Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
Viaţa ca o călătorie imaginară de Ion Simuţ


Apărut în 1995 la Editura Est, al cărei patron era un editor francez, romanul Saludos al singularului şi singuraticului Alexandru Ecovoiu şi-a creat deja o istorie proprie. A mai fost reeditat de două ori: o dată de clubul, "Prietenii cărţii"; altă dată, în 1999, la Editura Gramar, în colecţia celor mai bune o sută de romane româneşti din toate timpurile. A fost tradus în germană (1999) şi în franceză (2000). Editura Polirom îi pregăteşte pentru acest sfârşit de an o nouă apariţie. E o carte de excepţie, a cărei fişă de notorietate se va îmbogăţi cu siguranţă.

Romanul Saludos debutează, într-o notă obişnuită, ca o mărturisire făcută de un personaj misterios unui martor, întâlnit într-un bistrou de pe Rue de la Huchette, martor aflat la Paris pentru a realiza un album de fotografii cu statuile oraşului. Un fotograf, care nu e decât un avatar al scriitorului, devine confesorul ales, chiar neliniştit de acest sentiment al alesului. Mărturisitorul se dezvăluie treptat, cum e firesc, şi se transformă dintr-un necunoscut obscur şi modest (ca înfăţişare) într-un personaj excepţional, implicat în cele mai neobişnuite întâmplări, depozitar al unor secrete nebănuite. Tensiunea naraţiunii este întreţinută tocmai de aşteptarea ca istorisirea să dezvăluie secretul mereu amânat. Necunoscutul se dovedeşte a fi un anume Sey Mondy, care se considera Cetăţean al Lumii, deci nu era - cum s-ar putea crede - nici francez, nici britanic, nici altceva, o reeditare - s-ar putea zice - a Jidovului rătăcitor. E, după cum îl recomandă naratorul, Marele Călător, Ultimul Pribeag Adevărat. Avem astfel semnalul foarte clar al unei alegorii narative chiar din pragul intrării în text. Sey Mondy ştie lumea, e un mondialist în sensul îmbrăţişării totalizatoare a lumii, dar un anti-globalist. De patruzeci de ani e tot pe drum, a făcut înconjurul lumii de mai multe ori, fiind înscris la un straniu concurs "Tardif Globe-Trotter", dotat cu un premiu de un milion de dolari pentru cel care ajunge ultimul. A abandonat studiul filosofiei la Sorbona pentru a se înscrie la acest concurs alături de alţi optsprezece aventurieri, dintre care în momentul relatării au mai supravieţuit doi: Sey Mondy şi un periculos Magirus, care îşi urmăreşte din umbră, dar din aproape concurentul pentru a-l lichida. De aceea, Sey Mondy îşi povesteşte viaţa confidentului său fotograf într-o permanentă stare de pândă şi cu mâna pe un pistol ascuns într-un buzunar. E o situaţie epică de tensiune menţinută pe tot parcursul povestirii.

Romanul unei confesiuni se transformă repede în romanul unei călătorii. Marele Călător e un aventurier fabulos, trăindu-şi viaţa în continuă peregrinare ca un alt Ulise sau ca un alt Don Quijote - mituri culturale de care ţine însă să se diferenţieze. Îşi câştigă existenţa fie cântând (tot mai răguşit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărţile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafaţa povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitoreşti sau exotice din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgosteşte de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco şi o pierde ca pe altă Dulcineea, absorbit de drumul său fără sfârşit. Lecţia spaniolă îl ajută pe Sey Mondy să-şi asume libertatea. Din Porto, se îmbarcă spre New York. Paradisul libertăţii este umbrit de "o adevărată fobie a spionilor", unde "orice nou venit putea fi o iscoadă". Vor veni nenumărate situaţii-limită în Mexic, Venezuela, Columbia, Brazilia. În Amazonia mănâncă fructe, rădăcini, bucăţi de şarpe şi se îndrăgosteşte de Tude, una din femeile tribului, de unde abia reuşeşte să evadeze. Urmează, cu alte peripeţii, India şi Australia, unde o cunoaşte pe Regine, "o femeie superbă ce mirosea a eucalipt şi a flori de portocal", întruchipare fantastică a unui continent înconjurat de ocean. Pe platoul tibetan, cu un vultur alături, detestă etica lui Kant şi utopia lui Saint-Simon. În Kenya călăreşte o zebră domestică, alergând de parcă ar zbura. Exotismul, aventurismul extrem alternează cu episoade de basm sau de povestire SF. Curiozitatea lectorului e pe deplin satisfăcută la acest nivel al unei narativităţi luxuriante şi eliptice în fragmentarismul ei bine gândit ca un puzzle narativ. Povestirea călătorului e un rezumat subiectiv al lumii, o sinteză foarte personală cu substrat filosofic.

Din romanul unei călătorii, Saludos se transformă în romanul unei aventuri spirituale, o anunţată aventură a cunoaşterii. Nu e întâmplător că Sey Mondy abandonează la douăzeci şi trei de ani filosofia sorbonardă, de bibliotecă, pentru filosofia vieţii, aceea a experienţelor-limită, forţând sau provocând "pe teren" destinul, iubirea, credinţa, cunoaşterea, pragul morţii, puterea de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu şi incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă şi dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, îşi dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană sau ca în imaginarul romanticilor germani, Sey Mondy al lui Alexandru Ecovoiu caută - explorând şi tărâmurile de dincolo - Ideea care să rezume lumea, adevărul ultim, Cartea primordială. Călătoria e de altfel alegoria tradiţională a cunoaşterii: "Urma să călătoresc: să văd, să aud, SĂ CUNOSC!" - îi mărturiseşte Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoaşterii, descoperită în "armonia deplină cu mediul", în complicitatea cu lucrurile, cu ploaia, cu vegetaţia, cu păsările, tradusă de Sey Mondy în "starea de saludos", "ceva între salut şi reverenţă", o formă de libertate, o formă de rezistenţă dar şi de purificare, un mod de a rezona cu lumea şi de a se identifica cu sensurile ei latente, pentru a le dezvălui. Saludos e o cale spre a găsi "ceva definitoriu pentru întreaga umanitate, un simbol admis de toată lumea", ceva mai presus de un instinct cum e sexualitatea ca tentaţie dominantă şi explicaţie nesatisfăcătoare a lumii moderne. Deci nu călătoria în sine, oricât de aventuroasă, constituie miza şi interesul acestui roman, ci dramatizarea şi verosimilizarea unei experienţe inedite de cunoaştere.

Pe de altă parte, Saludos este romanul unui pariu existenţial şi al unui pariu cu sine însuşi. Au conţinuturi uşor diferite cele două pariuri. Concursul ciudat "Tardif Globe-Trotter" are ca principiu întârzierea maximă: câştigă cine ajunge ultimul. Nu încape îndoială că e cuprinsă aici o alegorie banală a vieţii. Magirus, ultimul adversar rămas în competiţie, era cel mai dotat concurent, dar devenea periculos în final pentru că voia să trişeze, stând mereu la pândă şi voind să-l suprime pe Sey Mondy. Menţinerea vigilenţei ca o formă de apărare îl stimulează: "Cu el pe urmele mele circul mai uşor. Magirus menţine starea de competiţie, e biciul meu nevăzut". Magirus poate fi diavolul sau moartea. Competiţia pune drept criterii longevitatea şi rezistenţa. Acesta ar fi pariul existenţial. Pariul cu sine însuşi include două aspecte: "drumul de unul singur" ca o formă de verificare şi disponibilitatea de autocunoaştere. Sey Mondy bănuia din start aceste lucruri, dar îi devin mai clare după patruzeci de ani de competiţie. Dar ar fi prea simplu să fie numai atât. Nu doar longevitatea contează, ci longevitatea aceluia care află secretul, longevitatea marelui cunoscător al lumii. Esenţializarea intrigii îşi asociază ca atracţie centrală cultivarea unei enigme.

Toate coordonatele romanului conduc spre dezvăluirea unui secret. După mai multe nopţi de mărturisiri, fotograful, substitut al naratorului dar şi al Scriitorului, îşi dă seama intrigat că nu ştie "cine era, cu adevărat, cel mai neobişnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparenţele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar şi ale unui explorator dintr-o expediţie ştiinţifică. Era câte ceva din toate acestea, dar şi mai mult decât atât. Era filosoful, căutătorul adevărului ultim, un ins dotat cu o inteligenţă excepţională. Sey Mondy are o megalomanie dubioasă, când de demon distructiv, când de creator demiurgic, pusă mai clar în evidenţă de povestea apartenenţei lui la "un comando spiritual" de doisprezece scriitori, toţi scorpioni, convocaţi şi sechestraţi într-un loc secret, într-un Defileu şi un Lapidarium, pentru a scrie scenarii despre soarta Statului Unitar, adică Global, să realizeze "combinaţii logice de situaţii-limită". Erau supravegheaţi de un Custode, care voia să afle, ca reprezentant al unui Consiliu Mondial, de unde ar putea proveni elementele perturbatorii al unei Ordini Planetare controlate şi dirijate dintr-un singur centru de putere. Sey Mondy detaliază principiile unei utopii sinistre a globalizării, pregătită de un Complot Mondial. Fusese sechestrat în acel loc, Defileul, unde se gândea punerea în aplicare a utopiei globalizării. A scăpat singur, printr-o minune, în urma unei evadări ce părea imposibilă. Marele secret al călătorului era cunoaşterea acestui proiect, rival cu al francmasonilor. De aceea Sey Mondy ar fi trebuit suprimat. O ficţiune ideologică ameninţătoare constituie secretul dezvăluit fotografului, menit să devină scriitorul care va comunica acest avertisment. Dezastrul posibil al lumii, sinonim cu apocalipsa, trebuia contracarat sau prevenit. Iată ce a înţeles Marele Călător în cei patruzeci de ani de înconjur repetat al lumii. Rezultatul cunoaşterii sale trebuie comunicat de scriitor, ca adevărata menire a Cărţii sale. Prin avertismentul său, dacă ar fi crezut, ar putea salva lumea.

Borgesian prin viziune, kafkian prin economia mijloacelor (subiectele parabolice, personajele simbolice), Saludos e un roman eseistic, interesant atât prin linia clară a unei naraţiuni senzaţionale, cât şi prin imaginaţia speculativă din zonele sensibile ale apocalipticului şi ale efectelor globalizării. Metamorfozele interioare ale romanului sunt urmărite ca un spectacol atractiv, în trecerile succesive de la romanul unei confesiuni la romanul unei călătorii sau în interferenţele dintre romanul unei aventuri a cunoaşterii şi romanul dezvăluirii unei enigme.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara