În toamna anului trecut, când poeta
Barbara Jurkowska din Varşovia,
redactor al revistei Poezja dzisiaj
(Poezia azi), mi-a spus că Ana
Blandiana figurează alături de alţi
şapte poeţii europeni: Anikó Polgár
(Ungaria), Lidia Dimkovska (Macedonia),
Daniel Jonas (Portugalia), Juhan
Henrikki Harju (Finlanda), Kiriakos
Charalambidis (Cipru), Aidas Marcenas
(Lituania) pentru a i se decerna
una dintre cele mai de seamă distincţii
literare pe care municipalitatea oraşului
Gdansk o acordă, o dată la doi ani,
poetului cu o operă remarcabilă şi
cu rezultate de excepţie prin promovarea
în creaţia sa a ideii de libertate, i-am
răspuns prompt că autoarea volumului
Patria mea A4 va câştiga cu certitudine
„bătălia”. Voi explica pe ce se baza
premoniţia mea pe parcurs eseului.
Amintesc mai întâi că oraşul de la
Marea Baltică încă de la sfârşitul
secolului trecut a fost considerat
leagăn al Solidarităţii, cunoscută fiind
lupta dusă aici pentru transformări
politice şi sociale radicale duse în
această direcţie de poporul polonez.
Mulţi ne mai amintim că bătăliile
declanşate aici în anii ’80 au fost cap
de afiş o lungă perioadă de timp în
mass-media din întreaga lume. O
analiză retrospectivă profundă ne
arată că totul a început de fapt de
la chemarea lansată de primul
Papă polonez, fostul cardinal de
Cracovia, Wojtyla, ales în octombrie
1978 în jilţul Sfântului Petru, şi care
urbi et orbi a spus doar atât: Nu vă
temeţi! Liberatea se poate cuceri.
Liderii locali şi autorităţile centrale,
acţiunea desfăşurată fiind sub auspiciile
Ministerului Culturii şi patrimoniului
naţional, să acorde, inclusiv în acest
an (la cea de-a patra ediţie) unor
creaţii de excepţie din domeniul
poeziei. Propunerile vin din partea
unui juriu prestigios. Ştiu că pe loc
i-am spus Barbarei Jurkowska, prietena
mea poloneză, că Ana Blandiana va
fi în mod sigur câştigătoarea. Argumentul
principal pe care îl aveam în minte
era că opera poetei a intrat în conştiinţa
cititorilor polonezi, o dată cu tipărirea,
exact în anii ’80 ai secolului trecut,
când Solidarnosc era pe val, în colecţia
humanum est, editată de prestigioasa
Editura Literară /Wydawnictwo
Literackie/ din Cracovia, a culegerii
de poeme din creaţia sa, traduse
de neuitatul Zbigniew Szuperski
(1926-2005). Aceasta conţinea poezii
din volumele: Călcâiul vulnerabil,
A treia taină, Octombrie, noiembrie,
decembrie, Somnul din somn, Ochiul
de greier şi din alte culegeri. Florilegiul
purta titlul primului poem. Cu un alt
prilej ne propunem să revenim cu
o analiză a celor petrecute în urmă
cu treizeci de ani şi ulterior cu poezia
Anei Blandiana în Polonia. De data
aceasta reamintesc numai că în colecţia
respectivă au mai apărut în acei
ani poeme din lirica lui Nichita Stănescu,
Geo Bogza, Eugen Jebeleanu şi alţii.
Uşor nu pot trece peste faptul că o
asemenea prezenţă nu s-a mai repetat
niciodată până azi. Recunosc că
premoniţia am făcut-o cu uşurinţă,
deoarece contam, ca întotdeauna, pe
bunul-gust al juriului, format – ca
de obicei – din distinşi poeţi, traducători
şi buni cunoscători ai fenomenului
liric contemporan. Deloc nu o cunoşteam
pe traducătoare, Joanna Kornas-
Warwas, şi chiar eram curios să
văd cum i-a reuşit transpunerea.
Iată că am şi prilejul de a-mi
exprima speranţa că urmare a acordării
acestui prestigios premiu, atât poetei
Ana Blandiana, în valoare de peste
100.000 lei şi traducătoarei de 10.000
lei se va înregistra o nouă etapă pe
calea unor demersuri concrete de
revigorare a culturii româneşti în
Polonia, unde timp de 25 de ani nu
s-a mai făcut mare lucru în această
direcţie, cunoscut fiind că ultima
prezenţă poetică românească de
prestigiu a fost editarea şi tipărirea
în 1989 a Antologiei de poezie
românească, alcătuită de Danuta
Bienkowska şi Irena Harasimowicz,
editată şi tipărită de Casa Editorială
PIW (696 pagini). Eminescu care a
fost tipărit în volum de cel puţin cinci
ori după 1932 şi în anii ’70 a devenit
o rara avis. Doar poetul Aleksander
Nawrocki, directorul revistei Poezia
azi şi organiztorul Festivalul de poezie
de la Varşovia, desfăşurat sub auspiciile
revistei UNESCO, a mai ţinut treaz
interesul faţă de poezia românească.
Scopul Festivalului de la Gdansk
este aşadar acela de a cultiva şi
răspândi fenomene şi tendinţe poetice
contemporane, cu precădere cele
care promovează l i b e r t a t e a.
Conceptul de liberate şi mai ales
manifestarea libertăţii a fost readusă
în atenţia specialiştilor, poeţilor şi
cititorilor prin acţiuni ample – fără a
se uita aşa cum se prezintă aceasta
în Polonia – de la Mickiewicz, Slowacki
şi Krasinski până la Karol Wojtyla,
Episcopul Romei - acum Sfânt, drept
una dintre temele fundamentale,
perene pentru contemporaneitate.
Gdanskul a devenit principalul centru
central european care cultivă aceste
valori, manifestarea translată fiind
şi în alte oraşe: Poznan, Cracovia,
Wroclaw, Varşovia, Lublin etc.
Alegerea poetei Ana Blandiana
de către juriul din acest an, format
din personalităţi prestigioase, culturale
şi literare poloneze: Krzysztof Pomian
(prof. univ. preşedinte - filosof), Anda
Rottenberg, Krzysztof Czyzewski,
Andrzej Jagodzinski, Stanislaw Rosiek,
Pawel Huelle, Zbigniew Mikolejko şi
Olga Tokarczuk, pentru volumul Patria
mea A4, o consider a fi dintre cele
mai fericite, nu numai pentru poezia
de excepţie pe tema aleasă, cât şi
pentru şansele pe care autoarea le
dă promovării culturii româneşti în
acest spaţiu. Palmaresul poetic al
autoarei Călcâiului vulnerabil mai
dăinuie în Polonia – cum menţionam
mai sus – prin apariţiile editoriale
din anii ’80 şi din presă. „Juriul a
remarcat maturizarea continuă a
poeziei laureatei spre liberatate şi
aprofundarea dimensiunii acesteia
în perioada contemporană. Poezia
aceasta s-a născut în timpul în care,
chiar după părerea poetei, a fi liber
înseamnă evident mai greu decât a
nu fi liber, în vremuri în care paradoxal
libertatea cuvântului diminuează
importanţa cuvântului”. Glasul Anei
Blandiana, care vine din Europa
Centrală şi de Est cu o experienţă
istorică în lupta pentru libertate,
aprecia Anda Rotemberg.
Înzestrată cu mult talent dar şi
cu vocaţia prieteniei, laureata de la
Gdansk, Ana Blandiana, va face o
nouă pârtie poeziei româneşti în
Polonia, până acum ascunsă într-un
con de umbră, din care va ieşi –
sperăm – şi cu ajutorul traducătoarei
Joanna Kornas-Warwas.
Relevantă este în acelaşi timp şi
apariţia unui nou traducător de poezie
în persoana Joannei Kornas-Warwas
pe care o salutăm din toată inima.
Pentru că traducătorii sunt – cum
spunea Puşkin – caii de tracţiune ai
unei culturi. Fără contribuţia acestora
cunoaşterea ar fi limitată dacă nu
imposibilă. Cu cât mai mulţi şi
buni cu atât mai bine, mai ales că
după moartea Danutei Bienkowska,
Kazimiera Illakowiczówna şi a
cracovianului Zbigniew Szuperski
s-a produs un gol incomensurabil în
transpunerea poeziei româneşti în
limba polonă.
Traducerea noului volum Patria
mea A4, – la o primă şi sumară analiză
– arată că Doamna Warwas stăpâneşte
atât limba emiţătoare cât şi pe cea
receptoare. Să aşteptăm cu răbdare
dezvoltarea ei în continuare. În volumul
de referinţă, în cele mai multe dintre
poemele transpuse ea redă ritmul şi
în parte prozodia din lirica Anei
Blandiana. Dovedeşte capacitatea de
a trece cu uşurinţă – în frescă – am
putea spune – gândurile şi mesajul
din poeme; apelează în mod natural
la canoanele literare poloneze, cu
acribie şi cu o anumită frică, speriată
cumva, de privirea Pantocratorului.
Eul liric al poetesei mai nevinonvată,
dar nu nevinovată – românii o ştiu
pe Blandiana în tot ce a făcut şi face,
ba şi în tot ce spune şi promovează,
ca Om dârz al cetăţii, îi dă curaj. Mesajul
liric nu se pierde în transpunerea
poloneză. În ceea ce priveşte fluiditatea
exprimării, mi-aş dori să o asemăn
cu cea a poetei Kazimiera Illakowiczówna,
a Doamnei Illa din Poznan, care a
învăţat româneşte în timpul războiului
la Cluj, unde, ca profesoară de lumbi
străine, fostul diplomat şi secretar
personal al mareşalului Pilsudski a
muncit mai bine de şapte ani, meditând
tineri români la limbi străine,
printre care şi pe Dorli Blaga. La
traducerile din română, Doamna
Warwas ar putea să o ia pe compatrioata
sa drept pildă, ca pe o icoană, mai
ales că Illakowiczówna a tradus în
polonă zeci de poeţi români, de la
Eminescu la Blaga, de la lirica populară
românească la Magda Isanos şi Marin
Sorescu, mai totul congenial, inclusiv
din literatura universală.
Ştacheta traducerilor din poezia
românească se află sus ridicată în
limba polonă. În etapa actuală nu se
mai poate opera cu tarif redus – cum
spunea istoricul literar Artur Sandauer
în anii ’70 din secolul trecut. De aici
şi interesul faţă de creaţia poetică
românească de la deschizătorul de
drumuri Emil Zegadlowicz, cel care
în 1932 a publicat prima antologie
de lirică românească, şi integral
Împărat şi proletar, urmat de Tadeusz
Holender şi Wlodzimierz Lewik până
la poliglotul şi strălucitul traducător
al lui Emil Cioran, Mircea Eliade,
Eugen Ionescu. Îl am în vedere pe
Ireneusz Kania, cel care a editat-o
prin anii ’80 pe Ana Blandiana şi chiar
a tradus din opera ei, ca să nu-i mai
pomenesc pe cei enumeraţi deja, cât
şi pe Zbigniew Szuperski, care i-a
deschis drum Anei Blandiana în
conştiinţa poloneză.
