Dan Mircea Cipariu, preşedinte
al Filialei de Poezie din Bucureşti
a USR, membru de drept al
Consiliului şi al Comitetului
Director al USR, a dat în
judecată USR, solicitând „nulitatea
absolută” a unor articole din Statutul
în vigoare din 2013. O solicitare
similară, Dan Mircea Cipariu făcuse
în şedinţa de Consiliu din iunie.
Solicitarea fusese respinsă ca
neîntemeiată. Autorul consideră
că Statutul nu respectă prevederile
Ordonanţei 26/2000 privind asociaţiile
şi fundaţiile. Decizia Consiliului
s-a bazat pe articolul 85 din respectiva
Ordonanţă, care exceptează expresis
verbis asociaţiile şi fundaţiile
constituite anterior pe alte baze
legale. Ceea ce este şi cazul USR,
înfiinţată prin Decretul-lege 267/1949.
În mod normal, discuţia ar fi trebuit
să se oprească aici. Dan Mircea
Cipariu este însă un om tenace,
incapabil să admită evidenţele.
Cererea de intervenţie voluntară
principală pe care o adresează
Judecătoriei Sectorului I Bucureşti
revine, în cel mai pur şi elaborat
stil juridic, la interpretarea greşită
a Ordonanţei pe care i-o respinsese
Consiliul. Lucru curios, într-o lume
sănătoasă la cap, Dan Mircea Cipariu
declară nule 6 (şase) articole dintr-un
Statut redactat de către o Comisie
al cărei membru a fost el însuşi
(alături de Mihai Zamfir şi Nicolae
Prelipceanu). Acelaşi Dan Mircea
Cipariu, care a prezentat Consiliului
Statutul, şi l-a votat împreună cu
majoritatea membrilor acestuia,
se plânge acum Judecătoriei de
nevaliditatea lui.
Întrebarea este: ce-l va fi determinat
pe numitul domn să-şi schimbe
radical opinia şi să conteste ceea
ce a propus el însuşi cu doi ani
în urmă? Mai cu seamă că, membru
în conducerea executivă a USR,
a fost de faţă la toate reuniunile,
n-a pierdut nici o ocazie să-şi spună
părerea, a votat ce era de votat,
pe scurt, a fost tot timpul în cunoştinţă
de cauză. Ceea ce, e drept, nu
l-a împiedicat să preseze conducerea
cerând să i se pună la dispoziţie
tot soiul de date şi informaţii, unele
ajunse pe internet, ca şi cum n-ar
fi fost la curent cu nimic. Şi încă:
Dan Mircea Cipariu a candidat la
alegerile desfăşurate pe baza
respectivului Statut şi a fost ales
în 2013 în fruntea Filialei de Poezie
Bucureşti. Şi-a dat, s-ar spune,
seama că Statutul nu e bun, abia
după ce le-a pierdut pe cele pentru
preşedinţia USR, desfăşurate (totuşi!)
în aceleaşi condiţii statutare.
Neîmpăcat cu ideea înfrângerii,
deşi la un scor lipsit de speranţă,
s-a aflat ulterior la originea unei
campanii de defăimare a USR, în
presa scrisă, în mass-media şi
pe internet, proclamând urbi et
orbi necesitatea de a reforma USR.
Punctul principal al reformei,
singurul, de altfel, care reprezenta
o propunere concretă, era interzicerea
unui număr mai mare de două
mandate pentru preşedinte. Nu e
cu ochi şi cu sprâncene? Această
limitare a fost eliminată din Statutul
USR în anul 2013 printr-un vot
unanim al membrilor Consiliului,
inclusiv aşadar votul lui Dan Mircea
Cipariu, care n-a ridicat nici o
obiecţie. Dar asta era înainte de
alegerile pierdute! Campania de
defăimare şi solicitarea unei dezbateri
în Consiliu au survenit după aceea.
Se vede că Dan Mircea Cipariu a
fost convins că poate primi o reparaţie
pe o altă cale decât aceea democratică
a alegerilor în Adunări generale
(primele de când există USR!).
S-a ales, în schimb, cu o sancţiune
din partea colegilor lui din Consiliu.
Iată-l recidivând cu o acţiune
de contestare în justiţie a unui
Statut printre autorii căruia s-a
numărat! (Nu înainte de a fi scos
în spaţiul public înregistrarea
clandestină a dezbaterilor din
şedinţa de Consiliu din iunie).
Vom aduce acţiunea la cunoştinţa
Consiliului, pe care îl vom convoca
în timp util. Rândurile de mai sus
sunt menite informării membrilor
USR. Orice alte comentarii ni
se par de prisos.
