Cercetătorul Jon Endres, de la
Universitatea din Akron, Ohio,
a făcut recent (consemnează
cotidianul israelian Yedioth
Ahronoth din 6 februarie a. c.)
o descoperire uluitoare.
În arhivele americane, sub o etichetă
eronată, cercetătorul american a găsit
o cutie, conţinând o bandă de magnetofon
cu înregistrări ale cântecelor pe care
evreii deportaţi au fost obligaţi să
le cânte, în drum spre lagărele de
muncă.
Înregistrările, în limba germană şi
în idiş, au fost efectuate în 1946 de
către istoricul american David Boder.
Acesta a efectuat interviuri cu supravieţuitori
care au trecut prin lagărul de triere de
la Henoville, din nordul Franţei. În
cadrul interviurilor, aflând că naziştii
îi obligau pe deportaţi să cânte în drum
spre lagărele de muncă din Est, cercetătorul
american a realizat câteva înregistrări
ale acestor cântece.
Acestea au fost, însă, arhivate
greşit, ca fiind „Cântece din Heroville”.
Digitalizând materialul aflat pe bandă,
profesorul Jon Endres a descoperit,
cu uimire, că se află în faţa unei
descoperiri de proporţii. Una care
documentează un aspect-cheie al
Holocaustului: umilirea şi depersonalizarea
evreilor, prin varii mijloace psihologice.
Din acest punct de vedere,
descoperirea lui Jon Endres furnizează,
după 70 de ani, o neaşteptată dovadă
materială a acestor tehnici de
depersonalizare. Ca şi a cinismului
îngrozitor al celor care trimiteau
oameni nevinovaţi la moarte, punându-i
să cânte.