Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cultură:
Un spirit european de Gheorghe CeauŞescu


Editura Enciclopedică, o editură care s-a impus de multă vreme prin lucrările importante publicate din proprie voinţă, a luat iniţiativa, demnă de toată lauda, de a edita opera completă a lui Anton Golopenţia, oferind publicului primul volum cuprinzând opera sociologică. în 2001, aceeaşi editură a tipărit volumul Anton Golopenţia, Ultima Carte, un document tragic de excepţională valoare morală şi istorică: o carte tragică, deoarece ea cuprinde textul integral al declaraţiilor lui Anton Golopenţia în timpul anchetelor la care a fost supus în puşcăriile comuniste, unde de altminteri s-a şi stins din viaţă după numai optsprezece luni de la arestare, semn al regimului de exterminare la care a fost supus; o carte cu mare valoare istorică, deoarece ea constituie un document de cea mai mare însemnătate pentru înţelegerea epocii în care România s-a aflat sub stăpânire bolşevică; o carte cu mare încărcătură morală, deoarece ea este o dovadă a tăriei de caracter cu care un reprezentant al elitei intelectuale româneşti a stat cu fruntea sus în faţa călăilor exterminatori.Anton Golopenţia s-a născut în 1909, în satul Prigor, judeţul Caraş-Severin. în 1927, după absolvirea liceului Diaconovici Loga din Timişoara se înscrie la Universitatea din Bucureşti unde îşi ia licenţa în Drept (1930) şi Filozofie (1933). A obţinut burse Rockfeller şi Humboldt care i-au permis elaborarea tezei de doctorat susţinute la 27 noiembrie 1936 la Universitatea din Leipzig. Elev şi colaborator apropiat al lui D. Gusti şi H.H. Stahl, el este succesiv director la Institul Social Român, redactor al revistei Sociologie Românească, inspector general statistic la Institutul Central de Statistică; în august 1940, împreună cu Sabin Manuilă şi N. Georgescu-Roegen, el se duce la Viena pentru faimosul Arbitraj, materialul recensământului din 1930; în calitate de sociolog, participă la pregătirea şi realizarea recensământului din 1941; apoi, devine Director al Oficiului de Studii şi Publicaţii al Institutului Central de Statistică, publică revista Comunicări Statistice şi devine membru al redacţiei revistei Geopolitica şi Geoistoria; în 1946 se află în calitate de expert statistic al delegaţiei române la conferinţa de pace de la Paris. între 1947-1948, este director al Institutului Central de Statistică. La 16 ianuarie 1950 a plecat de acasă pentru a se duce la Biblioteca Academiei unde a fost arestat spre a fi utilizat ca martor în Procesul Pătrăşcanu; după optsprezece luni de închisoare comunistă, nejudecat, fără ca familiei să i se comunice locul şi motivul detenţiei, moare la 9 septembrie (data indicată pe certificatul de deces) la vârsta de numai 42 de ani! Indiferent dacă moartea a fost provocată de o agresiune fizică sau a survenit ca urmare a bestialului regim din lagărele de exterminare comuniste, moartea lui a fost un asasinat odios. Şi n-a fost singurul!

Volumul Sociologie este impresionant prin claritatea gândului şi a exprimării şi prin varietatea chestiunilor abordate: chestiuni teoretice - Rostul actual al sociologiei, Informarea conducerii statului şi sociologia tradiţională (traducerea tezei de doctorat), Problemele sociologiei politice şi administrative etc.; chestiuni de metodă: Atlasul folcloric al Germaniei; Cercetarea satului în România, Îndreptar pentru organizarea instrucţiei sociologice în şcolile de pregătire S.S.T., Monografia sumară a satului; Probleme româneşti - Aspecte ale desfăşurării procesului de orăşenizare a satului Cornova, Bucureşti - înfăţişare socială, România de dincoace şi dincolo de Carpaţi. O analiză germană a problemei "unificării sufleteşti" a neamului românesc, întregirea structurii sociale a României; discutarea critică a unor lucrări de actualitate sociologică şi nu numai, atât româneşti, cât şi străine: Revoluţia de dreapta - Note asupra cărţii lui Hans Frezer, C. Rădulescu Motru, Psihologia poporului român, Eugeniu Speranţia, Introducere în sociologie. Tomul I, Istoria concepţiilor sociologice etc.; volumul mai cuprinde Studiu introductiv datorat lui Ştefan Costea, Cronologie redactată de Sanda Golopenţia, fiica sociologului, care, în calitate de editor semnează şi nota asupra ediţiei. Volumul se încheie cu însemnări şi documente şi Adnotări şi comentarii la materialele cuprinse în volumul de faţă.

