Motto: „Dacă nu am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica”
(Emil Cioran)
Hotărît lucru, nu putea fi găsit alt motto mai potrivit decît acesta, sub semnul căruia a stat noul recital al studenţilor şi masteranzilor de la secţia de Canto şi Artele Spectacolului Liric a Universităţii de Muzică Bucureşti, clasa lector universitar doctor Claudia Codreanu.
Bucuria că avem o certitudine, un filon preţios pentru viitorul apropiat, de adăugat perenităţii renumelui nostru în domeniul muzical, m-a îndemnat să revin la seria recitalurilor tinerilor interpreţi de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu presimţirea că voi asista şi de data aceasta la un spectacol de excepţie. Consemnez cu entuziasm aceste evenimente, care, de cele mai multe ori, se pierd în seria de manifestări culturale ce invadează, pe drept cuvînt, Bucureştiul posttotalitar, evenimente care, din păcate, sunt atît de puţin onorate de prezenţa şi comentariul specialiştilor în domeniu.
Ca şi recitalul din 7 aprilie a.c.de la Casa Universitarilor, pe care l-am consemnat în numărul 17 din acest an al României literare, cel din 30 mai a cucerit prin calitate vocală, talent, pasiune, prezenţă scenică – atuurile unor adevăraţi artişti, cîţiva dintre care ar face cinste oricărei scene lirice. Noutatea şi varietatea glasurilor tinere a străbătut, pentru două ceasuri, scena din frumoasa sală de concert a Casei Universitarilor.
Ar fi multe de spus despre această meserie ce nu se poate realiza decît printr-o intensă, perpetuă pregătire. Aici, maeştrii lor au rolul principal. Mi-a atras atenţia, încă de la recitalul din 7 aprilie a.c.,tehnica, de cele mai multe ori impecabilă, chiar la studenţi aflaţi la începutul studiiilor, ceea ce îmi spune că, încă de la trecerea pragului admiterii la Universitatea de Muzică, ei sunt conduşi a deprinde tehnica vocală, îmbunătăţind-o, conform evoluţiei lor, pe tot parcursul studiilor muzicale. Se adaugă exigenta pregătire în domeniul actoriei, reliefîndu-se, încă din timpul studiilor universitare, realizări de succes pe linia tendinţelor mondiale actuale în domeniul operei.
Revenind la recitalul din 30 mai, acesta a încîntat prin diversitatea de genuri. Preponderente au fost, aşa cum era de aşteptat, ariile din opere. Studenţii şi masteranzii clasei lector universitar doctor Claudia Codreanu au ales, împreună cu maestra lor, arii din opere cu un grad mare de dificultate, cunoscute şi recunoscute în interpretări celebre, dar şi cîteva piese din domeniul de divertisment, operetă, bine cunoscute în interpretările unor mari cînăreţi.
Diversitatea vocilor de soprane de la clasa de canto a maestrei Claudia Codreanu a impresionat printr-o prezenţă impunătoare şi distinctă. Glasul bine stăpînit, agilitatea vocală, tehnica potrivită sunt cîteva dintre multele calităţi ale sopranei Maria Săduleac din Ucraina, masterandă în anul II. Ea a interpretat trei arii de facturi diferite, cu profesionalismul unei artiste cu experienţă. De remarcat vocea ce se simte bine atît în registrul acut cît şi în cel mediu, cu străluciri de soprană dramatică. Microrecitalul ei a fost alcătuit din aria contesei din opera Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, aria Parasei din opera Tîrgul din Sorocinsk de Modest Musorgski şi, după părerea mea, cea mai realizată din punct de vedere vocal şi interpretativ, aria din opera Sora Angelica de Giacomo Puccini (operă în care a strălucit, pe scena Operei Metropolitane din New York, celebra Renata Scotto).
Eliza Preda, studentă în anul IV, a realizat orgoliosul proiect de a interpreta Habanera lui Carmen din opera cu acelaşi nume de Georges Bizet, punctul forte al mezzosopranelor din toate epocile, ea fiind, încă, soprană lirică. Trebuie să ţinem cont că, în timpul studiilor muzicale, vocile se pot modifica, dar şi că, în istoria operei, există destule soprane de valoare care au cîntat Carmen. Printre ele, Florica Cristoforeanu şi Maria Callas. Vocea Elizei Preda străluceşte în registrul mediu, iar finalul Habanerei a demonstrat-o. Cealaltă piesă, din ciclul de şase romanţe pentru voce şi pian de Piotr Ilici Ceaikovski, aleasă de tînăra artistă, a fost compusă tot pentru voce de mezzosoprană.
Aria Micaelei din opera Carmen de Georges Bizet precum şi Gopac-ul lui Modest Musorgski au slujit frumoasei voci a Oanei Neagoe, studentă în anul III, a doua piesă interpretată fiind pentru voce de mezzosoprană. Interpreta a impresionat printr-o graţioasă prezenţă şi sensibilitate.
