Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Universul invizibil de alături de Iulia Popovici


Antropologia urbană e o ştiinţă iremediabil legată de apariţia şi dezvoltarea marilor oraşe, a metropolelor, şi de nevoia de a studia modurile specifice de funcţionare a comunităţilor născute astfel, dinamica lor socială şi culturală şi relaţia cu un spaţiu distinct. Asta nu-nseamnă că antropologia urbană e preocupată exclusiv de omul post-industrialismului (epocă ce a făcut din oraşul multi-milionar forma sa reprezentativă de agregare), interesul ei se extinde în mod previzibil şi asupra strămoşilor metropolei contemporane, capitale ale lumii antice ca Roma, Atena, Sparta, centre de gravitaţie socială a Evului Mediu ca Paris, Veneţia, localităţile maure ale Spaniei sau Londra victorianismului care polarizează populaţia de extracţie rurală.

Epistemologic, spune Ruxandra Cesereanu în prefaţa unei fascinante cărţi (Fărâme, cioburi, aşchii dintr-o Curte a Miracolelor) apărute la editura clujeană Limes şi cuprinzînd proze reportaje sociale despre marginali ai capitalei transilvane la originea antropologiei urbane stă celebra Şcoală de la Chicago, a cărei influenţă, în sociologie ca şi în critica şi teoria literară, a fost fundamentală. Experimentată începînd din deceniul patru, antropologia urbană americană era esenţial interesată de grupurile marginale, de comunităţile ghetoizante ale imigranţilor şi cartierele negrilor, în general de acele grupuri navigînd la periferia societăţii, care-şi refuză ori cărora le e refuzată integrarea în structurile sociale acceptate majoritar, iar metoda de studiu presupunea, ca trăsătură distinctivă, implicarea directă şi personală a cercetătorului în respectiva comunitate.

Punctul teoretic de plecare al acestei antropologii este relaţia specifică ce se stabileşte între identitatea personală şi colectivă şi spaţiul în care ea se formează: oraşul multistratificat, tentacular şi în expansiune, care naşte nevoi proprii, comportamente urbane distincte, presupune mobilitate socială, excluderi şi permanente adaptări integrative. Deşi antropologia urbană pare să se concentreze asupra psihologiei şi (sub)culturilor periferiilor sociale, ea acceptă totuşi faptul că marile oraşe ale secolului XXI sînt în realitate formate din enclave gravitînd în paralel, în absenţa unui nucleu majoritar de presiune, şi toate aceste grupuscule, cu dinamica lor individuală, îi fac în egală măsură obiectul studiului.

Care sînt însă categoriile marginalizate pe care le inventariază în Fărîme, cioburi, aşchii... Ruxandra Cesereanu? În mare, cele percepute ca diferite în raport cu un model social al stabilităţii: bandele underground, copiii străzii, şomerii şi pensionarii, prostituatele şi cerşetorii, persoanele abuzate, săracii, delincvenţii şi toxicomanii. Şi ar mai putea fi: alcoolicii, persoanele cu dizabilităţi fizice, bolnavii mintal. Despre astfel de oameni homeleşii, copiii fugiţi de-acasă, drogaţii, cerşetorii, bătrînii din azile şi ghicitorii Clujului - e vorba şi în cele 15 poveşti-reportaje ale unor studenţi-jurnalişti, plecaţi pe străzile Oraşului să-i descopere alteritatea. Unele sînt mai bine scrise, altele sînt mai stîngace, unii dintre cei priviţi cu ochi de antropolog sînt mai interesanţi, alţii sînt, luaţi la întîmplare, doar umbre fără contur; uneori căutarea e ea însăşi o experienţă antropologică, mai interesantă decît povestea în sine. În marea lor majoritate, istoriile filtrate prin simţirea celui care scrie prind doar partea vizibilă a marginalităţii sociale, emergenţa ei în spaţiul public: cei care stau cu mîna-ntinsă lîngă un mare magazin ori în gară (dar de unde vin, cum arată casa lor dincolo de propriile relatări?), copiii care dorm pe trotuar (dar cum sînt părinţii lor, la care se-ntorc cînd dă frigul?), vrăjitorii cu anunţuri la ziar (văzuţi însă doar de pe scaunul de client). Deja însă, ele scot din cenuşiul peisajului cotidian aceste figuri ale marginii Marelui Oraş care se hrăneşte cu fiinţe vii, un univers dacă nu, încă, o Curte a Miracolelor al fiecărui trecător privindu-se într-o mare oglindă deformatoare.

Principala lecţie a acestor peregrinări în căutare de subiecte: nu spuneţi niciodată c-o faceţi pentru un ziar, radio, televiziune, lumea străzii va fugi de dvs.; anii de exploatare a unei imagini jalnice a defavorizării a pervertit definitiv prestigiul presei printre aceşti oameni.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara