Regret că modestele mele „precizări” din România literară nr.29, relative la recenta traducere de la Humanitas din poezia lui Ezra Pound, au provocat nedumeriri şi poate mâhnire. Introducerea, comentariile, cronologia lui Horia-Roman Patapievci sunt, nu doar în opinia mea, docte, aşa cum nu s-au mai făcut după ştiinţa mea în ceea ce-l priveşte pe poetul american amintit. Amănuntele oferite cititorului în ediţia lui de H.-R.P. despre ambianţa culturală, unele personaje literare, rolul de mentor al modernismului, imagismului, jucat de Pound, forţa sa de a revitaliza limbajul poetic etc. sunt excepţionale. Când am făcut, recunosc, cam neinspiratele mele precizări, inoportune chiar, am vrut să aduc mai multe informaţii despre spaţiul culturii italiene (e drept nimeni nu mi le solicitase) oarecum la nivelul celor abundente despre lumea americană a lui Ezra Pound. Credeam că e potrivită, o echilibrare a datelor, văzând, pe de o parte, bogăţia amănuntelor oferite, pe de alta, austeritatea altor note explicative. Nu am intenţionat să fac un lucru pentru care nu am competenţa necesară – o cronică a traducerii, am procedat la un fel de comentariu subiectiv, poate orbit de miza italiană existentă la Pound, doar spunea el însuşi că paradisul e de regăsit în preajma Lacului Garda, e drept unul păgân.

Ezra Pound, aflat acum, prin munca tenace şi pasionată a lui H.-R.P, la primul volum, Opere 1908-1920, dintr-o ediţie română matură, la cota exigenţelor profesioniste europene, se cere comentat ca atare, de specialişti. Eu, nespecialistul, amintesc doar că a mai fost tradus nu doar de Mircea Ivănescu, Radu Vancu, plus Ion Caraion, etc. dar şi de revista Echinox prin 1969, o mică victorie de etapă – pagina sa cu traduceri consistente. Ca să nu mai spun de echivalenţele lui A.E.Baconsky. Atunci, anii ’70, se trasa harta unui teritoriu poetic, acum avem explorarea sa temeinică, sol (text) subsol( aluzii, trimiteri) aer(concepţie, viziune). Eseul lui H.-R.P. despre Antichitate, Renaştere, maeştri literari, continuitate de substanţă conţine implicit o lecţie despre rolul de liant al culturii pentru toate generaţiile, mai ales pentru cele care se consideră că nu ar datora nimănui nimic.

Volumul (primul)din seria de Opere de Ezra Pound, carte elegantă scoasă de Editura Humanitas, este un eveniment cultural şi va avea sunt convins cronicarii pe măsură, nu micile mele precizări, „inadecvate” de pe margine. Îmi asum toate erorile, inclusiv cele cauzate de virgulele buclucaşe.Regretul meu este total.