Este titlul, fericit ales, al unei cărţi a marelui matematician francez Cédric Villani, în care autorul spune istoria anului petrecut ca invitat al Institutului de Studii Avansate de pe lângă Universitatea Princeton, New Jersey, SUA. Denumit pe scurt IAS, Institutul a fost fondat în 1930 de doi evrei germani, frate şi soră, cu scopul de a oferi un adăpost şi mijloace de lucru savanţilor în exil. Primul beneficiar a fost Albert Einstein. I-au urmat Robert Oppenheimer, Kurt Gödel, Erwin Panofski şi alţi fizicieni, matematicieni, sociologi, istorici (şi de artă) şi filosofi la fel de celebri. În acest moment, IAS numără 24 de permanenţ i şi câteva sute de invitaţi pe durata unui an, cum a fost Villani însuşi. IAS e considerat paradisul cercetătorilor: fonduri nelimitate, nici o obligaţie didactică sau ştiinţifică, un loc plin de farmec şi de linişte, numai bun pentru plimbări în natură sau lecturi în bibliotecă, unde savanţi aleşi pe sprânceană gândesc, discută, se amuză, mănâncă împreună la ore fixe şi se odihnesc în apartamente identice, simple, dar confortabile, şi mobilate la fel. Toţi locatarii primesc acelaşi salariu, ţinut secret, dar, din câte se spune, de circa cinci ori mai mare decât al directorului principalului Institut de Cercetare din Franţa. Cartea lui Villani a avut un enorm succes, de unde se vede că utopiile continuă să aibă trecere la pragmaticii noştri contemporani.