Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Plastică:
Ultimul Mattis - Teutsch de Pavel Şuşară



Se va deschide în curînd, la Galeria Luchian 12, o expoziţie de pictură cu lucrările din ultimii douăzeci de ani ai lui Hans Mattis-Teutsch.

Lucrări puţin cunoscute şi deloc cercetate în spaţiul nostru cultural, aceste opere tîrzii se înscriu într-o preocupare mai veche a pictorului, ale cărei surse pot fi regăsite în constructivismul anilor treizeci, dar şi într-o perpectivă cu totul nouă legată, pe de o parte, de contextul istoric în care ele au fost create î intervalul 1940 î 1960 î, dar şi de experienţe interioare foarte speciale, oarecum haşdeine, pe care artistul le face în această perioadă. Fragmentul care urmează face parte dintr-un text ceva mai amplu care va însoţi imaginile din catalogul, în curs de apariţie, al expoziţiei. (P.Ş.)

,,Noi, moderniştii, vrem să ne menţinem într-o revoluţie continuăîDacă se întîmplă să ne încătuşeze vreo formulă, noi părăsim vechiul gen î codificat î şi pornim mai departe,văzînd în artă libertatea deplină, fără reguli stabilite.î

(De vorbă cu d. Mathis-Teutsch, revista ,,Drumuri noiî, anul I,nr. 3, 15 martie î15 aprilie 1929, Braşov, interviu de St. I. Chendi )


Umanism fără naturalism

Dacă adăugăm citatului de mai sus încă două propoziţii, extrase din acelaşi interviu acordat lui Şt.I. Chendi, şi anume: ,,Pe mine mă interesează numai omul, natura î deloc. Nu am fost şi nu voi fi niciodată naturalist. Fondul nu are pentru mine nici o importanţăîî, avem deja o definiţie esenţială a artei lui Hans Mattis-Teutsch. Indiferent la care etapă a creaţiei sale ne-am referi şi oricît de mare ar fi, aparent, distanţa stilistică de la un moment la altul, rigoarea mărturisirii este ireproşabilă. Hans Mattis-Teutsch rămîne un caz cu totul special în spaţiul artei rom�neşti, pe care doar vecinătatea lui Br�ncuşi sau, mai curînd, o anumită convergenţă a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate, îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuşi metabolismul subtil al gîndirii sale şi îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puţin vizibil, nenumărate energii ale artei europene şi din care au derivat tot atîtea aspiraţii şi ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale şi s-a ridicat pînă la înălţimea de la care privirea devine contemplaţie, faptele concrete se transformă în principii, iar creaţia propriu-zisă părăseşte şi ea planul sensibil şi se preschimbă în cercetare a esenţelor. O astfel de cercetare a încercat să facă, de-a lungul unei cariere prodigioase, Hans Mattis-Teutsch. Provenit, asemenea lui Br�ncuşi, din climatul meşteşugăresc al Şcolii de Arte şi Meserii, din acel climat care punea accentul exclusiv pe îndemînare şi pe rigoare, el a reuşit să depăşească orizontul practic al capacităţii de a face şi să ridice îndemînarea pînă la cotele înalte ale ideologiei. Pentru că în tot ceea ce a făcut Mattis-Teutsch, indiferent de expresia imediată, se resimte indubitabil amestecul subtil de nonşalanţă tehnică, de manualitate, şi de capacitate de abstractizare, de control strict al materiei din teritoriul înalt al ideii. Ca şi Br�ncuşi, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esenţelor. Aşa cum Br�ncuşi se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanţa epică a unor interminabile demonstraţii, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunţuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legităţile şi îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenţie, limbaj şi cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcţii întemeietoare şi se apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor iniţiatice. Punctul, linia, suprafaţa, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural şi nici părţi constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere ale vieţii înseşi, ipostaze ale unor ample şi complicate mişcări sufleteşti. Fie că desenează siluete geometrizate, adică visează fiinţe împlinite într-o ordine constructivistă, fie că imaginează turbioane cromatice, un fel de corpuri cereşti în expansiune sau în implozie, adică universuri dinamice privite în perspectivă expresionistă, fie că ciopleşte brut forme oarecum arhaice sau poliseasă, br�ncuşian, esenţe pure pînă cînd lumina se încorporează materiei pentru a afirma pricipiul şi a nega substanţa, fie că bricolează mici obiecte utilitare, de la cutiuţe pentru tutun, la suporturi pentru pipe şi lămpi vag antropomorfe după cele mai explicite ritmuri ale sensibilităţii art nouveau, Mattis-Teutsch se implică la fel de profund în realitatea lumii pe care o creează ca şi cînd fiecare gest ar fi unic şi definitiv. Nimic din ceea ce face el nu este consecinţă sau comentariu în raport cu o realitate primă, deja instituită, ci o luare de la capăt, un act fondator şi o luare în posesie a lumii înseşi prin descoperirea şi folosirea propriilor ei principii de naştere şi de funcţionare. înţelegînd creaţia ca o victorie a ideii şi ca o biruinţă a omului faţă de multiplele tentaţii ale destructurării, Mattis-Teutsch se autodefineşte ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă şi ireductibilă, abstract şi etern, fără limite şi fără istorie. în jurul acestui tip uman nu creşte iarba şi întreaga natură se surpă. Mattis-Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă şi fără context.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara