În ultimii ani, în presă, mai mulţi termeni din familia lexicală a lui stil (stilist, stilistic, stilistică, stilism) au fost tot mai des folosiţi în accepţii care aparţin domeniului modei, al vestimentaţiei, al aranjării părului etc. S-a manifestat astfel, încă o dată, tendinţa actuală a vorbitorilor de a adăuga mai vechilor împrumuturi din franceză (sau germană) sensuri din engleză (adesea în varianta americană), de circulaţie internaţională. Calcurile semantice sunt perfect acceptabile în limitele limbajelor de specialitate, dar devin destul de iritante şi derutante prin abuz şi prin confuziile pe care le creează în contexte mai puţin tehnice. În plus, pentru mulţi vorbitori nu e vorba de o îmbogăţire sau o multiplicare a sensurilor, ci de o abandonare totală a celor vechi, ignorate cu nonşalanţă. Adjectivul stilistic, de exemplu, părea foarte bine fixat în accepţiile sale lingvistice şi estetice (trăsături stilistice, valori stilistice, analize stilistice etc.), indicând descrierea notelor individualizatoare ale textelor literare sau non-literare, dar şi ale operelor şi curentelor din arhitectură, arte plastice, muzică etc. Surprinde, de aceea, folosirea sa, fără nici o precizare, cu strictă referire la moda sau arta vestimentară: "predicţii stilistice 2009" (stiletto.ro), "Cordonul şi regulile sale stilistice" (profrumusete.ro; una dintre reguli fiind: "pentru orice siluetă, cele mai Ťflatanteť sunt centurile late"), "responsabilă de transformarea stilistică în bine a Andreei Bănică" (kudika.ro), "dispuse să îşi asume riscuri stilistice" (stylediary.ro). Mai grav este faptul că termenul stilistic nu mai apare doar în reviste sau rubrici specializate, ci în limbajul curent, ca în exemplul următor, în care e folosit în contextul unui reportaj despre copii aflaţi în centre de plasament: "La şcoală stătea în pauze cu băieţi mai mari, fuma. Au fost şi incidente stilistice. Într-o dimineaţă şi-a luat o bluză mulată, fără sutien, şi şi-a pus cerceii lungi" (tabu.ro). Chiar dacă presupunem o intenţie ironică în folosirea termenului, rezultatul rămâne ambiguu şi discordant.

În fine, chiar stil e folosit, fără reticenţe, cu un sens restrâns la vestimentaţie: "în general, stilul s-a remarcat prin culori puternice, bucle, cercei lungi şi volane", mai ales în construcţia de stil, care traduce mecanic englezescul style antepus unui substantiv: "pregăteşte o enciclopedie de stil" (kudika.ro), "m-am gândit să vă ofer o scurtă lecţie de vocabular de stil" (stylediary); "poţi să ai o ţinută strălucitoare pentru noaptea dintre ani cu doar câteva trucuri de stil" (cosmopolitan.ro). Construcţiile, nefireşti în română, apar adesea într-o incredibilă secvenţă de stângăcii şi greşeli: "alege forme clasice pentru a fi mai uşor de adoptat la ţinută şi pentru a nu face riscuri de stil inutile" (ibid.).

Utilizările mai recente provin din engleză, unde termenul style (de origine franceză, cu sursa în latinescul stilus), dar mai ales derivate ale sale (stylish, stylist) au căpătat şi sensuri legate de eleganţa vestimentară şi a coafurii (hairstyle). Ca împrumuturi culte din secolul al XIX-lea, stil şi stilistic aveau în română doar sensurile preluate din franceză, păstrate de dicţionarele noastre. E drept, definiţiile lexicografice nu sunt totdeauna mulţumitoare; la termenul stilistic, dincolo de simpla legătură cu termenul de bază, în DEX apare doar o foarte parţială referire la o direcţie a stilisticii lingvistice ("Care ţine de stil, privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectivă, la caracterul afectiv al expresiei"). Şi în definiţia (mult mai completă) a cuvântului stil se simte dificultatea de a pendula între mai multe direcţii şi curente de gândire (lingvistice şi estetice).

