Regret că modestele mele „precizări” din România literară
nr.29, relative la recenta traducere de la Humanitas din poezia
lui Ezra Pound, au provocat nedumeriri şi poate mâhnire.
Introducerea, comentariile, cronologia lui Horia-Roman Patapievci
sunt, nu doar în opinia mea, docte, aşa cum nu s-au mai făcut
după ştiinţa mea în ceea ce-l priveşte pe poetul american
amintit. Amănuntele oferite cititorului în ediţia lui de H.-R.P. despre
ambianţa culturală, unele personaje literare, rolul de mentor al
modernismului, imagismului, jucat de Pound, forţa sa de a revitaliza
limbajul poetic etc. sunt excepţionale. Când am făcut, recunosc,
cam neinspiratele mele precizări, inoportune chiar, am vrut să aduc
mai multe informaţii despre spaţiul culturii italiene (e drept nimeni
nu mi le solicitase) oarecum la nivelul celor abundente despre lumea
americană a lui Ezra Pound. Credeam că e potrivită, o echilibrare
a datelor, văzând, pe de o parte, bogăţia amănuntelor oferite, pe de
alta, austeritatea altor note explicative. Nu am intenţionat să fac un
lucru pentru care nu am competenţa necesară – o cronică a traducerii,
am procedat la un fel de comentariu subiectiv, poate orbit de
miza italiană existentă la Pound, doar spunea el însuşi că
paradisul e de regăsit în preajma Lacului Garda, e drept unul păgân.
Ezra Pound, aflat acum, prin munca tenace şi pasionată a lui
H.-R.P, la primul volum, Opere 1908-1920, dintr-o ediţie română
matură, la cota exigenţelor profesioniste europene, se cere comentat
ca atare, de specialişti. Eu, nespecialistul, amintesc doar că a mai
fost tradus nu doar de Mircea Ivănescu, Radu Vancu, plus Ion Caraion,
etc. dar şi de revista Echinox prin 1969, o mică victorie de etapă –
pagina sa cu traduceri consistente. Ca să nu mai spun de echivalenţele
lui A.E.Baconsky. Atunci, anii ’70, se trasa harta unui teritoriu poetic,
acum avem explorarea sa temeinică, sol (text) subsol( aluzii, trimiteri)
aer(concepţie, viziune). Eseul lui H.-R.P. despre Antichitate, Renaştere,
maeştri literari, continuitate de substanţă conţine implicit o lecţie
despre rolul de liant al culturii pentru toate generaţiile, mai ales
pentru cele care se consideră că nu ar datora nimănui nimic.
Volumul (primul)din seria de Opere de Ezra Pound, carte elegantă
scoasă de Editura Humanitas, este un eveniment cultural şi
va avea sunt convins cronicarii pe măsură, nu micile mele precizări,
„inadecvate” de pe margine. Îmi asum toate erorile, inclusiv cele
cauzate de virgulele buclucaşe.Regretul meu este total.