Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Tătucu Freud mi se pare romantic de Constantin Ţoiu


Cînd Sorin Titel mi-a dat cărţoiul, mi-a strecurat şi faptul că vreţi să-l citiţi şi dumneavoastră. Eu, înţelegînd prin asta o dorinţă de a-i fi înapoiat cît mai repede, am replicat: „Doar n-o să-l citesc la Neptun!” Am convenit să-l aduc cînd voi veni în Bucureşti. Bătrînul Dosto s-ar simţi jignit să fie împachetat, ştampilat şi tîrît prin genţi de poştaşi furioşi! Dar văd, cu uimire, că ceva, undeva, prin inconştient, se opune lecturii!! Aşa păţesc întotdeauna cu cărţile împrumutate! Cred că v-am mai spus, neplăcerea de-a le da înapoi mă împiedică (fiindcă îmi amintesc mereu de ea) să gust chiar din plăcerea de-a le citi! Drept care, după ce le ţin un timp, le înapoiez, nostalgic, intacte. Scriindu-vă, explicîndu-vă mecanismul, caut să-l aduc în conştient, să mă vindec de zarnacadeaua asta şi să mă pun pe treabă. Curios e că acum găsesc fel de fel de prilejuri să citesc altceva, tot cărţi bune, interesante, numai să nu mă ating de cărţoi! Am dat-o pe Freud, mişun după nişte Jung, ba chiar citesc şi recitesc Teroarea lui Dinescu! (Şi aici e vorba de o recţie bizară! De cînd am primit Dulapul, uit să-l recitesc. Drept care, Teroarea fiind în aceeaşi colecţie, acelaşi format etc. o citesc ca şi cum ar fi a mea! Deci, dorinţa ca textul lui Dinescu să fie al meu!! Şi invidia enormă!)

*

Oricum, cărţoiul a devenit o problemă ce trebuie depăşită. Fiindcă văd cu uimire că-n mine creşte vinovăţia pe zi ce trece! Ce naiba, n-am destule complexe, să-l mai suport şi pe ăsta?

*

Ieri, la librărie, cînd ieşeam, observ, sprijinită de maşina aceea brontozaurică de făcut bonuri, o carte cartonată, maro, cu un bileţel între file. Preţ redus, 3 lei! Ce credeţi că era? N-o să ghiciţi niciodată! Un volum de Lenin!!

*

Tătucu Freud mi se pare romantic! Cu cîtă seriozitate ne vorbeşte el despre vise, despre interpretarea lor etc. Dar cine mai visează acum odăi, casete? Cel puţin eu, visez, de cînd mă ştiu, fără nici o cenzură, pizde, nu farfurii!!

*

Foarte bun titlul ultimului volum al lui Dinescu! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra tinerei poezii! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra mea!

*

Aud, amintindu-mi de copilărie, o maşină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuţit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iaşului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumnezieşte a rumeguş proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte.

*

Freud se dă, aflu azi, pe instituţii: Universitate, Spitalul de nebuni Socola, revistele literare etc. Dar eu nu fac parte din nici o instituţie! Şi iar trebuie să umblu cu cerşitul.



Cu stimă şi melancolie,



Emil Brumaru



2.IX.1980

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara