Colecţia de debut a Filialei
Cluj a Uniunii Scriitorilor a
împlinit 10 ani de existenţă.
Cred că o repede ochire
asupra celor 28 de debuturi
e necesară pentru a atrage
atenţia nu doar asupra
proiectului nostru, cât mai ales
asupra seriozităţii cărţilor apărute,
de-a lungul unui deceniu, la edituri
clujene precum Casa Cărţii de
Ştiinţă, Limes, Eikon, Şcoala
Ardeleană. Lista de mai jos înşiră
volumele (unul de poezie, trei de
proză, celelalte eseuri şi studii) în
ordinea apariţiei şi extrage secvenţe
din textele escortă. E o vitrină – un
inventar aniversar – şi o invitaţie
la a-i urmări pe aceşti tineri remarcabili
în evoluţia lor viitoare.
Laura Husti-Răduleţ, Proze de după-
amiază. Sanda Cordoş vorbeşte despre
„candoarea punctului de vedere”, despre
„ritm şi adâncime”, plus „un fin auz al
lumii, cu ştiinţa de a povesti şi de a construi
crâmpeie de viaţă”.
Adrian Tudurachi, Destinul precar al
ideilor literare. Despre instabilitatea
valorilor în poetica lui Mihail Dragomirescu.
Ioana Bot semnează prefaţa: „Fermecătoare
– fără a fi un eseu, discret-narativă – fără
a fi câtuşi de puţin autoficţional-incertă,
riguroasă – fără a fi aridă, documentată
– fără a face paradă de erudiţie, purtând
o pecete stilistică particulară...”
Oana Pughineanu, Plictiseală. Ratare.
Prostie. Biobibliografie selectivă. Horea
Poenar mărturiseşte: „N-am citit în ultimii
ani nicio carte mai sinceră, mai apropiată
de viaţa şi România noastră de acum, mai
abilă şi mai inteligentă în felul cum îşi
spune (şi ne spune în) povestea ei.”
Magda Wächter, A.E. Baconsky. Scriitorul
şi măştile. „Remarc buna calitate a analizei,
limbajul fluent şi expresiv, în fine, amploarea
cercetării şi informaţiei istorico-literare”
(Eugen Simion). „Studiul relevă o personalitate
critică de primă clasă, în care spiritul
ştiinţific şi talentul literar fac un tot
inseparabil” (Dumitru Micu)
Iulia Micu, Thomas Mann. Istoria unei
partituri literare. Ştefan Borbély o alătură
Andradei Fătu-Tutoveanu şi lui Andrei
Simuţ, „falanga cea mai tânără a şcolii
comparatiste clujene, pregătită de timpuriu
să-şi asume opţiuni editoriale dificile întrun
climat exegetic suplu şi interdisciplinar,
care presupune, pe lângă abordarea
profundă a unor teme culturale specializate,
şi excursuri interpretative complementare
în domenii conexe literaturii”.
Andrei Simuţ, Literatura traumei.
Sanda Cordoş vorbeşte despre „atitudinea
comprehensivă, atenţia pentru nuanţă,
subtilitatea analizei de text, claritatea
expresivă a limbajului critic”. Pentru Şt.
Borbély, A.S. e „un analist al suprafeţelor
integratoare şi un ponderat raţionalist
de factură obiectivistă, făcut să meargă
pe terenuri ferme, prin evitarea scrupuloasă
a nisipurilor mişcătoare”.
Maria-Magdalena Diaconu, Discursul
corporalităţii în romanul feminin contemporan.
Am semnat eu însămi textul escortă.
Cartea identifică reperele istorice ale
chestiunii şi traversează rapid bibliografia
condiţiei feminine: evocă inegalitatea
şi lipsa de drepturi, dar şi prejudecata
durabilă a farmecului fragilităţii ca
semnalment pur feminin, alături de cea,
la fel de îngustă, a divizării teritoriului
scriptural în masculin (adică cerebral)/feminin
(adică visceral).
Monica Grosu, Petru Comarnescu. Un
neliniştit în secolul său. Studiu monografic.
Mircea Popa remarcă faptul că autoarea
„nu optează pentru dihotomia devenită
clasică între viaţă şi operă, ci îşi gândeşte
cartea ca o raportare permanentă la
structura de adâncime a unui studios,
care se gândeşte pe sine armonizat cu
semnele vremii sub imperativele omului
clasic, în raport cu Binele şi Frumosul”.
Dan Herciu, Taxa pe viciu. Am scris
pe coperta 4: „Ca în jam-session-urile
lui Jack Kerouac, de pildă, versurile sunt
monotone şi surprinzătoare în chiar
aceeaşi clipă, naive cu tâlc, precum
refrenele de jazz, improvizate cu schepsis.
Manifestul liric subsidiar deconspiră
semnificaţia majoră, în ordine existenţială,
a derizoriului, a minorului”.
Florina Codreanu, Existenţele sângelui.
Eseu despre curgerea sângelui. F.C. „scrie
foarte bine, participativ şi nuanţat, despre
reprezentările culturale ale sângelui, de
la obsesii placentare psihanalizabile la
înţelegerea politică a sângelui ca garant
al puterii […] a-ţi asuma o asemenea
temă la debut presupune curaj, subtilitate
şi competenţă”. (Ştefan Borbély)
Adriana Teodorescu, Carnavalul în
opera literară caragialiană. „Este o reală
satisfacţie să se observe că în «imensul
carnaval» imaginat de lumea caragialiană
se operează cu deschideri critice pe cât
de actuale, pe atât de pertinente. Acuitatea
exegezei este semnul unui talent critic
incontestabil”. (V. Fanache)
Irina Ungureanu, Eugène Ionesco –
absurdul ca apocalips al utopiei (eseu).
Mircea Muthu o escortează fără reticenţe:
„studiul de faţă este unul de referinţă
în exegeza contemporană (nu numai
autohtonă) despre opera lui Eugène
Ionesco”.
Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid.
Memorie literară în romanele lui E.
Lovinescu. Ioana Bot spune în prefaţă:
„o demonstraţie în patru paşi, de o
geometrică limpezime, a funcţiei
destabilizatoare a ilizibilităţii în poetica
romanelor lovinesciene.”
Blanca Borbély, Zidul de foc, roman.
„B.B. are îndemânarea, inteligenţa şi
precocitatea necesare pentru a propune
cititorului adolescentin o carte românească,
plină cu vampiri cotidieni, adaptaţi la
mileniul trei, prin limbajul lor uzual şi
vestimentaţia pe măsură.” (Ruxandra
Cesereanu)
Ionela Oprea, Motive şi realităţi
româneşti în romanul francez. „O interesantă
carte de imagologie şi de analiză
critică privind romanele franceze în care
românul devine personaj, obiect de reflecţie
şi mesager al unei lumi orientale fascinante,
inedite şi pline de pitoresc şi culoare”.
(Mircea Popa)
Aura Schussler, Dintre ale corpului
şi minţii. Despre Seducţie, Erotism şi
Pornografie. A.Sch. „îşi desfăşoară
cercetarea ca pe un sondaj efectuat
sub ideea lui Ruwen Ogien, «Pornografia
de azi este erotismul de mâine». Idee pe
care cred că şi cititorii şi-o vor însuşi după
lectura acestui curajos şi lucid eseu.”
(Aurel Codoban)
Adela Dinu, Diaristica feminină românească.
„Dacă până acum diaristologii
români au marşat exclusiv pe poetica
franceză a jurnalului, în siajul barthesian
al descrierii retoricii lui, A.D. introduce şi
perspectiva complementară a lui Hocke,
interesată mai degrabă de imaginarul
genului şi trecându-i în plan secund literaritatea.
Inovaţie bibliografică al cărei profit se resimte
net în analiză.” (Radu Vancu)
Alina Ioana Bako, Dinamica imaginarului
poetic: Grupul oniric românesc. „Este
adusă în discuţie creaţia a cinci poeţi –
Dimov, Brumaru, V. Mazilescu, D. Turcea
şi Vintilă Ivănceanu […] Se cuvine subliniată
capacitatea autoarei de a locui materia
poetică (e sintagma folosită de domnia
sa pentru a încercui o anumită stare a
liricii dimoviene).” (Mircea Braga)
Cristina Vidruţiu, Imaginarul epidemic.
Reprezentări istorice şi metaforice ale
ciumei în literatură. „Deschiderea cea
mai incitantă propusă de autoare este
extinderea conceptului de epidemie de
la nivel tematic la nivel de dinamică a
ideilor şi a culturilor” (Corin Braga).
„Efortul său de documentare, sistematizare,
descriere şi analiză a diferitelor tipuri de
discursuri consacrate precumpănitor
ciumei este dublat de logica argumentării
ideilor, eleganţa stilului şi acribia filologică.”
(Adriana Babeţi)
Olesea Ciobanu, Lucian Blaga şi
literatura din Basarabia. „Una dintre
primele ei calităţi este de ordinul informaţiei
asupra evoluţiei unei literaturi foarte
vitregite de istorie şi al contribuţiei la
acoperirea unor zone rămase încă albe
din spaţiul creator mai larg românesc”.
(Ion Pop)
Marian Horvat, Codrul ducelui. „O
povest(ir)e în decor de secol 12, cu nobili,
cruciaţi, menestreli, regi, slujitori, cu
păduri misterioase, vrăjitorii şi năluciri,
dar mai ales cu felurite înfruntări între
bine şi rău”. (Irina Petraş)
Tatiana Oltean, Mitul Meşterului
Manole în lumina binomului creator
Sigismund Toduţă – Lucian Blaga, eseu.
Prefaţa e semnată de prof. Cornel Ţăranu.
Otilia Chindriş, Lumea operei lui Eugen
Ionescu / Eugène Ionesco. „Până să ajungă
celebru în Franţa şi în lume, ca întemeietor
al teatrului absurdului, Ionescu s-a afirmat
plenar în viaţa literară românească, iar
perioada aceasta de activitate – demonstrează
convingător şi pertinent exegeta – şi-a
pus indelebil amprenta pe întreaga creaţie
a marelui dramaturg”. (Iosif Cheie Pantea).
Carmen Georgeta Ardelean, Hortensia
Papadat-Bengescu, „marea europeană”
a literaturii române. Pledoarii. „Cartea
subliniază în chip apăsat coeficientul
de noutate adus de autoarea ciclului
Hallipilor, inovaţii de tip stilistic şi
arhitectural care devin astfel atribute de
seamă ale artei romaneşti din perimetrul
interbelic”. (Mircea Popa)
Melania Ilea, Lirica lui Lucian Blaga în
spaţiul cultural şi lingvistic german.
Studiu comparativ de traduceri. „Fără a întări
toposul ‚intraductibilităţii‘, autoarea expune
în incitanta sa carte experienţa lingvistică şi
culturală pe care traducătorul este nevoit să
o aducă cu sine şi efortul pe care acesta este
constrâns să îl investească în vederea apropierii,
de pildă, a poetului (şi filosofului) Lucian
Blaga de un public german.” (Rudolf Windisch)
Ileana Vesa, Neomedievismul postmodern.
„Neomedievismul postmodern e realitatea
culturală regresivă predilectă în care
trăim […] peste tot ne regăsim într-un
Ev Mediu de un tip cu totul special,
sincretic, apocrif şi ludic […] Nimeni
n-a mai cercetat academic şi sistematic,
la noi, această epistemă a ceţurilor
multiple.” (Şt. Borbély)
Nadia Vesa,Cornel Regman. Monografie
literară. „Partea de rezistenţă a lucrării
trebuie s-o vedem înainte de toate în
trecerea atentă în revistă a activităţii
de critic de întâmpinare a lui Cornel
Regman şi a preocupărilor sale majore,
pe care autoarea le grupează în jurul
unor tematici predilecte”. (Mircea Popa)
Laura Cornea, Irezistibila tentaţie.
Imaginar insular în literatura română:
Eminescu, Eliade, Macedonski, Baconsky
„Utilizând sugestii din mitologie, religie,
fenomenologie şi literatură, autoarea
urmăreşte caracteristicile toposului insular,
investigaţia având meritul de a aborda
aspecte mai puţin dezbătute în critica
literară românească”. (Gh. Glodeanu)
