Liana Tugearu, O lume întreagă din
fărâme, volumul III – IOAN TUGEARU
„dansul, visul şi viaţa mea”, postfaţă
de Monica Pillat, Editura Eikon, 2015
Cunoscutul nostru cronicar
coregraf Liana Tugearu
ne-a oferit o trilogie
intitulată O lume întreagă
din fărâme. Primele două
volume au apărut în 2012
la Editura Coresi S.A.,
sub auspiciile Centrului Naţional
al Dansului şi conţin cronicile
de dans ale autoarei editate,
în mare majoritate, la România
literară, dar şi la alte publicaţii
precum „Contemporanul“,
„Amfiteatru“, „România liberă“,
„Cotidianul“, revista „Dans
festival“, pe o perioadă de 40
de ani între 1972-2012.
Pentru toţi iubitorii artei dansului,
aceste volume constituie o incursiune
excelentă în cele mai importante
evenimente coregrafice petrecute
atât în ţară cât şi în străinătate privind
fenomenul dansului contemporan.
Am putea spune, fără nicio îndoială,
că avem în faţă un adevărat dicţionar
al dansului care ne înfăţişează un
florilegiu de cronici redactate de un
specialist de marcă al domeniului,
în care ni se înfăţişează cu spirit
de istoriograf etape importante
din evoluţia şi dinamica dansului
românesc atât cel clasic cât şi cel
contemporan.
Liana Tugearu beneficiază de o
pregătire specială în această disciplină.
După studii de balet cu Elena Penescu-
Liciu, Floria Capsali şi Mitiţă Dumitrescu
şi ani petrecuţi ca solistă balerină
la Opera din Timişoara şi la Teatrul
Liric din Constanţa, ea şi-a desăvârşit
studiile la secţia de Istoria şi Teoria
Artei din Facultatea de Arte Plastice,
promoţia 1972 şi a funcţionat ca
muzeograf la Muzeul Naţional de Artă.
Dragostea sa pentru balet n-a părăsit-o,
însă, niciodată. În toţi aceşti ani din
1972 ea a publicat diverse cronici
în calitate de critic de balet, în care
a semnalat cu acuitate şi cu o acribie
profesională remarcabilă, în mod
articulat, diverse aspecte ce priveau
fenomenul dansului în România.
Cele două volume sunt o suită de
texte, impecabil orânduite şi analizate
cu spirit critic, din perspectiva
cercetătorului autorizat din domeniul
dansului.
Pentru mine, care am participat
la o mare majoritate a acestor evenimente
coregrafice petrecute îndeosebi pe
scena Operei Române, cele două cărţi
constituie o istorie sinceră şi cât mai
obiectivă a dansului în România. Am
retrăit, citind cronicile Lianei Tugearu,
emoţii autentice, am revăzut aproape
ca într-un film de ciné-verité spectacole
memorabile, evoluţii ale unor mari
artişti dansatori care m-au impresionat
la timpul potrivit, pe scenă. Am
rememorat coregrafii speciale, revăzând
emoţional spectacole de prestigiu ale
unor importanţi coregrafi români,
precum: Oleg Danovski, Vasile Marcu,
Tilde Urseanu, Alexa Mezincescu,
Ioan Tugearu, Mihaela Atanasiu şi
în ultimii ani: Gelu Barbu, Gigi
Căciuleanu, Mihai Babuşka şi alţii.
Liana Tugearu, aşa cum o
mărturiseşte Vivia Săndulescu, în loc
de prefaţă, „posedă cele două mari
cerinţe ale criticului autentic: pertinenţă
şi condei şi are generozitatea omului
de cultură şi de calitate care îşi vinde
meseria celor care vor să înveţe.”
Sunt întru totul de acord cu o
asemenea apreciere pe care o consider
primordială în conturarea unui portret
real al cronicarului coregraf Liana
Tugearu.
După ce această istorie a baletului
românesc s-a derulat cu evidenţieri
emoţionante a unor spectacole
memorabile pe care le-am trăit,
s-a observat în mod evident absenţa
unor materiale importante privind
prezenţa pe scenă a unui artist de
înaltă clasă, Ioan Tugearu, care
şi-a continuat după părăsirea scenei
activitatea ca profesor de dans şi
coregraf remarcabil, autor al unor
spectacole de neuitat.
Autoarea încearcă în volumul al
treilea să acopere acest gol, inserând,
de această dată, toate cronicile apărute
în ţară cât şi în străinătate despre
Ioan Tugearu, conturând, în acest
fel, un portret cât mai obiectiv posibil
despre artistul şi coregraful respectiv,
adăugând şi activitatea sa de profesor
de dans.
Volumul conţine documente din
arhiva personală, afişe şi programe
de spectacole din străinătate, fotografii
din timpul unor repetiţii.
Doamna Monica Pilat însoţeşte
volumul cu o elegantă şi frumoasă
Postfaţă. Cel de-al III-lea volum apare
la Editura Eikon în 2015 şi se
subintitulează „Ioan Tugearu, «dansul,
visul şi viaţa mea»”.
Autoarea alcătuieşte o prefaţă cu
bogate explicaţii privind viaţa şi
activitatea artistică a lui Ioan Tugearu.
Îşi organizează apoi un material
documentar variat alcătuit din cronici
şi interviuri (1968-2014), în trei
secţiuni mari: „Ioan Tugearu, interpretul”,
„Ioan Tugearu, coregraful” şi „Ioan
Tugearu, autoportret”.
În aceste capitole ea reuneşte
cronicile sale cu ale unor critici muzicali
şi literari români şi din străinătate
pe o perioadă mare.
Acest volum, însoţit şi de ilustraţii
semnificative, ne poartă printr-o
fascinantă călătorie prin viaţa maestrului,
rememorându-se din perspectiva
unor cronicari sau critici contribuţiile
sale valoroase, atât pe scenă cât şi
din postura coregrafului talentat
cu structură neoclasică, dar şi modernă.
Am urmărit de-a lungul acestor
ani toate apariţiile scenice ale lui Ioan
Tugearu, pe care-l consider un etalon
al unei „epoci de aur” a baletului
românesc. A excelat în roluri de
caracter, puternice, fiind un artist
irepetabil, atipic.
Nu cred că am mai văzut un
Don José din baletul Carmen asemenea
lui. Era fascinant pe scenă, trăia intens
orice rol, până la o combustie interioară
totală, impresiona printr-un dramatism
profund, pornit dinlăuntrul fiinţei
sale care-i oferea o paletă diversă a
interpretărilor în toate personajele
pe care le-a întruchipat de-a lungul
întregii cariere.
Ipostaza de creator coregraf a fost
o confirmare firească a unei experienţe
scenice prestigioase.
El a realizat spectacole remarcabile,
precum Îmblînzirea scorpiei, Notre-
Dame de Paris, Romeo şi Julieta,
Anna Karenina, Seara Ceaikovski:
Serenada şi Manfred, Nunta însângerată
şi multe altele.
Este un maestru al duetelor, acestea
având poezie, frumuseţe a plasticii
corpului, care creează o stare emoţională
ce ne aminteşte de cele ale coregrafului
John Cranko. Maestrul este un artist
al simbolurilor şi metaforelor coregrafice,
baletele sale au substanţă filosofică,
dezvoltă o gândire profundă, motivată
de un desen coregrafic întotdeauna
excelent poziţionat în spaţiul de dans.
Abordează şi stilul teatrului danza
într-o producţie de la Iaşi cu D’ale
carnavalului după comedia lui I. L.
Caragiale, care după opinia noastră,
este după Domnişoara Nastasia a
lui Oleg Danovski, cea mai reuşită
transpunere coregrafică a unei
piese de teatru din repertoriul naţional.
Acest ultim volum al Lianei Tugearu
umple un gol în bibliografia sa,
conturând personalitatea unui mare
artist care s-a definit în timp, printr-o
carieră scenică de referinţă, prelungită
tot pe plan artistic prin creaţiile sale
coregrafice remarcabile.
A fost şi un pedagog de prestigiu,
predând întâi la Liceul de Coregrafie
„Floria Capsali” din Bucureşti, apoi
între 2003-2013 la Universitatea de
Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea”
istoria dansului, creaţie şi regie
coregrafică, mişcare scenică, atelier
de creaţie şi dans de caracter.
Este un promotor al dansului
contemporan, a creat în 1990 prima
Companie de dans contemporan
„Orion” şi a contribuit la înfiinţarea
Centrului Naţional al Dansului Bucureşti,
pe care-l susţine şi-l sprijină moral
şi intelectual alături de soţia sa,
doamna Liana Tugearu, prin sfaturi
şi o înţeleaptă îndrumare.
Trilogia Lianei Tugearu este o
lucrare matură, de istoriografie a
dansului românesc, absolut necesară
pentru cercetările viitoare ale domeniului.
Liana Tugearu s-a impus şi rămâne
un pasionat cercetător şi critic coregraf,
dar şi un libretist remarcabil care a
scris cu talent multe librete ale baletelor
coregrafului Ioan Tugearu. Timp de
peste patruzeci de ani ea a slujit cu
credinţă şi pasiune această disciplină
specială şi-i suntem recunoscători
pentru trilogia pe care ne-a oferit-o,
ca o restituire culturală.
