lui CVTudor i se ascultau telefoanele şi că avea el însuşi dosar de urmărire informativă. Cu ce se contrazic una cu alta? Era CVTudor un ins din cele mai înalte structuri agreate de Securitate, ca să nu fie urmărit? Ar fi acesta primul caz în care o persoană acuzată că a turnat la Securitate a fost şi urmărită informaţional? Din câte ştiu eu - nu! Şi atunci? De unde certitudinea lui Gheorghe Onişoru că CVTudor n-a făcut poliţie politică?

Dacă avea îndoieli că CVT a dat în gât pe unul şi pe altul, lui Gh. Onişoru, ca preşedinte al CNSAS îi rămânea abţinerea ca primă soluţie. Nici gând. Fără să ezite, Onişoru a dat două voturi în favoarea lui Vadim Tudor. Nu ştiu şi nici nu mă interesează dacă asupra lui Onişoru s-au făcut presiuni pentru a vota astfel. În calitatea lui de preşedinte al CNSAS el nu trebuia să răspundă decât în faţa propriei sale conştiinţe. Fiindcă pentru asta a fost pus acolo, nu să cadă la eventuale jocuri politice şi nici să voteze teleghidat.

Votul lui Onişoru mi se pare o insultă la adresa tuturor intelectualilor turnaţi cu voluptate în Săptămâna că se abat de la politica partidului sau că au o atitudine contrară acestei politici.

O dată în viaţă, Onişoru s-a văzut, ierarhic, deasupra unui Pleşu, Dinescu, Patapievici. Cu votul său scandalos, preşedintele CNSAS a provocat două demisii în colegiul pe care îl conduce - Pleşu şi Dinescu. Adică doi dintre oamenii graţie cărora CNSAS-ul avea de zece ori mai multe temeiuri morale de a exista decât o sută de preşedinţii ale lui Gh. Onişoru.

Poate că unii cred că Pleşu a demisionat din CNSAS "la imagine", dar că ar fi putut sta acolo liniştit în continuare. Iar alţii i-ar putea reproşa că nu acceptă jocul democraţiei. A pierdut la vot, trebuia să accepte rezultatul votului. Nu poţi accepta orice, chiar dacă ai pierdut la vot. Dacă Andrei Pleşu ar fi plecat capul înaintea celor două voturi ale lui Gh. Onişoru, chiar dacă el a votat împotrivă ar fi rezultat că acceptă că Vadim Tudor a fost declarat de CNSAS imaculat.

Există oameni care îşi gândesc destinul pe durată lungă şi oameni care trăiesc de azi pe mâine, după cum bate vântul. Ca să îţi aperi destinul, trebuie ca mai întâi să crezi în el. Probabil că Gh. Onişoru a decis că soarta lui e să trăiască de pe o zi pe alta. Poate că are dreptate. Singurul lui moment de glorie e cel de preşedinte al CNSAS. După aceea însă ce mai rămâne din el? Ce mai contează că funcţia se goleşte de conţinut? Totul e perpetuarea funcţiei. Sper că Gh. Onişoru s-a înşelat în calculele sale.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara