Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Istorie Literară:
Vechi poezii de Alexandru Lungu de Marian Iancu


Printre documentele ce ni s-au transmis din arhiva poetului Sergiu Filerot (1921 - 1989), întru totul semnificative pentru ilustrarea spiritului ce a dominat atmosfera de la tipografia "Tiparul Universitar" şi din redacţia revistei Albatros, identificăm un grupaj de 4 texte olografe aparţinând lui Alexandru Lungu. Este vorba despre o însemnare bio-bibliografică, importantă pentru informaţiile privind împrejurările debutului publicistic şi editorial al poetului, şi despre 3 poeme (Trenul de noapte, Respiraţie şi Linoleum negru), pe care, ţinând seama de aproape tot ce s-a tipărit până în prezent din creaţia sa, înclinăm să le considerăm inedite.

Pentru o mai bună înţelegere a spiritului epocii de care aparţin, se impun câteva precizări. Integrat biografic în aşa numita "generaţie pierdută" sau "generaţia camuflajului", Alexandru Lungu reface în linii esenţiale destinul artistic al reprezentanţilor acestei grupări. S-a născut în 13 aprilie 1924, la Cetatea Albă, din Basarabia. Începe cursurile liceale la Sibiu, continuate apoi la Braşov, Cluj, Năsăud şi, în cele din urmă, la Buzău, după care, în 1941, se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Elev fiind, Alexandru Lungu îşi publică la 16 ani (martie 1940) primele versuri în seria I a revistei Prepoem (redactor: Traian Mihăilescu), urmând să editeze cu un an mai târziu caietele grupării Zarathustra, fondată de el însuşi la Buzău, împreună cu Ion Caraion şi Alcom Ion Tudor. Între timp, colaborează insistent la o serie de publicaţii, mai mult sau mai puţin cunoscute, din Bucureşti (Prepoem, Adonis, Columna lui Traian, Curentul Literar, Falanga, Luceafărul, Vremea) sau din provincie (Acţiunea Buzăului, Claviaturi, Vatra, Dacia şi Vremea Nouă Literară), relevând, dincolo de orice vanitate sau juvenilă cochetărie artistică, un poet extrem de personal. Apariţia plachetei Fata din brazi, poem (Buzău, 1941), e în măsură să confirme pe deplin dorinţa unui tânăr poet de a se impune într-un context literar atât de polemic şi agitat. Cu mult mai concludent prin expresie poetică şi tematică se dovedeşte însă volumul Ora 25, tipărit la Editura Publicom, în 1946 (desene: Dina Stavăr), după ce în prealabil manuscrisul fusese distins cu Premiul "Ion Minulescu" pentru anul 1945, de către un juriu format din Claudia Millian, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Perpessicius şi Adrian Maniu. Cuprinzând poeme scrise între anii 1944 şi 1945, Ora 25 se remarcă printr-o serie de imagini tulburătoare, adevărate spovedanii nevrotice ale unui scriitor cu o anumită personalitate, apropiat prin expresie poetică şi atmosferă de Ilarie Voronca şi, mai ales, de Geo Bogza ("însuşi betonul se dislocă/şi fierul se rupe în mâinile timpului, /fără să bănuiască/tăria invincibilă a cuvântului izbucnit/din meandrele inimii/tăria cuvântului/materie primă a poeziei şi a lui Dumnezeu, /cuvântul/care închide şi dezlănţuie prin sine/toate forţele/toate dimensiunile enorme ale lumii""). De acum Alexandru Lungu devine tot mai parcimonios cu propria-i prezenţă în viaţa culturală postbelică, reuşind să supravieţuiască în următoarele două decenii tuturor presiunilor "proletcultismului" în diversele lui variante şi etape, fenomenul devenit, de altfel, simptomatic şi pentru alţi reprezentanţi ai acestei "generaţii a războiului" (Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Victor Torynopol, Mihail Crama, St. Aug. Doinaş, Constant Tonegaru, Mircea Popovici). După un asemenea hiatus editorial, Alexandru Lungu revine în viaţa literară cu volumul Dresoarea de fluturi (1968), ca următoarele volume publicate până în 1973, când autorul se supune unui definitiv exil în Germania, să confirme aceleaşi opţiuni estetice şi spirituale (Timpul oglinzilor, 1968; Altceva decât umbra, 1969; Ninsoarea neagră, 1970; Poeme, 1971; Armura de aer, 1973)

Poeziile pe care le prezentăm alăturat datează din anul 1942, Bucureşti, iunie 24, când, după suprimarea, în octombrie 1941, a numărului 8 din revista Albatros, editată la Bucureşti sub conducerea lui Geo Dumitrescu, tinerii "albatrosişti" se dovedesc tot mai preocupaţi în a descoperi alte modalităţi de a-şi afirma prezenţa în plan literar. Se naşte astfel ideea editării unor volume colective de versuri în aşa numita "Colecţie Albatros", după modelul unor serii de acest gen existente deja la Bucureşti (Adonis), Braşov (Claviaturi) sau la Constanţa (Litoral). Cum placheta Sârmă ghimpată, proiectată în acest sens de Geo Dumitrescu, este interzisă de Cenzura Militară a Presei, poetul Sergiu Filerot propune tipărirea unei antologii de Poezie tânără românească dintre 1935-1942, în continuarea imediat cronologica a Antologiei poeţilor tineri, publicată de Zaharia Stancu în 1934. Printr-o scrisoare deschisă, tipărită începând cu 20 mai 1942 în Viaţa, Timpul şi Vremea, Sergiu Filerot solicită tinerilor scriitori o succintă fişă bio - bibliografică, o fotografie (desen sau caricatură), câteva exemplare din volumele apărute, surse privind referinţele critice, precum şi grupaje din poeme în manuscris. În mai puţin de o lună, pe adresa Tipografiei "Tiparul Universitar", str. Elie Radu, nr. 6, se primesc documente de o mare varietate, semnate de scriitori aflaţi în faza debutului, proveniţi în general, din Bucureşti (Geo Dumitrescu, Iulian Petrescu, Mihnea Gheorghiu, Tiberiu Tretinescu, Dimitrie Stelaru, Elena Diaconu, Ovidiu Râureanu), dar şi din alte localităţi ale ţării. Îşi exprimă dorinţa de colaborare Mihu Dragomir din Brăila, Vania Gherghinescu, Lucian Valea şi Petru Sfetea din Timişoara, Ion Sofia Manolescu, Cristian Sârbu, Eugen Enăchescu (viitorul Mihail Crama), Virgil Treboniu, Paul Bărbulescu, Traian Mihailescu, I. Negescu şi C. Pârlea, de la gruparea şi colecţia "Adonis" din Bucureşti, Dumitru Olariu şi Ioan Micu de la revista Litoral din Constanţa, D. Marian şi Ion Schinteie de la revista Meridian din Craiova, iar de la Iaşi răspund fără întârziere N. Ţaţomir, George Lesnea şi Eusebiu Camilar, împreună cu soţia sa, poeta Magda Isanos.

În aceste împrejurări, la 24 iunie 1924, Alexandru Lungu expediază din Bucureşti fişa cu datele personale si cele 3 poeme. Textele sunt transcrise îngrijit, pe jumătăţi de coală albă, cu cerneală albastră. În afara celorlalte date pe care le cuprinde, notiţa cu informaţiile biografice atrage atenţia, în primul rând, prin numărul mare al revistelor şi ziarelor în care reuşise să publice până atunci un tânăr de numai 18 ani, precum şi al publicaţiilor în care apăruseră primele ecouri la volumul de debut Fata din brazi (recenzii, note şi însemnări de lectură). Este interesant de observat maniera în care a fost intuită forţa imaginativă a unui poet cultivat şi sensibil la nou, aflat în căutarea unui discurs poetic opus oricăror forme ale unui lirism de tip tradiţional.

Dincolo de orice "doză de istorie" pe care o implică asemenea texte, însemnătatea documentară cu totul specială a acestora constă, cu deosebire, în modul în care este pusă în valoare dimensiunea estetică a creaţiei unui tânăr de o mare forţă interioară, activ, iscoditor şi orgolios.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara