Spaţiu Minkovski domestic

Bormaşinile blocului
muşcau pereţii oamenilor captivi în tradiţii
spiralele creau găuri negre
prin care mileniul 2 cădea în secolul 21
o femeie umbla din uşă-n uşă
din etaj în etaj
împărţind pomană în mijlocul simfoniei rock
pentru fiul ei ucis de viruşi informatici
pentru soţul ei ucis de viruşi publicitari
pentru tatăl ei ucis de viruşi ideologici
câinele de la 190 lătra infinit
muşcând aerul plin de revoluţii
şi alte spirale care îi dădeau vertij
nepotul bătrânei se ţinea pe brânci după ea
scările şi balustradele se rupeau sub ochii săi
şi începeau să leviteze ca nişte mari monezi virtuale

Plin de tatuaje, blocul îşi împingea balcoanele înainte
atras de blocurile din jur
vibrând cu supleţe pe a patra dimensiune într-un dans de societăţi utopice
condus de profesoara de la centrul comunitar
redusă la un punct de ruj unsuros
cu vocea puternică a isteriei ei bine maturate
care mişca munţii şi lichefia subsolurile

Ambulanţierul

Ambulanţierul privea neputincios
Cronos se zvârcolea pe asfalt cu burta plină de copii înghiţiţi pe nemestecate
care îl muşcau şi-l rodeau din interior şi loveau în el ca Iov în balenă
cerul burţii lui băloase se strângea cum se strânseseră şi dinţii de ştiucă
dar zeii fuseseră înghiţiţi cu tot cu Stonehenge, cu ziguratele şi cu
piramidele, cu toate pietrele în care învăţaseră să se ascundă pentru a-l
trişa pe orb
cu sculpturile şi instalaţiile, cu măştile lor încifrate şi icoanele în stil Dorian Gray
cu tiparniţele lor uriaşe ale căror tiraje homerice îi ieşeau necontenit prin nas şi urechi bătrânului asasin
cu deviceurile lor sofisticate prin care se conectau în cloud şi puteau să se creadă liberi şi
neîngrădiţi în stomacul tot mai plin, tot mai întâmplător

Ambulanţierul a fost înghiţit în plină uimire
protocoalele de prim-ajutor încă se băteau în capul lui
aluneca prin beregata mucoasă şi încă nu-şi dădea seama cine e victima
cine de cine e de salvat

Bătrânul şarpe nu dădea răgazuri

Story

(vechi poem rescris pentru droizi)

dumnezeu este cel mai bun
evaluator de proiecte
el a întâlnit lumina şi a văzut că asta poate duce
la ceva bun
şi a pus-o în buzunar după ce a scuturat-o de întuneric

mai târziu a găsit un icosaedru curat
şi din el s-au revărsat culorile posibile şi imposibile
când s-a atins de capătul luminii
iar dumnezeu a zis că strălucirile sunt bune
şi s-a pus să picteze în ele detalii
prafuri cosmice şi gămălii de fosfor făcute din heliu
din cărbunele înfometat de toate luminile a modelat un pământ mic
care era în realitate gigantic

în a treia zi ca prin lupă
a privit printr-o stea arsă ce plutea golită prin spaţiu
folosind razele X ca pe o daltă
a făcut piele unor aşchii de cărbune
bine înmuiate în apă
a dat nişte găuri în piele şi a făcut urechi şi ochi
prin care să intre lumina cea mai lentă şi cea mai puţin lentă
şi în aşchii aceasta s-a convertit în cuvânt
iar dumnezeu a văzut cuvântul
şi a zis că e bun
şi a zis să-l păstreze