- dicţionar -
În săptămânile care urmează, Editura Maşina de scris va pune în circulaţie încă două volume (II şi III, cuprinzând literele C şi, respectiv, D-E) din cele 14 câte va avea în final amplul dicţionar al victimelor terorii comuniste realizat de Cicerone Ioniţoiu. Reproducem, în avanpremieră, în paginile României literare, extrase din volumul III.
El însuşi subiect al unui articol din dicţionar, ca fost deţinut politic, Cicerone Ioniţoiu şi-a petrecut prin penitenciare şi lagăre de exterminare 10 ani din cei 26 la câţi a fost condamnat, pentru "vina" de a fi făcut parte din conducerea organizaţiei de tineret a PNŢ. Si în închisoare, şi în afara ei, a protestat permanent împotriva terorii comuniste, refuzând să moară şi devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. în 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d'Estaing, a fost lăsat să plece din România şi să se stabilească în Franţa. Nimeni nu ştia că expatriatul trecea graniţa cu mai multe microfilme ascunse în pingelele pantofilor. Acele microfilme conţineau mii de informaţii despre oameni nevinovaţi care suferiseră sau muriseră în gulagul românesc.
în străinătate, Cicerone Ioniţoiu a continuat să adune şi să sistematizeze informaţii, publicându-le în cărţi de mare interes. După 1989, această activitate laborioasă s-a desfăşurat cu şi mai multă fervoare. Deşi a rămas cetăţean francez cu domiciliul la Paris, deşi între timp a îmbătrânit şi s-a îmbolnăvit grav de inimă, el a venit frecvent în România pentru a-şi continua, printr-o muncă sisifică, cercetările: a adunat date referitoare la eroii revoluţiei din decembrie 1989, a investigat arhivele închisorilor, tribunalelor şi spitalelor militare, a cercetat inscripţiile de pe monumentele funerare şi documentele aflate în păstrarea administraţiei cimitirelor, a consultat presa vremii, dar, mai ales, a consemnat ceea ce-şi mai amintesc supravieţuitorii anilor de teroare.
Lucrarea care a rezultat este un document al rezistenţei anticomuniste din România. Ea impresionează prin imaginea plină de dramatism a mii de vieţi distruse, dar şi prin caracterul incomplet al informaţiilor, care ne aminteşte că Cicerone Ioniţoiu luptă de unul singur, eroic, nesprijinit de nici o instituţie a statului român, cu amnezia generală.
DĂNULESCU, Constantin. Născut în 1897. A absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi şi a primit o bursă de specializare la Paris. Medic radiolog, s-a bucurat de o reputaţie profesională aparte. Preşedintele studenţilor din �generaţia 22", care a dat foarte mulţi oameni de valoare: dr. I. Simionescu, dr. C. Curelescu, dr. C. Dâniţă, Napoleon N. Creţu, I. Istrate, Octavian Stanca şi mulţi alţii - oameni preocupaţi atât de ştiinţă cât şi de soarta ţării. în 1940 a semnat un memoriu adresat Consiliului de Coroană: �...Onoratul Consiliu de Coroană să adopte o atitudine de rezistenţă categorică pe calea armelor, pentru ca nu cumva renunţările de astăzi, adăugate celor de ieri, să ne pună mâine în situaţia de a pierde odată cu forţele morale şi materiale ale Naţiunii însăşi fiinţa Statului Român...". între 1941 şi 1943 a fost ministru subsecretar de stat la Departamentul Muncii din Ministerul Sănătăţii (colegul său I. Simionescu era Secretar General). Chiar în notele informative ale Direcţiei Poliţiei, din 9 august 1944, era menţionat (alături de dr. Simionescu, N. Crest, Stan Ghiţescu ş.a.) ca o persoană ce desfăşoară o activitate susţinută pentru îmbunătăţirea situaţiei din România. Cu toate acestea, în 1946 a fost pus sub urmărire de Tribunalul Poporului ca fost colaborator al guvernului Ion Antonescu şi ca aprig duşman al U.R.S.S-ului şi al comunismului (era membru în asociaţia internaţională anticomunistă cu sediul la Roma, �Centrul de Conducere Antibolşevică Universală"). Deşi foarte bolnav, a reuşit să se ascundă. Condamnat în contumacie, la 17 mai 1946, la 5 pedepse de temniţă grea pe viaţă plus o pedeapsă complementară de 10 ani (hotărârea nr. 17 semnată de Alexandru Voitinovici). Locuinţa
i-a fost rechiziţionată iar Teohari Georgescu i-a repartizat aici 2 camere lui Anton Raţiu, şeful corpului detectivilor pe ţară (post pe care îl va ocupa ulterior Nicolschi). Deşi primise consemnul să se debaraseze treptat de restul familiei din locuinţă, A. Raţiu nu a făcut-o, impresionat fiind de prezenţa lui Gheorghiţă, copilul mic al doctorului. Iubindu-şi foarte mult soţia şi copilul, Dănulescu venea, pe ascuns, noaptea să-i vadă. Surprins de Raţiu, la una din vizitele nocturne, a avut o discuţie mai lungă cu acesta în care l-a convins de nevinovăţia sa şi l-a rugat să-l ajute să obţină măcar o reducere a pedepsei, la 10 ani, pentru ca să renunţe la viaţa de fugar. Anton Raţiu i-a înaintat un memoriu lui L. Pătrăşcanu (cu câţiva ani mai mic, acesta fusese coleg cu dr. Dănulescu la �Liceul internat" din Iaşi) în care se solicita analizarea unei reduceri a pedepsei. Memoriu fără rezultat. Raţiu s-a ocupat de ascunderea lui Dănulescu, căutându-i diferite gazde sigure. L-a dus la un nepot din capitală al dr. Simionescu, la Ion Rădulescu - directorul de cabinet al lui C. Dănulescu, la dr. Pandele Gheorghiu din Roşiorii de Vede, la Alexandria unde locuia familia doctorului Simionescu şi la diverse gazde din Capitală. Cu timpul ascunderea lui în Bucureşti a devenit foarte dificilă, aşa că l-a dus în munţi, la Ruşavăţ pe valea Bâsca Chijdului, aproape de Cislău. Aici a stat scurt timp, după care a plecat în Transilvania la un văr al lui Anton Raţiu, învăţătorul Nicolae Câmpan din comuna Măluţ, pe malul Someşului Mare, la 4 km de Beclean. în 1947 l-au mutat şi de aici, într-un sat aflat în fundătura unui drum ce dădea în pădurile de pe dealul Ciceului - Satul Muncel, comuna Câtcău, cel mai apropiat centru fiind Gilăul. Aici a trăit 6 ani şi a fost cunoscut de gazde sub numele de Constantin Predescu, de profesie intendent. Vestea morţii lui Stalin i-a produs o emoţie atât de mare, prin speranţele pe care le vedea întrezărindu-se atât pentru el cât şi pentru omenire, încât a făcut un accident vascular cerebral care i-a fost fatal. A fost înmormântat în grădina unui ţăran, Iulian Tarţa. Informatorii Securităţii au aflat în cele din urmă de moartea sa, l-au identificat şi i-au raportat lui Nicolae Briceag, şeful Securităţii Dej. Ca represalii, 30 de oameni din partea locului, preoţi, învăţători, ţărani, au fost arestaţi şi condamnaţi pentru că nu l-au denunţat, iar cadavrul a fost deshumat, etichetat drept corp delict şi aruncat nu se ştie unde.
DĂRĂBAN, Ion. Din comuna Luşca (localitate componentă a oraşului Năsăud) - Bistriţa Năsăud. Ţăran. Arestat. Condamnat la 4 ani închisoare de Tribunalul Militar Cluj, pentru că a afirmat, în 1959, că �regimul popular din R.P.R. va fi schimbat în urma unui război".
DĂRĂBAN, Teodor. A absolvit teologia la Blaj. La 10 decembrie 1946 a fost hirotonisit preot în comuna Pişcolt, de mitropolitul Ioan Suciu, apoi a trecut la parohia Petrani - Beiuş. La 26 octombrie 1948 a fost dat afară de primar, pentru că a refuzat să treacă la ortodoxism. A intrat în învăţământ împreună cu soţia şi a predat la Dobreşti şi Pişcolt (Satu Mare). Arestat împreună cu un grup mare de preoţi, la 5 august 1958, pentru că a strâns semnături pe un memoriu înaintat Vaticanului. Torturat la Securitatea din Oradea de locotenenţii Ciurcovici Radomir şi Tincău Anghel. Condamnat la 25 de ani muncă silnică. A fost dus la penitenciarul Gherla, iar în 1960 a fost mutat în lagărul Periprava. în 1963 a trecut prin lagărele Luciu Giurgeni, Strâmba şi Salcia. Eliberat la 16 august 1964 cu Decretul 411.
DĂRĂMUŞ, Vasile. Născut în 1907. Din satul Benic, comuna Galda de Jos - Alba. Ţăran. Arestat în 1949. Condamnat cu un lot de �sprijinitori" ai partizanilor din Munţii Semenic, conduşi de comandorul Dabija Nicolae.
DĂRĂSCU, Mircea I. Născut la 25 mai 1900, la Bucureşti. Inginer. Arestat cu un grup de moşieri, la 2 martie 1949, fiind considerat �exploatator". A murit în timpul domiciliului obligatoriu.
DĂRĂŞTEANU, Constantin. Născut la 28 iulie 1914, în satul Bila - Giurgiu. A absolvit şcoala tehnică de aviaţie în 1937 şi a urmat cursurile de pilotaj de la Pipera. A participat la acţiunile anticomuniste de la întreprinderile Malaxa (noiembrie 1945) iar în timpul campaniei electorale din 1946 a avut o atitudine făţiş anticomunistă. Arestat. Condamnat. După 1953 i-a fost semnalată prezenţa în penitenciarele Gherla şi Aiud. Eliberat în 1964.
DĂRUIALĂ. Din Mehedinţi. Copil orfan, a reuşit să înveţe şi să ajungă inspector şcolar la Turnu Severin. în 1951 a discutat cu nişte cunoscuţi despre isprăvile partizanului Nicolae Trocan, iar unul dintre ei l-a denunţat la Securitate. Arestat şi torturat la Securitatea Craiova. Condamnat. Detenţia la minele de plumb Baia Sprie.
DĂRVĂRESCU, Dorina. Studentă la Academia Comercială, fiică de preot (Biserica Văcăreşti). Membră în organizaţia T.U.N.Ţ. Arestată şi anchetată după dizolvarea P.N.Ţ-ului.
DĂSCĂLAŞU, Constantin. Membru într-o organizaţie anticomunistă din comuna Plopana - Bacău. Arestat în aprilie 1959. Condamnat de Tribunalul Militar Iaşi (sentinţa 389/27 iunie 1959), pentru găzduirea şi aprovizionarea cu alimente a partizanilor (l-a găzduit pe Dăscălaşu Nicolae şi l-a ajutat să nu fie prins de Securitate). A trecut prin penitenciarele Suceava, Iaşi şi Gherla.
DĂSCĂLAŞU, Nicolae. Arestat în aprilie 1959. Judecat cu un lot de 20 de persoane. Condamnat la 15 ani temniţă grea (sentinţa 389/27 iunie 1959), pentru organizarea unei "mişcări subversive" în comuna Plopana - Vaslui. A trecut prin penitenciarul Gherla şi lagărele de muncă silnică din Bălţile Dunării.
DâLCĂ, Emil. Născut în 1917. Din Alba Iulia. Arestat. Condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru �sprijinirea" partizanilor din Munţii Apuseni. A fost ridicat din închisoarea Cluj şi executat la Timişoara, la 5 aprilie 1950.
DâMBOIU, Constantin. Născut în 1955 la Piteşti - Argeş. Artist plastic. Arestat în 1983. Condamnat în 1984, pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.
DâMBOIU, Victor S. Născut la 29 decembrie 1922, în satul Râuşor, comuna Mândra - Braşov. A fost unul dintre cei 11 copii ai memorandistului Samoilă. A urmat şcoala normală din Sibiu, a fost pe front, apoi a terminat teologia, fiind hirotonisit în 1947 la Şinca Nouă - Făgăraş. în 1949 a fost arestat de Securitatea Făgăraş şi bătut cu sălbăticie. Eliberat, dar supravegheat în permanenţă. în 1952 s-a transferat la parohia Drăguş, pentru că, din acest loc, putea să-i ajute mai uşor pe partizanii din munţi. Arestat la 8 aprilie 1957 de Securitatea Sibiu şi torturat de echipa colonelului Gheorghe Crăciun. în iulie 1957 a fost condamnat la 10 ani muncă silnică, împreună cu primul lot al partizanilor din Făgăraş. A trecut prin penitenciarele Sibiu, Codlea, Jilava şi Galaţi, lagărele Brăila, Salcia şi Stoieneşti. Eliberat în 1964 cu Decretul 411. Securitatea a continuat să-l supravegheze permanent şi să-l persecute. A fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, în C.A.P-uri şi uzine.
DâMBU, Vasile Şt. Născut la 9 decembrie 1911, în satul Cheud, comuna Năpradea - Sălaj. Din Braşov. Ospătar. Arestat la 22 mai 1948 şi torturat la Securitatea Braşov. Condamnat la 10 ani muncă silnică (sentinţa 23/1943). în 1950 a fost adus la penitenciarul Gherla şi supus procesului de �reeducare". A fost chinuit şi bătut de: Popescu Aristotel, Lupescu Adrian, Drăguţ Puiu, Vereşmortean Nichifor, Predescu Aurel, Munteanu Ovidiu, Burcu Gheorghe, Beşchea Tiberiu şi Craiu Constantin (conform declaraţiilor torţionarului Puşcaş V. Vasile). în seara de 6 octombrie 1950, după stingere, i s-a pus un căluş în gură ca să nu se audă ţipetele şi a fost torturat cu bestialitate. A murit în timpul acestei bătăi, asfixiat de propria-i vomă.
DâNGĂ, Vasile. Născut în 1895, în Basarabia. Răpit de N.K.V.D., în 1946. A murit în lagărele din Siberia.
DâRDĂ, Vasile. Din Reşiţa - Caraş Severin. Arestat în 1952. Condamnat la muncă silnică. A trecut prin lagărele de la Canal.
DâRLĂU, Petre. Născut la 31 martie 1923. Din Arad. Tehnician. Arestat în 1953. Condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 4 ani închisoare. A trecut prin penitenciarele Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud şi minele de plumb Baia Sprie.
DâRLEA, Dumitru. Comerciant. Arestat. A murit în timpul detenţiei, în penitenciarul Aiud.
DâRLEA, Nagy Iosif. Născut la 10 februarie 1929, în Ungaria. Arestat. La 15 aprilie 1960 a fost condamnat la moarte. Execuţia a avut loc la 15 iulie 1960.
DâRLEA, Tiberiu. Născut la 2 februarie 1920. Din satul Galşa, comuna Şiria - Arad. Preot. Arestat în perioada 1948 - 1949, pentru �omisiune de denunţ".
DâRMAN, Gheorghe. Din Arad. Poliţist. Arestat la 18 iulie 1948. Condamnat la 6 ani închisoare. A trecut prin penitenciarele Timişoara şi Lugoj.
DâRZEIANU, Constantin. Preot ortodox, paroh în satul Bâltanele, comuna Greci - Mehedinţi. Arestat. Condamnat în 1951 la 3 ani închisoare.
DâSCĂ, Andrei P. Născut la 27 ianuarie 1942, în comuna Butea - Iaşi. Elev la liceul �Radu Vodă" din Roman. împreună cu mai mulţi colegi (Ciorneschi Liviu, Bliderisanu George, Axente Doru, Savici Stefan şi alţii) a parodiat imnul �Te slăvim Românie". Arestaţi la 29 aprilie 1959 de Securitatea Bacău, în urma sesizării dirigintelui Alecu Cojocaru. Torturaţi cu cruzime la Securitatea Roman şi Bacău, copiii au fost obligaţi să recunoască şi alte acuzaţii: ascultă şi comentează ştirile de la posturile de radio capitaliste, comentează procesului preotului Santa Antal ca pe o înscenare şi apreciază că statul este duşmanul religiei, admiră realizările tehnice ale ţărilor capitaliste şi bunăstarea din vremea regimului monarhic ce înfăptuise România Mare. Condamnaţi de Tribunalul Militar Iaşi la pedepse cu închisoarea între 7 şi 10 ani (sentinţa 401/30 iunie 1939). Au trecut prin penitenciarele Jilava, Gherla şi lagărele de muncă silnică din Bălţile Dunării. Graţiaţi după 3 ani.
DEAC, Cornel. Din oraşul Victoria - Braşov. Arestat în 1953. Condamnat la 16 ani muncă silnică, pentru sprijinirea mişcării de rezistenţă din munţii Făgăraş.
DEAC, Ştefan. Născut în 1929, în comuna Bogdan Vodă - Maramureş. Ţăran. Arestat. Condamnat la 27 august 1948 la 4 ani închisoare, pentru participare la mişcarea de rezistenţă anticomunistă. A trecut prin penitenciarul Târgovişte şi lagărul Peninsula. Rearestat în 1958. Condamnat la 17 ani muncă silnică.
DEAC, Tamara. Din Bucureşti. Arestată la 8 noiembrie 1945, în timpul manifestaţiilor din Piaţa Palatului Regal.
DEAC, Vasile-Tuldic. Din comuna Ieud nr. 170 - Maramureş. Arestat la 1 mai 1949, pentru participare la mişcarea de rezistenţă anticomunistă. Condamnat. Eliberat la 10 mai 1953.
DEAC, Victor Şt. Născut la 7 iulie 1904, în comuna Vad - Cluj. Din Bistriţa. Călugăr ortodox. Membru P.N.L. Arestat la 16 august 1952. Condamnat. A murit în închisoare, la 24 septembrie 1957.
