Memoria culturală e vitală pentru artiştii unei ţări. Scriitorii sunt principalii beneficiari ai ţinerii noastre de minte. Nu ne referim neapărat la noi. Din păcate! Iată cum stau lucrurile pe meleaguri literare străine. Nu există aniversare sau orice alt eveniment care să nu scoată dintr-o uitare mai scurtă sau mai lungă un nume sau chiar o operă. Doar în ultimele săptămâni, presa culturală din Franţa a profitat de împlinirea unor date rotunde sau de o reeditare ca să-i dezgroape pe câţiva scriitori neglijaţi de decenii bune. Unul este poetul şi prozatorul Henry de Régnier (1864-1936), simbolist şi clasicizant, dispărut din manualele de şcoală de după al doilea Război Mondial. Macedonski, Bacovia, Pillat îl citiseră iar cel din urmă l-a şi tradus. Altul este Barbey d’Aurevilly (1808-1889), redutabilul adversar al realismului lui Flaubert şi Zola. Era un ultraconservator şi un antiburghez, care ura Revoluţia din 1789 şi considera, ca şi Joseph de Maistre, cel elogiat de Cioran, că, o dată cu Vechiul Regim, a dispărut şi măreţia Franţei. Un al treilea este Villiers de l’Isle-Adam (1838-1889), tradus în româneşte cu delicii stilistice, la răscrucea anilor 1960-1970, de Alexandru George, autor de povestiri pe jumătate fantastice, detractor, şi el, al lui Flaubert şi al naturaliştilor. În fine, un prilej de redescoperire îl oferă cei 150 de ani de la naşterea lui Blaise Cendrars (1887-1961), poet, prozator şi reporter mereu gata de cea mai exotică aventură (bourlingueur, cum îi spun francezii, cu un cuvânt inventat chiar de el!). Fondator al poeziei moderne, ca şi Apollinaire, a început prin a se certa cu acesta, căruia i-a trimis în 1912 un manuscris cu solicitarea publicării, manuscris care i-a fost restituit fără nici o explicaţie două luni mai târziu, ceea ce îi va determina pe iubitorii lui Cendrars să caute în Zone, la care Apollinaire tocmai lucra, pasaje… furate de la zeul lor. Astăzi a fost dată uitării această ceartă, deşi ea interesează istoria literară în cel mai înalt grad, punând-o în faţa unei întrebări încă fără răspuns: a avut cunoştinţă Apollinaire de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărţită între aceia care consideră că Cendrars l-a influenţat pe rivalul său, având prioritate în despărţirea lirismului de muzica scumpă simboliştilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, şi cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paşte la New York, nici manuscrisul refuzat.