Cu două arii de virtuozitate, de coloratură pură, ne-a încîntat soprana Dora Notarescu, studentă în anul III: a lui Oscar, din opera Bal mascat de Giuseppe Verdi (atacată cu agilitate şi flexibilitate în registrul acut) şi a Gildei din opera Rigoletto (interpretată cu necesare accente dramatice). Am surprins la această soprană însuşirea elementelor stilului belcanto, cu timbrul specific „dolce” şi cu ponderea „legato”- ului.
Cu expresivitate în registrul mediu, cu sensibilitate muzicală şi consistenţă vocală, soprana Adelina Manea din anul III a interpretat în recital aria Medorei din opera Corsarul de Giuseppe Verdi şi arietta Melancolie („Malinconia”) de Vincenzo Bellini, cunoscută atît din repertoriul tenorului Luciano Pavarotti cît şi din cel al sopranei Joan Sutherland.
Seara din 30 mai de la Casa Universitarilor a fost seara sopranelor. Din rîndurile lor se desprind, conturate excepţional, două masterande. Monica Dinca, din anul I, o excepţională voce de belcanto, cu un timbru maleabil, consistent, cu coloratura oricînd aproape, în toate, o artistă căreia i-ar sta bine pe scena oricărui teatru de operă. Aria aleasă, de un înalt nivel artistic, dar şi de dificultate, aceea a Annei Bollena, din opera cu acelaşi nume de Gaetano Donizetti, este o piesă de rezistenţă pe care nu multe dintre sopranele lumii au avut-o în repertoriu, interpretată în culori bogate, cu o voce spectaculoasă.
Prezenţa vocală, rafinamentul coloristic al timbrului, forţa şi subtilitatea exprimării, spectacolul vocal, precum şi atitudinea scenică au putut convinge că masteranda anului IV Clara Toplicianu este de pe acum o artistă în cel mai deplin sens al cuvîntului. Aria Giuliettei din opera Capuletti şi Montecchi de Vincenzo Bellini, captivantă, a fost descifrată cu înalt profesionalism de tînăra soprană.
În acest recital încîntător, surpriza serii au alcătuit-o tenorul şi baritonul. Laureat, în acest an, al Festivalului şi Concursului Naţional de Interpretare a liedului „Ionel Perlea”, baritonul Adrian Prelucan este dăruit cu o pronunţată personalitate carismatică şi scenică, cu un psihic stenic şi inteligenţă artistică, pasionat de meseria pentru care a fost dăruit, cu educaţie specială în domeniul muzical, se pare că tînărului masterand în anul II nu i-ar mai lipsi decît dramul de noroc ce însoţeşte întotdeauna o carieră strălucitoare. Căci fără nici o ezitare se poate afirma că Adrian Prelucan ar putea, astăzi, să cînte pe oricare din marile scene lirice ale lumii, pregătit atît în domeniul muzicii de operă cît şi al liedului şi oratoriului. Vocea sa cu rezonanţe ample şi strălucitoare, tehnica impecabilă, emisia omogenă creează fără doar şi poate un spectacol de neegalat, după cum a demonstrat în aria lui Guglielmo din opera Così fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart, dar şi întrunul din cele nouă cîntece compuse de Vaughan Williams pe versuri de Robert Louis Stevenson precum şi întro arie din musical-ul lui Richard Rodgers, South Pacific.
Tînărul tenor Andrei Plesca, aflat în anul III, dotat cu un glas amplu cu timbrul seducător, a cîntat în voce naturală două arii semnificative pentru evoluţia oricărui tenor, în felul său particular, cuceritor: dificila arie a cavalerului Des Grieux din opera Manon Lescaut de Giacomo Puccini şi aria lui Lenski din opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski. Ar fi de subliniat agilitatea vocii sale şi în registrul mediu, mişcarea scenică, firescul interpretării, dotarea excepţională a acestui tînăr tenor despre care va trebui să auzim mai des.
În general, recitalul a cuprins lucrări revelatoare pentru tehnica vocală, care exprimă aspectele principale ale unui spectacol de acest fel, cele muzicale, cele ale jocului de scenă, precum şi acelea de stil, specific fiecărui interpret în parte.
I-au însoţit, acompaniindu-i la pian, pe tinerii artişti, doamnele lector universitar doctor Inna Oncescu şi Silvia Totan.
Ca de obicei, ne-a acordat asistenţa şi ne-a însoţit în această călătorie muzicală plină de graţie şi prospeţime domnul Gabriel Prallea Blaga, lector universitar doctor la catedra de Operă a secţiei de Canto şi Artele Spectacolului Muzical a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.