Anton Golopenţia considera că sociologia, "un produs al secolului trecut" - adică al XIX-lea, nu mai corespundea din punct de vedere teoretic şi metodologic realităţilor secolului al XX-lea. De aici, preocuparea constantă şi temeinică pentru aşezarea disciplinei pe baze noi. Reînnoirea nu însemna însă, în viziunea sa, abandonarea întregului tezaur acumulat de cercetările trecute, ci identificarea şi valorificarea acelor realizări care-şi păstrază actualitatea, căci, spunea plastic sociologul, "Nici măcar maşinile învechite nu mai sunt date azi la fier vechi, înainte de a se fi demontat ceea ce mai este utilizabil". Cu alte cuvinte, nu este vorba de "lichidarea" trecutului, ci de ascensiune în cadrul unui proces evolutiv. Cunoscător adânc al tuturor şcolilor de sociologie, Golopenţia considera că realitatea este mult prea complexă spre a putea fi cuprinsă "de una sau alta dintre sociologiile exclusiviste". întrucât sociologia trebuie să cuprindă o realitate dinamică şi nu una statică, Anton Golopenţia preconizează depăşirea investigării monografice doar a unităţilor rurale prin extinderea cercetărilor la plăşi, deoarece acestea includ satele într-o structură economico-socială şi culturală; aria de investigaţie trebuie apoi extinsă la regiuni şi, în final, la nivelul întregii ţări. în acest scop, Anton Golopenţia a redactat un îndreptar pentru întocmirea monografiei sumare a unui sat care trebuia să stea la baza cercetărilor într-un vast program de acţiune sociologică. în final urma să se întocmească un Atlas sociologic al României. în acest sens, sociologul întocmeşte metodologia pentru Harta sociologică a Olteniei. România se afla într-un proces de schimbări majore - de pildă pătrunderea accelerată a formelor de viaţă citadină - iar cercetările sociologice trebuie să surprindă fenomenul, să-l descrie în toată complexitatea sa, să-i determine amploarea, pentru a putea pune concluziile cercetării la dispoziţia oamenilor "de stat şi administratori care nu pot avea rezultate decât dacă îşi potrivesc îndeaproape acţiunea stărilor şi nevoilor fiecărei regiuni şi fiecărei părţi de regiune". O acţiune politică serioasă nu poate fi întreprinsă fără o prealabilă solidă investigaţie sociologică. Pornind de la cercetări de detaliu, sociologul este stăpânit de spiritul de sinteză, în absenţa căreia cercetarea rămâne sterilă. Iar un cercetător atât de atent şi solid al realităţilor româneşti nu putea să nu mediteze şi la viitorul pe care destinul îl pregătea ţării: în 1937 el îi spunea lui Mircea Eliade: "O să vină vremuri din ce în ce mai grele. Pentru noi, românii, se pune o singură problemă: cum să iernăm, cum să ne ascundem în noi şi să lăsăm să treacă iarna peste noi". N-avea cum să bănuiască sociologul că şi după trecerea iernii, ne complacem mai departe în hibernare.

Opresc aici prezentarea unora din ideile care l-au călăuzit pe Anton Golopenţia. Au făcut-o alţii şi o vor mai face cu mult mai multă competenţă decât mine (ţin să remarc excelentul Studiu Introductiv redactat de Ştefan Costea la volumul de faţă). Vreau să subliniez în încheiere două lucruri pe care volumul de faţă le demonstrează cu prisosinţă: mai întâi, cât de bine sincronizată era intelectualitatea română cu mişcarea de idei europeană, cu câtă competenţă discutau specialiştii români teoriile emise de confraţii lor din străinătate. Din multe puncte de vedere, ţara noastră se afla în prim planul evoluţiilor lumii civilizate; în al doilea rând: societatea românească dinaintea stăpânirii bolşevice era profund democratică, din moment ce elementele de valoare ajungeau în cele mai înalte poziţii sociale, politice şi intelectuale, indiferent de originea lor; evident, valoarea era conditio sine qua non. Anton Golopenţia, născut în comuna Prigor, judeţul Caraş-Severin, fiu al unui funcţionar CFR, a făcut parte din elita societăţii româneşti datorită valorii excepţionale cu care a fost înzestrat: România "burghezo-moşierească" a fost un sistem care l-a stimulat şi l-a promovat pe Anton Golopenţia, România comunistă l-a asasinat!

O ultimă observaţie: Anton Golopenţia este dovada peremptorie că nasc şi la România caractere!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara