O îngrijorare pe care am auzit- o, în ultima vreme, şi pe la noi se leagă de ce se întâmplă cu identităţile virtuale (de pe Facebook, Twitter, conturi de e-mail şi atâtea altele) ale cuiva când persoana în cauză dispare, ca om în carne şi oase. Problema îl preocupă şi pe sociologul Olivier Glassey, pe care Le Nouvel Observateur îl recomandă ca specialist în moartea digitală. Google ne oferă posibilitatea de a ne scrie testamentul virtual, altfel spus, de a alege ce se întâmplă cu „umbra” noastră virtuală după ce dispărem. Va dispărea şi ea, toate conturile fiind automat închise sau le va rămâne în grijă apropiaţilor, ca un fel de loc al memoriei? Problema, cvasimetafizică şi complicând şi mai mult viaţa noastră deja foarte complicată, e relaxată printr-o poantă. De unde ştie Google c-am murit? Simplu, constată că nu l-am mai folosit o bucată de timp şi deduce că nu mai suntem acolo. Deci, nu există viaţă după Google!