Aşadar, nu ne-a învins
nici Spania, campioana
Europei! Duminică
seara, la Cluj, tricolorii
au făcut un meci frumos
şi, după părerea
mea, promiţător.
Publicul clujean a fost şi el la
înălţime, iar arbitrii francezi s-au
dovedit veritabili gentilomi, iertându-
ne de acel penalty indiscutabil,
dinspre finalul partidei, care ne-ar
fi stricat petrecerea. Ce n-am prea
înţeles eu priveşte declaraţia lui
Iordănescu de după joc, care ne
spunea că tricolorii au respectat
planul său tactic, mizând pe arma
contraatacului. Poate am văzut eu
alt meci, pentru că, cel puţin în
prima repriză, cu contraatacurile
s-au exersat mai mult ibericii, în
vreme ce noi, cu un puternic pressing,
am fost mai aproape de poarta lor,
decât ei de centrul terenului. Iar
pressing-ul tricolorilor a fost confirmat,
de altfel, şi de Vicente del Bosque,
care spunea după meci că românii
ne-au incomodat şi au avut o calitate
bună în ofensivă. Mai mult chiar,
antrenorul spaniolilor – care a
afirmat, firesc, că echipa sa merge
în Franţa să câştige şi EURO – a
precizat că dacă tricolorii noştri vor
evolua acolo aşa cum au jucat
duminică seară, la Cluj, cu siguranţă
vor trece de grupe. Sigur, aici se
ascunde şi un compliment elegant,
dar şi o scuză mascată că Spania
nu a câştigat acest amical, în
care a schimbat nu mai puţin de
şase jucători. Cum şi noi am schimbat
vreo patru, de vreme ce un amical
tot amical rămâne, chit că va adăuga
în palmares o remiză de prestigiu.
Să ne păstrăm, totuşi, cumpătul şi
să recunoaştem că această nouă
echipă a României, a cărei formulă
nici nu este încă foarte clară, a
practicat duminică seară un fotbal
curajos, cu certe valenţe ofensive,
care a încântat publicul, dovedindu-
se şi în măsură să creeze probleme
reale unui adversar de forţa deţină-
torilor titlului continental.Iată de
ce cred că tocmai acesta este spiritul
în care jucătorii văd abordarea
partidelor naţionalei, nicidecum
maniera defensivă pe care o cultivă
în continuare „tata Puiu”. Iar el,
după cum aţi putut constata şi în
ceea ce a spus la conferinţa de presă
de după partidă, o ţine gaia-maţu
cu băieţii care ar fi respectat întocmai
tactica de joc gândită de el şi care,
chipurile, a condus la remiza de
duminică! Poate îl trage cineva
de mânecă şi, la analiza video a
jocului, se vor contabiliza riguros
nu doar minutele de pressing
exercitate de tricolori, ci şi sau mai
ales multiplele lor iniţiative ofensive
pentru care eu, unul, îi aplaud
sincer, începând, bineînţeles, cu
Nicuşor Stanciu. Noul decar al
naţionalei a dovedit şi în jocul cu
Lituania, şi în special cu spaniolii,
că este un real câştig pentru echipă,
mai ales prin ofensivitatea sa şi
probabil că tocmai de aceea Iordănescu
nu a catadixit să-i dea calificativul
meritat după joc, declarând că el
îşi aminteşte doar de Hagi şi Dobrin!
Măi să fie! Oare aşa îşi încurajează
un antrenor de naţională proaspătul
venit, care a dat deplina satisfacţie
în teren, fiind aplaudat frenetic de
tribune?! Cu siguranţă că nici Stanciu
însuşi, altfel un băiat modest şi de
bun simţ, nu se visează Hagi sau
Dobrin, dar calităţile lui certe îl pot
recomanda ca titular al naţionalei,
la turneul final din Franţa. Şi, apropo
de ce va fi şi cum va fi acolo, se
iveşte acum pericolul ca, după 2-2
cu Italia şi după acest 0-0 cu Spania
să credem că şi în primul joc de
la Paris, cu Franţa, va fi exact acelaşi
lucru. Ei, aş! Acolo se va juca la
rupere, pe viaţă şi pe moarte, iar
dacă tactica lui tata Puiu va fi să
ne apărăm până în pânzele albe,
adică şi cu Elveţia şi cu Albania, îşi
poate pupa la infinit toate iconiţele
pe care le are, că nu mai pupăm
noi calificarea din grupe! Nu defensiva
este punctul nostru slab, ci
tocmai lipsa de curaj în atac, pe
care eu o pun pe seama tacticii
fricoase a lui Iordănescu. Duminică,
am văzut că, alături de Nicuşor
Stanciu, au atacat cu curaj şi Adi
Popa, şi Florin Andone, şi chiar
Bogdan Stancu, dar dacă ei vor fi
restricţionaţi doar cu sarcini de
contraatac, şi vor mai veni la lot
şi Marica şi mai ştiu eu cine, nu
prea văd cum am putea să scoatem
capul la Paris. În consecinţă, bravo
băieţilor noştri pentru remiza cu
ibericii şi tot aşa înainte, adică
spuneţi ca „tata Puiu” şi faceţi ca
voi, lăsându-l pe el să se laude
singur!