totul a început cu mai mulţi ani în
urmă, în cadrul activităţii de cercetare
desfăşurate la Centrul Naţional
al Dansului Bucureşti, în paralel cu spectacolele
de dans contemporan şi de performance-uri. O
serie de programe, apărute sub direcţia lui Mihai
Mihalcea, urmate de altele iniţiate sub direcţia
Vavei Ştefănescu au ajuns în punctul în care
bogatul material informativ, de texte, fotografii,
filme, culese din arhive, ziare, reviste, programe,
cărţi, mărturii orale, au putut conduce la încercări
de reconstituire a unor momente din istoria
dansului românesc cult, iar de curând la alcătuirea
unei arhive a dansului contemporan, sub forma
unei platforme online de informare, Dance
Cloud. ro. Din mulţimea programelor de cercetare
anterioare începute în 2006 şi continuate an de
an până în 2017, voi aminti Sertar I, Sertar II,
Cartografierea istoriei invizibile I şi II, What to
Affirm? Wath to perform?, Romanian Dance
History, Hors les Murs, I şi II, Muzeul Dansului
Modern şi Contemporan, Time Dance Connection
şi Tribute to Iris Barbura – Bucureşti/Berlin
de anul trecut. Numărul celor implicaţi în aceste
cercetări este de-a dreptul impresionant. Toţi
sunt menţionaţi de creatorii actualei platforme,
dar eu voi numi doar câţiva, a căror contribuţie
îmi pare esenţială pentru subiect – Irina Severin,
Corina Cimpoeru, Igor Mocanu, Gina Şerbănescu,
Doina Lemny (Franţa), Beth Soll (Statele Unite),
Agnes Kern, Isabel Fischer(Germania). Beneficiind
de seria de programe amintite, foarte tinerele,
temerarele şi entuziastele dansatoare şi coregrafe
Ana Papadima şi Andreea Belu sunt coordonatoarele
acestui proiect, căruia i-au dat nume, o configurare
amplă şi apoi i-au dat drumul în lume, punându-l
la dispoziţia oricărui iubitor de dans. Cred că
este pentru prima dată când DANSUL poate fi
invidiat de toate celelalte arte, care nu au încă
asemenea platforme ample. Arhiva virtuală,
informaţională, interactivă a dansului contemporan
românesc, Dance Cloud. ro, are trei secţiuni:
IERI, care cuprinde perioada dintre anii 1920 –
2000, ASTĂZI, care urmăreşte tot ce s-a petrecut
din 2000 până în prezent, şi MÂINE, unde apar
evenimentele din viitorul apropiat. Deci respectiva
platformă reuneşte informaţii de arhivă (documente
text, fotografii, arhivă audio-video), cu informaţii
de actualitate şi de anticipaţie.
Acest proiect cultural de mare amploare
a fost finanţat de Centrul Cultural al Municipiului
Bucureşti- ARCUB – prin programul Bucureşti-
Oraş participativ 2017. Orice dansator-interpret,
profesionist sau amator, orice coregraf, profesor,
cercetător sau cronicar poate găsi informaţii
despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat
al dansului de pe aceste meleaguri, dar şi despre
dinamica lui prezentă. Iniţiatoarele proiectului
şi-au propus şi alte scopuri, care să depăşească
simpla posibilitate de a te informa, şi anume ca
această platformă să conducă la o creştere a
coeziunii comunităţii dansului de la noi şi la
acceptarea diversităţii formelor lui de exprimare.
Să sperăm că şi aceste deziderate vor putea fi
atinse, măcar în parte, căci o altă listă impresionantă
de nume, unele cunoscute, altele scoase din
uitare după o îndelungată perioadă de ignorare
a lor, tocmai acest lucru îl dovedeşte, şi
anume că dansul cult românesc a debutat şi a
continuat sub semnul unei mari diversităţi,
dictate de personalitatea fiecărui creator.
Nu-i voi numi cronologic şi nici în funcţie de
vreo ierarhie valorică, ci aşa cum numele lor
s-au ivit ca urmare a cercetărilor întreprinse
începând, cum am spus, din 2006: Esther Magyar,
Trixy Checais, Stere Popescu, Lizica Codreanu,
Miriam Răducanu, Leria Nicky-Cucu, Elena
Penescu-Liciu, Lisette Verea, Floria Capsali,
Vera Proca-Ciortea, Ioan Tugearu, Iris Barbura.
Pentru cine cunoaşte măcar o parte din opera
unora dintre aceşti dansatori şi coregrafi, trebuie
să accepte că diversitatea a fost semnul sub care
a înflorit creaţia coregrafică de la noi, care
mai are încă de conturat şi alte faţete, căci
atât la secţiunea IERI, cât şi la secţiunea ASTĂZI,
mai sunt încă multe nume de creatori remarcabili
de adăugat. Dar, fapt ştiut de cei care creează
sau de cei care iubesc dansul, istoria dansului
românesc cult este extrem de puţin cunoscută
de marele public şi de aceea scoaterea ei la
lumină dă o greutate în plus platformeiDance
Cloud.ro. Nu trebuie să uităm nici faptul că în
tot ce s-a întreprins anterior, numele celor plecaţi
din ţară era ignorat cu bună ştiinţă. Mie de
exemplu mi s-a cerut, când am scris un articol
care reconstituia o perioadă mai lungă din istoria
dansului bucureştean, să sar peste numele celor
care nu mai erau în ţară. Abia acum, la republicarea
cronicelor mele de dans, am putut menţiona
acest fapt într-o notă de subsol. Dar mai sunt şi
nume din perioada interbelică, şi încă de talie
internaţională, cum este cel al Lizicăi Codreanu
şi cel al lui Iris Barbura, complet şterse din istoria
dansului de la noi şi strălucit scoase la iveală de
cercetările ultimilor ani. Or, opera tuturor celor
mai sus menţionaţi constituie, aşa cum menţionează
şi creatorii acestei platforme virtuale „un
patrimoniu valoros, marcat de traseele artistice
şi creaţiile personalităţilor care alcătuiesc istoria
insuficient cunoscută a dansului contemporan“.
O altă calitate a platformei Dance Cloud. ro este
caracterul ei de operă deschisă, interactivă, în
care fiecare creator are acces la propriul său
profil, la contul său de utilizator profesionist şi
poate adăuga o nouă creaţie, când aceasta apare
pe lume, după cum şi un cercetător poate adăuga
o nouă descoperire din domeniul studiat.
Promovarea platformei Dance Cloud. ro
a fost şi ea cuprinsă în programul celor două
organizatoare, care au descins în mijlocul tinerei
generaţii, de la UNATC, Liceul de Coregrafie
„Floria Capsali“, UNMB şi Colegiul „George
Coşbuc“, unde au avut loc, în octombrie şi
noiembrie anul trecut, întâlniri cu prezentări
multimedia, susţinute de cercetători de la CNDB,
precum Corina Cimpoieru şi Igor Mocanu,
dar şi de Andreea Belu şi Ana Papadima. La
una dintre întâlniri, cea cu elevii Liceului
de Coregrafie „Floria Capsali“ am participat
şi eu, când Corina Cimpoieru a început
Cartografierea primelor studiouri de dans
din Bucureşti şi, împreună, am vizitat şi
filmat fostul Studio Elena Penescu Liciu, unde
mi-am început eu studiile de dans, acum... 68
de ani. Am mai participat şi la o întâlnire cu mai
mulţi coordonatori de arhive, care au furnizat
multe documente cercetătorilor de la CNDB, şi
anume de la Studiourile de Film, de la Televiziunea
Română, de la Arhivele Naţională, de la Biblioteca
Naţională, de la Muzeul Teatrului Naţional
(în formare) şi de la care cercetătorii Centrului
Naţional al Dansului Bucureşti au multe învăţăminte
de preluat. Şi, în fine, pe 11 noiembrie 2017, a
avut loc Lansarea platformei Dance Cloud. ro,
la Sala „Stere Popescu“ de la CNDB, printr-un
spectacol, coordonat de Andreea Novac şi
Paul Dunca. Cu acest prilej a fost prezentat pe
larg site-ul şi secţiunile lui, s-au proiectat filme
de arhivă şi interviuri cu coregrafi români şi
s-a vorbit despre contextul actual în care se
desfăşoară dansul contemporan. Un re-enactement
– deci o repunere în scenă a unor imagini
evocatoare, inspirate de fotografii ale dansatorului
şi coregrafului Trixy Checais – a fost sugerat de
Paul Dunca, printr-un minimum de mişcări,
îmbrăcate în ample proiecţii învăluitoare, bine
gândite pentru a putea sugera distanţa faţă
de momentul în care a evoluat acest artist unic,
evocat. Iar în final, s-a prezentat un fragment
din spectacolul Counterbody, de Simona
Deaconescu, unul dintre cei mai inspiraţi coregrafi
de astăzi.
Urmărind modul cum se conturează şi
îşi face loc în cultura noastră un proiect precum
platforma online de informare, Dance Cloud.
ro., precum şi o serie de spectacole de dans
contemporan de certă valoare, precum cele
semnate de Simona Deaconescu sau de Arcadie
Rusu, sau cele reunite de Andreea Tănăsescu
la Sala Atelier a TNB, în cadrul Serilor Tinerilor
Coregrafi, poţi constata că forţa creaţiei artistice
este de neoprit, oricât de neprielnic ar fi contextul
în care se desfăşoară.