Există şi o altă utilizare mai nouă a adjectivului stilistic, explicabilă tot prin engleză: mai ales în sintagma ghid stilistic, care traduce engl. style guide şi se referă la un ansamblu de indicaţii pentru editori, traducători etc. Un asemenea ghid stabileşte normele unui anumit tip de text, de la punerea în pagină şi punctuaţie până la alegerea unor termeni sau a unor structuri sintactice. Am constatat, pe un site al Uniunii Europene (publications.europa.eu), că titulatura International style guide era tradusă în română Ghid stilistic interinstituţional, în vreme ce alte limbi făcuseră un efort mai mare de adaptare şi transparenţă (franceză: Code de rédaction interinstitutionnel; italiană: Manuale interistituzionale di convenzioni redazionali; germană: Interinstitutionelle Regeln für Veröffentlichungen); spaniola urma totuşi originalul într-o manieră asemănătoare cu cea a versiunii româneşti: Libro de estilo interinstitucional. Dincolo de bănuiala că uşurinţa extremă cu care se preiau cuvinte şi sensuri din engleză este adesea un efect al comodităţii sau al ignoranţei, folosirea termenului stilistic nu mi s-a părut totuşi condamnabilă, în acest caz. Distanţa dintre vechile şi noile utilizări nu e foarte mare: medierea este realizată de buna tradiţie a stilisticii funcţionale (care se ocupă de trăsăturile particulare ale unor tipuri de limbaje non-literare), precum şi de răspândirea programelor de calculator (ver­siunea în română a programului de editare de texte Microsoft Word foloseşte curent termenul stil cu acest sens tehnic).

Revenind la vestimentaţie şi la familia lexicală a lui stil, cel mai acceptabil calc e probabil cel apărut la substantivul stilist, cu femininul stilistă ("creator sau - mai ales - expert, consilier în chestiuni de modă vestimentară) pentru că termenul nu avea o circulaţie prea mare cu sensurile sale precedente (DEX: "1. scriitor care se distinge prin calitatea stilului său; maestru al stilului; 2. nume dat credincioşilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian"). Riscul de a produce confuzii este deci redus: "Corina şi-a luat stilist nou" (kissnews.ro); "Jordan şi-a concediat stilista" (Libertatea, 19.04.2009); "a debutat ca stilist al revistelor Joy si Avantaje" (kudika.ro); "ceea ce încearcă stilista de faţă să obţină: să înveţe cititoarele ce materiale şi ce croieli sunt potrivite pentru ele" (bookblog.ro). Nici stilism nu era foarte folosit cu sensurile sale vechi - "grijă (excesivă) pentru stil, pentru formă" (DEX) - , iar acum a reapărut ca nume de domeniu sau de profesie: "a urmat studii de management şi mar­keting în industria modei şi de stilism la Paris" (kudika.ro); "stilism fac foarte puţin, mă ocup de ţinutele câtorva vedete" (cosmopolitan.ro)

Evident, calcurile nu exclud împrumuturile, de aşteptat într-un domeniu în care au mare im­por­tanţă conotaţiile de modernitate şi succes in­ternaţional, iar engleza continuă să se amestece cu franceza (look, fashion, glamour - dar şi trčs chic). Alături de stil, stilistică, stilist şi stilism apar aşadar stylish ("cu stil" sau "la modă") - "Cum să arăţi stylish când e frig afară (cosmopolitan.ro); "concentrea­ză-te pe încălţăminte mai stylish" (cosmopolitan.ro) - şi styling: "trucuri de styling" (femeia.ro); "mă duc la petrecere, dar fug repede la toaletă şi-mi refac stylingul" (coolgirl.ro).