Săptămâna trecută, când
am fost obligat să presupun
ce se va întâmpla
la jocul cu Kazahstanul,
mi-am mărturisit speranţa
că vom câştiga. N-a fost
să fie, însă, dar nu-mi
regret optimismul, cu atât mai
mult cu cât e limpede că puteam
învinge, cel puţin la ocazia
inoportunului Enache, care nu
ştiu ce a căutat, de fapt, în
teren.
Vă reamintesc, totuşi, că înaintea
meciului îmi exprimam temerile în
privinţa vremii şi a terenului sintetic,
care s-au confirmat, din păcate, cu
vârf şi îndesat. Şi, tocmai de aceea,
mă întreb cum au gândit Herr Daum
şi bunii lui prieteni din conducerea
federaţiei pregătirea acestei confruntări?
Văd că, după remiza ruşinoasă de
la Astana, se vorbeşte doar despre
duritatea gazdelor şi calitatea terenului,
deşi ele trebuiau cunoscute şi,
deci, anticipate, impunând măsuri
în consecinţă. Chiar şi mizeria arbitrajului
se cuvenea luată în calcul. Ei, aş!
Despre ce vorbim, oare, din moment
ce nici măcar despre structura gazonului
sintetic şi a stării de degradare a
acestuia habar n-am avut? Că, vorba
lui Mitică Dragomir, „trimeteam din
timp pe cineva acolo, să vadă, ba
să şi taie o bucăţică de covor persan
din ăla, că era de mătase”!
Aşa am ajuns să facem ceea ce
ştim noi mai bine, adică să ne bocim
în prima fază, dând vina pe toţi şi pe
toate, după care ne pregătim chipurile
să-i facem harcea-parcea pe polonezi,
la 11 noiembrie. Hai, nu zău?!
Până una-alta, în grupa asta preliminară
avem deja două corijenţe şi nu mă
sfiesc să afirm că despre selecţionerul
Daum putem începe să vorbim la
timpul trecut. Naturlich, dumnealui
provenind probabil din rasa kamikaze,
merge liniştit înainte şi, chiar dacă
n-a mai antrenat nici măcar vreo
echipă de pitici de un deceniu şi mai
bine, îşi iese progresiv din letargie,
regăsindu-şi chiar cheful de vorbă!
La un moment dat, chiar suspectam
că e tras pe sfoară de Burleanu, cu
un contract de acoperire, menit să
cadă măgăreaţa pe el şi numai pe el,
cum deja observaţi că se întâmplă.
Aflu însă că, zilele trecute, unul dintre
aprozii lui Răzvan Burleanu a informat
opinia publică că măria sa, preşedintele
FRF, are deplină încredere în activitatea
lui Daum şi se pregăteşte să-i propună
prelungirea contractului până în 2020,
la următorul Campionat European.
Motivarea – pentru continuitate!
Îţi trebuie tupeu de puşlama să invoci
nevoia de continuitate după parcursul
şchiopătat al naţionalei din aceste
preliminarii, interval în care, vă
reamintesc, garniturile de U19 şi U21
au fost deja eliminate din Campionatul
European, la grupele de vârstă
respective. Altfel spus, echipa lui
Burleanu a făcut praf şi talentatele
generaţii de viitor ale fotbalului nostru,
se pregăteşte să pună cruce şi parcursului
naţionalei în preliminariile Cupei
Mondiale, dar vrea continuitate. Şi
tot cu Christoph Daum, cu jumătate
de milion de euro pe an acum, care
ar putea creşte dacă venerabilul
tehnician se va lăsa convins de şeful
federaţiei să mai semneze şi până în
2020. Eu aş paria pe loc că se va lăsa
înduplecat, dar nu pentru că e neam
de kamikaze, ci pentru simplul fapt
că, la bătrâneţe, o rentă de asemenea
proporţii garantează tratament de
lux pentru orice afecţiune, de la
reumatism la prostată! Mă tem că
Burleanu ne crede guguştiuci dacă
speră să nu dibuim planurile sale
parşive, cu care ar putea pune definitv
pe butuci fotbalul românesc. Noroc
că povestea mandatului său din fruntea
FRF nu poate prinde anul 2020, iar
până atunci, oricine îi va lua locul,
inclusiv Prodanca, nu poate strica
mai mult decât a stricat el însuşi.
Care a ieşit din nou la rampă, pentru
a lansa, împreună cu frau Firea, logoul
Euro 20, când şi România va găzdui
4 meciuri. Cu condiţia să asigure , la
Bucureşti, arenele necesare. Sper că
vom reuşi, dar, deocamdată, Capitala
a inaugurat primul şi singurul patinoar
acoperit la Otopeni, investiţie datorată
exclusiv lui…Ţiriac!
