Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Spiritul civic al tinerei generaţii de Cristian Teodorescu


În partea din Militari în care locuiesc sunt vreo cîteva zeci de adolescenţi care în acest an au căpătat dreptul la vot. Unii sunt prieteni cu băieţii mei, aşa că îi cunosc şi eu. Cînd m-am dus să votez, duminica trecută, îi văd în grup, în faţa blocului. Ştiind cît de greu mi-a fost să-mi conving băiatul cel mare să meargă şi el, la şcoala de peste drum unde e Secţia de votare, intru în vorbă cu ei. Ca să n-am aerul de tată pisălog, o iau mai de departe. Unul dintre ei miroase unde vreau să ajung şi-mi spune că el nu calcă pe acolo. Restul grupului părea de aceeaşi opţiune. Acelaşi, băiatul unor oameni amărîţi care n-au bani să-l ţină la facultate, m-a luat la sigur. O să iasă cine trebuie! Să auzi un copil vorbind cu atîta scîrbită suficienţă despre alegeri şi despre politicieni, te întrebi de unde i se trage. Ca să n-am aerul că vreau să-i dau lecţii, i-am spus că eu nu ştiu cine trebuie să iasă. Nici el nu ştia, dar ne întreabă cineva? Îşi împart voturile între ei. Şi asta părea opinia întregului grup.

Ce-mi vine să îl întreb dacă ştie ceva despre candidaţi. Şi aud nişte certitudini de înlemnesc. Geoană e de la PD, că vrea să-l dea jos pe Băsescu. Dar de unde e Băsescu? vreau să aflu. De la PSD, că e primar general! Despre majoritatea celorlalţi candidaţi nu ştia nimic. Mitică Dragomir e ceva cu fotbalul.

Amintindu-mi de propria mea adolescenţă, mi-am închipuit că puştii făcea pe proştii, ca să poată rîde apoi de mine. Şi în loc să mă duc să votez, mă întorc acasă şi îl întreb pe băiatul meu cel mic, care încă n-are drept de vot, ce ştie despre candidaţii la primării. Îi identifică pe vreo trei dintre ei corect. Îl întreb unde i-a văzut. La metrou. Mă mai înseninez puţin şi-l întreb cu cine ar vota � are aproape 18 ani. Cu nimeni! Toţi sunt hoţi! Să mă duc să-i votez p-ăia care fură mai puţin? Ştiind că face şi el parte din grupul din faţa blocului, l-am întrebat cum e cu mersul lor la vot. Depinde ce le spun părinţii, dacă se duc. Adică votează ce le spun părinţii? Întreb nevenindu-mi să cred. Păi, pe ei nu-i interesează. Care se duce vrea să scape de gura părinţilor.

Cobor din nou, îmi fac datoria civică. Pe la secţiile de vot lume puţină. Nici generaţiile mai vîrstnice nu se înghesuiau. Afară, vreme ploioasă, aşa că nu ţinea să spui că s-au dus bucureştenii mai întîi la plimbare sau la iarbă verde. Stătea lumea acasă, pur şi simplu.

Grupul din faţa blocului s-a spart către seară. Cîţiva dintre reprezentanţii tinerei generaţii s-au dus totuşi la vot, am aflat după aceea, pe căi ocolite. S-au prezentat la urne ca să n-aibă scandal acasă.

Cînd încep să se anunţe rezultatele, îi întreb pe băieţii mei cum e cu convingerea lor că toţi fură. De unde au informaţiile.

Nu ziceţi voi că toţi fură? mă întreabă cel mare. Care noi? Voi toţi! Că vă duceţi să-i votaţi pe cei care fură mai puţin? Nu ziceţi voi aşa? Ce să mai răspund la o întrebare ca asta, mai ales că mi-am adus aminte că băieţii mei m-au întrebat într-o seară, în timpul unui turnir electoral, care dintre cei la care se uitau nu fură. În locul unui răspuns potrivit cu vîrsta lor, formulat mai diplomatic, le-am spus că, după părerea mea, putem fi siguri doar de cei care încă n-au apucat s-o facă, dar că nici pe ăia nu trebuie să ne bizuim prea tare.

Dacă pun toate astea cap la cap, nu prea mai îmi vine să acuz tînăra generaţie că îi lipseşte spiritul civic.

Noi le spunem copiilor că în ei e nădejdea să nu se mai fure în ţara asta, iar dacă ei ne iau în serios şi nu vor să se ducă la urne, îi ameninţăm că nu le mai dăm bani de buzunar, fiindcă nu vor să-şi respecte obligaţiile cetăţeneşti.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara