Am ascultat zilele trecute, într-un troleibuz care mergea dinspre Universitate către Piata Kogălniceanu, un dialog semnificativ pentru lumea de azi. Troleibuzul era în dreptul statuii lui Gheorghe Lazăr. O bunică îi explica unui băiat de vreo 6 ani de ce tine personajul de piatră o carte în mînă: ăAcolo e un om destept, un om învătat. Dacă citesti cărti si înveti bine la scoală ajungi om destept". Troleibuzul a mai avansat cîtiva metri - era oră de vîrf - si a ajuns în dreptul ultimei statui, asteptînd la semafor. ăSi-acolo ?" a întrebat băietelul cu un ton cam ostenit: ăSi-acolo tot un om învătat, a apus bunica, Spiru Haret îl cheamă, dacă citesti cărti multe ajungi om destept, om învătat". Stopul s-a schimbat si troleibuzul a avansat pe bulevard. Vocea copilului s-a înviorat brusc: ăSi-acolo se schimbă bani!" a spus el, arătînd entuziast cu degetelul spre o Casă de schimb valutar.
Nu e singurul simptom care să dea de gîndit celor care se ocupă de literatură si de cărti. Rămase în mîinile statuilor, cărtile au pierdut teren: au dispărut din tren, din autobuz, din metrou, de pe plajă, din sălile de asteptare - locuri publice unde nu se putea să nu vezi cel putin cîtiva oameni citind. Ceea ce înainte era exceptie (un compartiment de tren fără nici un cititor de cărti) azi a devenit regulă. Dar, mult mai grav, au început să dispară si din casele oamenilor, din viata lor. Ray Bradbury a imaginat în cunoscutul său roman Fahrenheit 451 un univers în care cărtile sînt interzise si majoritatea oamenilor uită complet de existenta lor. Nu e nevoie însă de o utopie neagră si de un univers concentrationar pentru ca lucrul acesta să se întîmple.
Pe fondul acestor nelinisti, poate exagerate (o sper din tot sufletul), au apărut noile manuale de română de clasa a IX-a. Doi dintre cei care se află înscrisi în căsuta redactională de la începutul revistei România literară au contribuit la cîte un manual: cel de la Humanitas si cel de la Editura Sigma. În afară de acestea două, încă trei edituri bucurestene au scos manuale de română: Univers, All si Editura Didactică si Pedagogică. Rolul noilor manuale este incredibil de mare. Ele trebuie să sustină si să ilustreze o programă radical schimbată. Reusita sau ratarea impactului manualului de clasa a IX-a va însemna enorm pentru bătălia cărtii si pentru importanta ei în viitor. Si, întrucît e de presupus că cititorul unei reviste literare nu urmăreste fără să se implice această bătălie, îmi permit ca în loc de obisnuitul episod din Alfabetul domnilor (precedentul era chiar cu va urma) să scriu cîteva însemnări pe marginea noilor manuale.
Manualul de limba si literatura română pentru clasa a IX-a are de cîstigat un pariu esential: elevii trebuie să-si redobîndească interesul pentru cărti, pentru citit. Altfel spus cartea trebuie să li se pară la fel de distractivă, de colorată, de animată si de atrăgătoare ca televizorul, discoteca sau cinematograful. Selectia textelor, combinarea lor cu imagini (pictură, grafică, chiar secvente din filme si din spectacole de teatru), designul paginii sînt esentiale. După ce ani de zile calitatea manualelor a fost atît de proastă încît numai mustătile pe care elevii le puneau, din plictiseală, solemnelor portrete le mai înveseleau, de data aceasta manualul tinde să devină o carte pe care vrei s-o păstrezi cu grijă în bibliotecă.
Literatura nu mai e împărtită pe etape, cronologic, astfel încît în clasa a IX-a elevii să fie nevoiti să citească texte scrise acum cîteva secole. E utopic să-si închipuie cineva că acest lucru le-ar putea stîrni, la 15 ani, un cît de mic interes. Aceasta nu înseamnă nicidecum distrugerea istoriei literaturii române, cum s-au grăbit să creadă unii, ci numai o altă cale de acces spre ea. Este evident că si literatura implică o specializare: iar operele cronicarilor sînt destinate exact specialistilor. Este în schimb firesc ca elevii să fie mai usor de atras de si spre ceea ce se scrie acum, spre contemporaneitate. Programa fiind tematică, nu cronologia textelor care ilustrează o temă contează, ci felul în care intră în dialog, pe de o parte unele cu altele, pe de altă parte cu elevii. Temele (cele mai multe alternative) sînt: Adolescenta/ Joc si joacă; Familia / Scoala; Dragostea (cum e si firesc, fără alternativă), Aventură, călătorie/ Lumi fantastice; Scene din viata de ieri si de azi; Confruntări etice si civice/ Personalităti, exemple, modele. Toate se grupează în jurul ideii de plăcere a textului.
Alături de textele românesti se află, ca texte auxiliare si pagini din literatura universală. Avantajele acestei vecinătăti sînt considerabile: pe de o parte elevii îsi formează, firesc, cultura generală, iar pe de altă parte, ceea ce e la fel de important, literatura română ar putea scăpa de o parte din complexele ei.
Comentariile, pe care generatii întregi s-au obisnuit să le învete pe dinafară, au fost înlocuite cu întrebări si exercitii menite să dezvolte creativitatea, spiritul critic, imaginatia si curajul propriilor interpretări. Notiunile de bază care trebuie transmise elevului nu mai sînt date în pagini aride, ci legate pe neobservate de fiecare operă literară discutată.
Exercitiile de comunicare si de limbă, care în vechile manuale de a IX-a aproape că dispăruseră, sînt mult amplificate. Putem spera că, într-un viitor apropiat, limba, astăzi masacrată de mai toată lumea, de la parlamentar la gazetar, va scăpa de noul ei învelis de lemn. În privinta comunicării, aproape totul este de făcut. Ajunge să asculti cîteva anchete stradale ori vreun talk show ca să ai senzatia că trăiesti în mit, la momentul ăBabel": dialoguri ale surzilor, bîlbîieli, incoerentă, betie de cuvinte sau o sărăcie de vocabular incredibilă. Fotbalistii, cărora li se iau atît de des si atît de entuziast declaratii si interviuri par adeseori absolventi ai vreunei scoli pentru retardati (pentru comparatie se poate urmări eleganta declaratiilor formulate de sportivii din alte colturi ale Europei).
Nu în ultimul rînd, noile manuale urmăresc să-i ajute pe elevi să se adapteze rapid vietii, să fie pregătiti pentru ceea ce-i asteaptă după terminarea scolii. Manualul nu e un turn de fildes, ci o micro-lume unde sînt reduse la scară problemele lumii mari. Manualul de limba si literatura română care începuse să aibă aerul unui profesor bătrînicios, plictisit si depăsit cu totul de ceea ce se întîmplă în jurul său a întinerit miraculos. Profesorii a căror viată - stim cu totii - nu e de invidiat, au acum posibilitatea optiunii: pentru prima oară după cincizeci de ani s-au reintrodus, la clasa a IX-a manualele alternative. E de sperat că atît ei, cît si elevii lor mai au putere să se bucure de noile lor cărti. Să se învioreze la ideea că pot schimba, în fine, manualul, măcar la fel de mult cît s-a înviorat copilul de 6 ani la ideea că a descoperit un loc unde se schimbă banii.
