Parcă mai întristătoare chiar decît catastrofele de la concursul de titularizare pe post din învăţămînt e uimirea d-nei Ecaterina Andronescu, ministru. Ceea ce ştie şi portarul de la Ministerul Educaţiei, că în învăţămînt s-au oploşit nenumăraţi oameni care nu ştiu care nici pentru ei, necum să-i mai înveţe şi pe alţii e prilej de mirare maximă pentru d-na ministru.
Dacă s-ar face şi un concurs pentru verificarea titularilor - cinstit şi cu un grad mediu de dificultate - uimirea d-nei Andronescu ar creşte pînă la stupefacţie. Mustesc şcolile de dascăli titulari faţă de care dl Vucea (personajul lui Delavrancea) e un geniu pedagogic. Inspectoratele sînt şi ele grele de impostori vinovaţi de titularizarea unor săraci cu duhul sau a unor ignoranţi periculoşi.
(Am scris, mai mult, un microscop despre manualul de "română" al unui anume inspector Marin Iancu. Sînt convins că inspectorul Iancu e şi acum inspector, iar manualul său zburdă fericit prin licee, zăpăcind elevii sau provocîndu-le indigestii intelectuale cronice. Ba nu m-aş mira dacă dl Marin Iancu m-ar da în judecată pentru că i-am prejudiciat şi îi prejudiciez imaginea.)
Sîntem o ţară liberă în care şi un bou se poate înscrie la doctorat cu şanse mari de reuşită. Totul e să se înscrie. Profesorul care nu vrea să mai fie sîcîit de examene de grad îi trage un doctorat cu cine ştie ce îndrumător care are dificultăţi cu ortografia şi se lipeşte de vreo comisie de universitari semialfabetizaţi în domeniul lor. Dacă îi spui ceva unui asemenea produs doctoral, îţi dă cu patalamaua peste ochi şi te pune să-i ceri scuze că ţi-a luat vederea.
Dar exemenele de grad! Ce odisee a plocoanelor!! Dacă ar avea doar un pic de curiozitate, d-na Andronescu ar putea afla cît mai costă, în dolari, un examen de grad sau la cît a ajuns în euro.
Ceea ce mă necăjeşte în istorioara asta e că ea îi poate face şi pe oamenii cinstiţi şi învăţaţi din şcoli să se simtă atinşi de cele scrise pînă aici. De fapt, acest microscop lor li se adresează. Celor care se încăpăţînează să-şi cumpere cărţi, deşi au un salariu de supravieţuire, celor care mai vorbesc la ore despre idealuri, deşi nu-i obligă programa, celor care roşesc în faţa elevilor de ruşinea care le lipseşte altor dascăli. Oamenii aceştia s-au resemnat să tacă şi să-şi vadă de treabă, sfidaţi în cancelarii de impostori susţinuţi de alţi impostori. Unii dintre cei ce poluează şcolile cu catalogul sub braţ sînt foşti turnători de nădejde ai Securităţii care şi-au provocat şi apoi trădat colegii şi elevii fie pentru bani, fie pentru funcţii, fie din complexul nebăgării în seamă, adică din ranchiuni de proşti, de frustraţi sau de mediocri.
A avut d-na Andronescu minima curiozitate să afle cum e cu turnătorii Securităţii din ministerul pe care îl conduce? A încercat să afle ceva despre securiştii cu grad din învăţămînt şi despre îndeletnicirile lor actuale? Chiar dacă e colegă de partid cu dl Ristea Priboi, Ecaterina Andronescu ar trebui să igienizeze măcar inspectoratele de foşti securişti - unii poate actuali sereişti -, această pegră producătoare de corupţie şi înainte şi după '80.
D-na Andronescu, preocupată în ultima vreme de cumpărarea de mijloace de transport pentru şcolari în parteneriat cu premierul Năstase, uimită de lucruri evidente, mă tem că nu va îndrăzni să facă mare lucru.
Cei care ar putea aduce învăţămîntul autohton, dacă nu la linia de plutire, măcar undeva între ape sînt tot amărîţii care tac la această oră din şcolile ţărişoarei noastre. Aceşti amărîţi fiindcă sînt conştiincioşi, fiindcă dau notele cinstit şi fiindcă îşi iubesc atît de mult meseria asta prost plătită şi adesea umilitoare încît nu se îndură să se ducă în altă parte unde ar fi plătiţi de zece ori mai bine, ei sînt cei ce ar trebui să se opună mediocrilor, securiştilor şi pleşcarilor care îi fac de rîs şi care ucid lent şcoala din România.