DEACONESCU, Victor Gr. Născut la 22 octombrie 1926, în comuna Săcele - Gorj. Arestat la 15 septembrie 1958 de Securitatea Craiova (dosar penal întocmit de securistul Cebuc Alexandru). Condamnat la 5 ani închisoare (sentinţa 104/20 februarie 1950), pentru �uneltire contra ordinii sociale". A trecut prin penitenciarele Gherla şi Aiud. Eliberat la 1 august 1960.
DEACONU, Constantin P. Născut în 1918. Din oraş Piteşti - Argeş. Arestat la 5 martie 1952, pentru răspândirea de publicaţii interzise. Condamnat. A trecut prin penitenciarele Piteşti, Jilava, Gherla şi lagărul de la Poarta Albă. Eliberat la 10 octombrie 1955.
DEACONU, Nicolae F. Din Piteşti. Arestat şi condamnat pentru răspândire de manifeste. în perioada 5 martie 1952 - 12 octombrie 1955 a trecut prin penitenciarele Piteşti, Jilava, Gherla şi lagărul de muncă silnică de la Poarta Albă.
DEBOSSY, Iuliu. Născut în 1911. Comerciant. Arestat. Omorât la 1 ianuarie 1946, în timpul anchetei, la Timişoara.
DEBOVEANU, Ion. Născut la 21 ianuarie 1930, la Islaz. A urmat liceul militar la Craiova (1941-1948) până la desfiinţarea acestuia, apoi şi-a terminat studiile la liceul �Gheorghe Lazăr" (1949). în 1950, student la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, înfiinţează împreună cu alţi colegi o organizaţie anticomunistă pe care au denumit-o �Grupul filozofic". Este denunţat de un coleg (Grigore Butoi) şi arestat pentru redactarea şi difuzarea unui manifest, în regiunea Orăştie - Cugir. Condamnat la 5 ani închisoare, de Tribunalul Militar Bucureşti. A trecut prin penitenciarele Jilava şi Piteşti, lagărele Peninsula şi Gherla, de unde a fost eliberat în 1955. După eliberare şi-a reînceput studiile, dar, din cauza Securităţii prezente mereu pe urmele sale, n-a reuşit să-şi termine facultatea decât în 1974.
DECA, Ilie. Născut în Bucovina. Arestat la 1 aprilie 1941 de N.K.V.D., la Fântâna Albă. Condamnat la 10 ani închisoare pentru tentativă de trecere frauduloasă a graniţei în România. A fost trimis în lagărele de muncă silnică din U.R.S.S.
DECEANU, Petre. Născut în 1928. Din comuna Mihalţ - Alba. Student. Arestat în 1949. Condamnat cu lotul de �sprijinitori" ai partizanilor din grupul de rezistenţă condus de Nicolae Dabija.
DECEI, Aurel. Născut la 15 aprilie 1905, în comuna Gura Râului - Sibiu. Şi-a luat licenţa în istorie şi limba română la Cluj apoi şi-a continuat studiile la Roma, Paris, Istanbul şi Berlin. Şi-a luat doctoratul în 1937 şi în acelaşi an a fost numit secretar de presă pe lângă Legaţia Română din Istanbul. în 1947 a refuzat să se întoarcă în ţară la chemarea Anei Pauker. A fost unul dintre fondatorii Societăţii Orientalistice Engleze şi în 1957 a fost ales vicepreşedinte. în 1955 era consilier la secţia de istorie a Academiei Internaţionale Libere de Ştiinţe şi Literatură. Cât a stat la Istanbul a întreţinut relaţii cu ziariştii străini, cărora le aducea la cunoştinţă situaţia din România. Până la 23 august 1947 a promovat politica lui Iuliu Maniu, iar după aceea a continuat să ţină legătura cu refugiaţii români ce soseau în Turcia. în 1947 a participat la devastarea sediului Consulatului Român de la Istanbul, ca protest faţă de alungarea Regelui Mihai şi abolirea monarhiei. A activat în Consiliul Naţional Român condus de C. Vişoianu. Securitatea română i-a întins o cursă în Berlinul de Vest de unde a fost răpit de agentul �George" împreună cu ofiţerul de securitate Vasile Turcu, trecut în Berlinul răsăritean şi adus în România (acelaşi scenariu ca în cazul Oliviu-Puiu Beldeanu). A fost torturat în timpul anchetei la Securitatea din Bucureşti. Condamnat la moarte de Tribunalul Militar Bucureşti (1959). La 25 martie 1960, prezidiul Marii Adunări Naţionale a hotărât comutarea pedepsei capitale în muncă silnică pe viaţă. Graţiat în 1964 cu Decretul 411. După eliberare a lucrat la Arhivele Statului şi la Institutul Nicolae Iorga. A murit la 24 aprilie 1976.
