Cercetătorul Jon Endres, de la Universitatea din Akron, Ohio, a făcut recent (consemnează cotidianul israelian Yedioth Ahronoth din 6 februarie a. c.) o descoperire uluitoare.

În arhivele americane, sub o etichetă eronată, cercetătorul american a găsit o cutie, conţinând o bandă de magnetofon cu înregistrări ale cântecelor pe care evreii deportaţi au fost obligaţi să le cânte, în drum spre lagărele de muncă.

Înregistrările, în limba germană şi în idiş, au fost efectuate în 1946 de către istoricul american David Boder. Acesta a efectuat interviuri cu supravieţuitori care au trecut prin lagărul de triere de la Henoville, din nordul Franţei. În cadrul interviurilor, aflând că naziştii îi obligau pe deportaţi să cânte în drum spre lagărele de muncă din Est, cercetătorul american a realizat câteva înregistrări ale acestor cântece.

Acestea au fost, însă, arhivate greşit, ca fiind „Cântece din Heroville”. Digitalizând materialul aflat pe bandă, profesorul Jon Endres a descoperit, cu uimire, că se află în faţa unei descoperiri de proporţii. Una care documentează un aspect-cheie al Holocaustului: umilirea şi depersonalizarea evreilor, prin varii mijloace psihologice.

Din acest punct de vedere, descoperirea lui Jon Endres furnizează, după 70 de ani, o neaşteptată dovadă materială a acestor tehnici de depersonalizare. Ca şi a cinismului îngrozitor al celor care trimiteau oameni nevinovaţi la moarte, punându-i să cânte.