- Mă bucur că te-ntâlnesc, Gelu Barbu, ca-n fiecare an. Revii, consecvent, acasă, în vacanţă.

- Am venit acum cu o mare emoţie pentru a participa la lansarea cărţii biografiei mele. Biografia vieţii mele a apărut acum doi ani în limba spaniolă în Gran Canaria (Spania), fiind scrisă de Antonio Pita Cardenes. Această carte a fost tradusă de Ioan I. Gostian şi a apărut la Editura Cartea Românească. Lucrarea cuprinde toată viaţa mea, din copilărie până astăzi, ea conţine momente emoţionante ale traseului destinului meu, este descriesă nuanţat atmosfera familiei mele, apoi sunt prezentate perioadele istorice prin care a trecut ţara noastră. în această carte, eu am încercat să explic evenimentele de la 23 august 1944, etapa trecerii de la monarhia constituţională la perioada comunistă, cu consecinţele ei triste pentru poporul român. în parte, eu am trăit aceste momente cu mare intensitate emoţională, marcându-mi profund existenţa. Cartea se derulează ca un film, scriitorul având acel talent de a transmite cititorului imagini vizuale ale unor epoci petrecute de mine de-a lungul timpului. Din aceste raţiuni, în Spania a fost conceput un proiect de scenariu pentru un film cu viaţa mea. Dorinţa mea este ca acest film să se producă şi să se lucreze la noi în ţară cu actori şi balerini români. Există în Spania doi oameni, unul producător, celălalt regizor (fraţii Rios) care sunt cunoscuţi şi pe plan internaţional. Ei s-au entuziasmat de acest proiect şi vor să-l pună în aplicare.

- Cum a fost primită cartea în Spania?

- Cartea a fost editată de guvernul spaniol din Canare şi s-a bucurat de un mare succes, tirajul epuizându-se repede. Este aşteptată acum o a doua ediţie.

în ţară, cartea va avea o conotaţie specială pentru mine. Am conceput-o ca pe o istorie a baletului românesc, a ţării, în aceeaşi măsură, până la data când eu am părăsit-o. De asemenea, am încercat să surprind episoade din amintirile mele, crâmpeie ale istoriei baletului rusesc de la Sankt Petersburg. Biografia mea, scrisă cu atâta înţelegere şi migală de Cardenes constituie un periplu prin toate ţările europene pe unde am trecut şi am dansat. Sunt surprinse conversaţii ale mele cu mari personalităţi politice ale istoriei contemporane, precum: Hrusciov, regele Olav al V-lea al Norvegiei, primul ministru norvegian Gerhardsen, preşedintele Indiei Nehru, regina mamă a României Elena, regii Spaniei Juan Carlos şi regina Sofia. Am vorbit, fireşte, despre partenerele mele Valentina Massini, Irinel Liciu, Simona Ştefănescu, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Dame Beryl Grey, Henny Murer, Hanne Skram, Anne Borg, Sonya Arova.

- în carte ai păstrat şi momente mai puţin plăcute, unele triste din viaţa ta?

- Sunt consemnate, fără îndoială, câteva episoade dureroase din viaţa mea, precum momentul tragic şi riscant al fugii mele prin Berlin în 1961, menţionându-se motivul real al plecării din România. Sunt prezentate deopotrivă experienţa tristă a exilului meu, alături de succesele mari pe care le-am avut ca dansator şi coregraf. Am urmărit în detaliu activitatea mea din Canaria timp de 35 de ani. Acolo am creat o şcoală de balet din care au ieşit mari personalităţi ale dansului internaţional care astăzi îşi exercită profesia în Franţa, Anglia, Germania, Elveţia, Olanda, aparte de baletul Naţional al Spaniei, unde am avut mulţi discipoli. Eu sunt mândru că am reuşit să creez o pepinieră de balerini în Spania.

- Ştiu, Gelu Barbu, că tu nu ai încetat să-ţi iubeşti ţara şi prietenii. Dovadă fiind şi întoarcerile tale frecvente acasă, după Revoluţie.

- Eu mă consider până astăzi balerinul român sau româno-canarian, aşa cum mă numesc concetăţenii mei, deşi sunt de mulţi ani cetăţean spaniol. Viaţa mea se derulează între două patrii: ţara mea natală, unde revin după Revoluţie în fiecare an, şi ţara adoptivă.

- Am înţeles că ai fost investit cu titlul de cetăţean de onoare al Gran Canariei?

- Da, majestatea sa, Juan Carlos m-a onorat cu acest titlu, dar mărturisesc că am fost onorat şi de municipalitatea Lugojului cu acelaşi titlu. De Lugoj mă leagă multe amintiri din copilărie, mai am şi acum trei prietene acolo, surorile Dobrin.

- După cum ştiu, tu ai colaborat cu baletul Operei Naţionale.

- Desigur. Reîntâlnirea cu baletul Operei Bucureşti şi colaborarea cu balerinii români din 1997 m-a impresionat adânc. Colega mea Ileana Iliescu, pe atunci directoarea baletului, m-a invitat de două ori pe scenă, o dată în 1994 pentru a fi sărbătorit printr-un spectacol, apoi în 1997 pentru a monta la Bucureşti o seară de balet hispanică. De altfel, baletul românesc a fost invitat oficial de două ori în Insulele Gran Canaria, iar compania mea a fost prezentă la Festivalul "George Enescu" din 1991.

- Cum consideri tu această carte-document, eşti mulţumit de modul în care ai colaborat cu scriitorul?

- Consider că această carte este ruptă din inima mea şi apreciez că autorul m-a înţeles atât de bine şi a lucrat fructuos alături de mine, timp de patru ani, pentru elaborarea întregii lucrări. Cartea constituie pentru mine un adevărat document al unei vieţi dedicate dansului.