Încolţesc la marginea
Pleoapei tale
Sub o răsfrângere
Umbroasă.
Îţi va lua
Atâta vreme
Să ocroteşti această
Livadă,
Din calea mării
Şi a buruienilor
Atâta nesomn vei îndura
Din pricina secetei,
Poame târzii vei culege,
Amare în apropierea
Sâmburilor
Pe care le vei numi
Iubire.

*
Resemanrea la
Tot mai vădita
Vremelnicie a zăpezii,
Un imperiu sfâşiat
De iarbă.
De hoardele
Primelor insecte,
Glorificarea târzie
A îngheţului
De ultimii lăncieri –
Bruma,
Dis-de-dimineaţă.

*
Cel mai umil dintre
Meşteşuguri –
Poezia:
Nu ţine apa
(afară de câte un
descântec de ploaie),
Nu măsoară timpul
Orbeşte,
Fără roiurile
Lui de albine,
De polenuri,
De frunze căzătoare,
Nu seceră,
Nu zideşte
Afară doar
De uimire,
Şi totuşi,
Rămâne singurul timpan
Prin care
Dumnezeu ne aude.

*
Versuri în latină
De laudă,
De încântare,
Tremurătoare
Ca o rază de dimineaţă
În lungul unui zid,
La fel de sacră
Şi atotluminătoare,
Vibraţia fiecărui cristal
Şi un fluviu de Aleluia
Între malurile fiecărui rostru.
Glasurile şi uitarea
Seminţei de a încolţi
În profunda-i umilinţă
Sub pasul Tău
Care nu trece,
Oprit e,
Un sens al limbii uitate
Altminteri,
O pulbere în resemnare.

*
Privind printre
Degete răsfirate:
Salcie,
Corzi din care sună
Ceva de demult
Şi de foarte îndepărtat,
Mângâiatul de cântec
Stârnind plâns
După raza cea purpurie,
După graţia frunzei
Toată în cutremure,
După glasul ce se rupe
În aşchii tot mai
Mărunte,
Şi iarna ce vine din urmă,
Negreşit vine!

*
Truda aceasta a
Trupului frumos
De a luci –
O cumpănă fermecată...
Sudoarea nu se
Deosebeşte de lună,
Încet culcatul în iarbă
Şi neaşteptata osteneală
A braţelor
Fiind prea mult,
Ca pentru hoţul de cai
Desfăcutul pripoanelor.
Cu toată nerăbdarea lui,
Răsuflarea tot se rupe –
O tulpină fragedă.

*
Plângere –
Sarea părăsindu-şi muntele,
Trupurile moi
Scoase la iveală de incendiu,
Din cochilii,
Din crisalide
Şi din seminţe
(făpturi prea încete
şi prea mărunte
pentru a-şi găsi
scăparea).
Mă întreb,
Din care rai au fost
Izgonite
Şi pentru care trufii,
Atât de resemnate,
Muritoare?
În ce căuş de palmă
Li se liniştesc sufletele
Şoptitoare, fumegânde?

*
Celebrarea
Sfântului Gheorghe
Între săbiile grâului,
Gloria cerului senin,
Făpturile Iadului uitate,
Sângerări ocolite de priviri
În timp ce chipul lui frumos
Devine tot mai străveziu.
Scuturi de liliac înflorit
Cetăţile în sărbătoare
(ale mălinului)
Norii poleiţi
Cu răsuflarea
Lui Dumnezeu
Şi armura lui descheiată
În dreptul inimii,
O odihnă verde
Pândită de secetă,
Ochii larg deschişi
Ai Fiarei.

*
Alb, auriu,
Întinderi netede,
Ape,
Zăpada,
Un măr înflorit
Peste noapte,
O piatră stăruitoare
Precum un nor veşnic
În temelia unei case,
Lucruri strălucitoare
Asemeni sufletului tău.

*
Blândeţea călugărului
În faţa Apocalipsei
Din care sângeră psalmi.
Rugăciuni,
Semnul credinţei.
Ca nişte crăpături de ger
În lemn –
Teama,
Mirosul ei
De livadă
Fără stăpân,
De fier încins,
De mâl revărsat,
Lăcomia Fiarei
Agonisind atâta
Omenire înspăimântată.
Desăvârşita sărăcie
A celui care
Nu se mai teme,
Călugăr spălând lespezile
Chiliei
În întâmpinarea
Unei cântări,
A unei sălbăticiuni,
A unei lumini
Care-i cere adăpost

*
Ca sălbăticiune
Adusă în casă,
Un copil plăpând
Sau o bătrână
A nimănui
E tristeţea
Dormind învelită
Între gânduri,
Un adăpost
La fel de bun
Ca o pădure neumblată,
Jocul de-a prinselea
Sau îmbrăţişarea cuiva
Îndepărtat şi drag.

*
Palme iubitoare
Cu linii strânse în buchete,
În torenţi, în poteci
Neştiute vânătorilor
Şi păstorilor,
Poteci bătute de inorogi
Şi de alte făpturi
Veşnic măiestre.

*
Vâltoare în care se curăţă
Postav
Ca şi păstrăvii
De lenea lui iulie.

*
Acelaşi greiere
Desenat de o mie de ori;
Un gest de adoraţie
A liniei,
Detalii aproape perfecte,
Înclinarea frunzei
Nimbul lunii
Într-o ceaţă de sidef,
Istoria în care
Ard cele o mie de pagini
Într-o noapte plină
De greieri, sulfine-nflorite
Şi de aşteptare.

*
Încântarea sufletului
Adus încet pe buze
Precum o sălbăticiune
În faţa unui preaplin:
Lumina,
O pradă,
Perechea stârnind cercuri
Prin aer,
Cu fiecare pas.
Cântă, sărută
Sau pleacă mai departe
Cu vântul
Şi devine de necuprins.

*
Cuminte mă urmează
Sângele meu,
Ca o hartă,
Un instrument înţelept
Într-o geografie
Atât de schimbătoare.
Cu neputinţă
A mă rătăci
Prin aceste stepe
Cu troiţe,
Buchete uscate
Şi înscrisuri tremurătoare.