Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Telectuali de Rodica Zafiu


În româna vorbită - populară, dialectală, familiară sau argotică - e mai frecventă trunchierea cuvintelor prin pierderea unui segment final (apocopa: dom', juma', tre', poa') decît prin pierderea unuia iniţial (afereza: neaţa, mata). în principiu, ambele scurtări, favorizate de ritmul rapid al vorbirii, depind de poziţia accentului într-un cuvînt izolat sau cuprins în grupări fonetice stabile. Contează însă şi caracteristicile gramaticale ale formei: în genere nu se pierd segmentele care indică articularea sau, prin intermediul articolului, cazul, deci funcţia sintactică. Evident, acestea pot fi desemantizate, ceea ce le face suprimabile: segmentul final din lucrul dracului poate fi redus (în lucru dracu'), pentru că termenul drac funcţionează în context ca un simplu semnal afectiv, nemaicontînd funcţia sa strict gramaticală. Apocopa e mai frecventă dialectal; e considerată o caracteristică a graiului maramureşan (mămăli' cu brî' cu la'), în care funcţionează şi în onomastică - Gheo', Ilea'. De altfel, onomastica e unul dintre domeniile în care găsim ambele procedee, în care apelative cu valoare afectivă sînt produse atît prin apocopă (Liliana - Lili) cît şi prin afereză (Ileana - Leana); multe nume formează ambele tipuri de hipocoristice: Vasile - Vasi şi Sile, Niculae - Nicu şi Lae, Dumitru - Dumi şi Mitru, Teodor - Teo şi Doru etc. Influenţe colocviale străine (ale francezei, englezei) au condus în argoul juvenil la o modă a trunchierii prin apocopă (prof, mate, ţăcă etc.); afereza rămîne însă mult mai rară, chiar în argou; unul dintre puţinele exemple de pierdere a silabei iniţiale e oferit de şto, reducere din mişto (mai ales în construcţia la şto). Trunchierile prin suprimarea părţii iniţiale transformă cuvîntul într-un mod mai radical, îl fac mai greu de recunoscut; tocmai de aceea, poate, ele constituie un mijloc de eufemizare a imprecaţiilor. Un banc lingvistic de tipul întrebare-răspuns ilustra rezultatul unei asemenea reduceri (,Ştii bancul cu raţa? - îR-aţ' ai dracu' de intelectuali!").

Un caz interesant de pierdere a silabei iniţiale care pare să se fixeze în limbă - telectual - e legat oarecum de bancul citat mai sus, cu care împarte o atitudine ironică şi autoironică. Exemple de folosire a formei scurtate - dar care rămîne uşor de recunoscut - se găsesc atît în oralitatea scrisă a Internetului, cît şi în publicistica actuală; în acestea, telectual apare ca substantiv -"nu are nevoie de sprijinul telectualilor, că ăştia au susţinut guvernul vechi şi s-ar putea să-i cauzeze la proprii votanţi" (Ciberplai 2000), ca adjectiv: ,Trimiterea la fosta alianţă era singurul argument telectual" (EZ 19.08.2003); ,aşa-i cum vrei tu nenică, nu mă obstinez că-s mai telectual" (Ciberplai 2003), şi chiar ca adverb: ,Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i aşa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunţarea neglijentă - cu intenţia comică de a crea un contrast cu conceptul însuşi de intelectual, perceput într-o anume ambivalenţă: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admiraţie prost formulată dar şi ca expresie a unui dispreţ direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice şi gramaticale. Uneori e atribuit unor personaje inculte - "reduceri pentru matale la blugi, că eşti îtelectual fără bani" (evenimentul.ro), ori e însoţit de o acumulare de forme inculte sau chiar aberante: ,cînd încerc şi eu să mă mai performesc/să mă relaxesc cu o piruetă telectuală" (Ciberplai 2003), ,iar vrei să dovedeşti cît de telectuală eşti ? Păi nu ştie toată lumea că manelele sînt creaţia la familia matale ?" (Ciberplai 2003). Folosirea e uneori clar ironică, chiar sarcastică - ,La mai mare, români, la super şi hiper şi ultra îtelectuali!" (EZ forum, 26.08.2004); alteori, se insinuează doar o anume distanţă autoironică "şi eu care mă lăudasem la mine la sector că-mi iau femeie telectuală" (Ciberplai 2000); ,ca un 'telectual ce cred că mă aflu" (evenimentul.ro).

Cum Internetul ne permite să urmărim paralelismele evoluţiilor lingvistice recente, trebuie să observăm, în treacăt, o formă telectual şi în engleză: o creaţie ad-hoc, în textul unei melodii al unei formaţii rock, vizînd probabil şi un joc de cuvinte, o aluzie la televiziune: ,some kind of telectual" (TV Pro, cf. lyricscafe.com); evident, tradus în franceză, respectivul text conţine forma telectuel (lacoccinelle.net) !

Revenind la română, constatăm că ironia se exercită asupra cuvîntului intelectual şi în alte moduri: prin introducere în contextele pragmatice de apostrofare: ,Bă intelectualule bă aţi dat-o în bară!" (Ciberplai 2000), ,Mă intelectualo, aşa vă învaţă la biologie acolo la voi ?" (desprecopii.com), sau chiar în structura sintactică a insultei (,prostul de cutare"): "a le arăta intelectualilor de arhitecţi cine este miezul în ţara asta" (Ac Caţ 16, 2000, 3). Oricum, succesul lui telectual e de două ori semnificativ: pe de o parte, sporeşte numărul aferezelor lexicalizate din româna actuală; pe de alta, contribuie cu încă o piesă la constituirea dublului ironic al limbajului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara