Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi libere:
Solomon Marcus în confesiuni de Gabriel Dimisianu

Nu m-am gândit vreodată că voi scrie despre o carte a matematicianului ilustru Solomon Marcus. Matematica este un domeniu care îmi dă frisoane şi azi, după atât de mulţi ani de când nu mă mai implică în vreun fel. Atât că nu despre matematică este vorba în cartea aceasta a lui Solomon Marcus, ci despre limbă.
Despre limba curentă şi despre limba literaturii. Despre limba diferitelor vârste. Sau, în fine, despre Limba română între infern şi paradis, astfel cum e cartea intitulată atât de sugestiv. Mai sunt apoi de aflat confesiunile acestui mare cărturar care fac succintul, prea succintul volum, încă mai atractiv.
Dar înainte de a spune câteva lucruri despre carte să subliniez apăsat un fapt : Solomon Marcus este cel mai devotat (şi cel mai intransigent) cititor al revistei în care apar aceste rânduri. Citeşte România literară de la prima apariţie, adică din octombrie 1968, număr de număr, pagină de pagină, rubrică de rubrică, interesat de tot ce se publică, dar şi dezamăgit, vexat, când dă peste texte care nu-l mulţumesc, convenţionale, plate sau, încă mai rău, scrise fără simţul limbii. Se mai întâmplă.
Dar se şi bucură de ceea ce consideră că este bun în revistă. Le spune redactorilor, fără ocol, şi una şi alta. Dar să ajung la cartea domniei sale. Constatăm din punctul ei de pornire factura confesivă şi rememorativă, luându-şi ca principal obiect al reflecţiilor şi rememorărilor relaţia „foarte personală” a autorului cu limba română. La fel de personală, ne încredinţează din capul locului Solomon Marcus, „ca relaţia cu părinţii mei, cu fraţii şi cu sora mea”.
Aş spune că în chiar obiectul ei este de văzut un element de originalitate al acestei cărţi : relaţia cuiva cu limba maternă, relaţie urmărită prin rememorări ce trimit la diferite vârste ale celui care ne vorbeşte, până la aceea a primei copilării, aceea în care uzual era limbajul exclamativ. „Cele mai vechi amintiri pe care le am ca vorbitor de limba română identifică două exclamări: «Mâţa geam!» (la vederea unei pisici la o fereastră) şi «cade calu», în timp ce mă aflam într-o trăsură cu cal care , în percepţia mea, galopa prea repede şi risca să se răstoarne. Aveam probabil vreo patru, cinci ani “.
Am transcris simpaticele episoade, astfel cum şi le aminteşte autorul azi, pentru că relevă spiritul întregii expuneri: nepretenţioasă, deloc savantă, uzând de trimiteri biografice, dar şi literare, de referiri la felul în care se vorbeşte la televiziune sau pe stradă.
Infern şi paradis? Infernul limbii ar fi de aflat în vorbirea mahalagească, în „spectacolul fioros al înjurăturilor” pe care i-l oferea autorului, copil fiind, strada Iernii (din Bacău), în „violenţa verbală” pe care o practică unii când îşi pierd raţiunea. Dar mai este „româna şcolară” (a manualelor) care îi apare „sub aşteptări”, mai e „modul bolovănos” în care se vorbeşte prea des la talkshow- uri, mai sunt alunecările în argou cu o primejdioasă extindere actuală printre elevi.
Paradisul limbii ? Este de aflat, desigur, la marii scriitori, la Eminescu, la Creangă, la Arghezi, la Sadoveanu, la Ion Barbu (Dan Barbilian). La acesta din urmă Solomon Marcus descoperă frumuseţi de limbă şi în textele consacrate matematicii şi este bucuros să constate că la aceeaşi concluzie au ajuns şi alţi colegi ai săi, profesori. O veritabilă „dicţiune a ideilor” (formulare preluată declarat de la Mircea Martin) găseşte Solomon Marcus şi la alţi mari matematicieni (Spiru Haret, Dimitrie Pompeiu, Gh. Ţiţeica, Miron Nicolescu şi încă la alţii) , o revelaţie care nu-l poate face decât fericit pe Solomon Marcus, şi el din aceeaşi breaslă. Cu Eminescu este simplu ( „Eminescu este, pentru mine, un coautor de primă mărime al limbii române şi are merite speciale în configurarea părţii de paradis a acestei limbi”), dar m-ar fi interesat să aflu cum vede Solomon Marcus problema limbii la Caragiale, a infernului şi a paradisului limbii. Ce e acolo,în comedii, în „momente”? Un soi de paradis care pare infern sau ce e? Nu aflăm.
Alte chestiuni de larg interes măcar schiţate de Solomon Marcus : româna şi globalizarea, provocările internetului, francofonia de ieri şi anglicizarea (americanizarea) de azi, comunicarea cu românii din afară, situaţia DEX-ului, dator să prindă o realitate lingvistică aflată în continuă mişcare, limba română şi vorbitorii ei din stânga Prutului.
A doua parte a cărţii lui Solomon Marcus este dedicată apărării revistei lunare „Limba română” de la Chişinău a cărei apariţie, după 23 de ani, este astăzi periclitată. Nu mai sunt fonduri, redactorii nu mai primesc salarii, revista poate dispărea în ciuda faptului că în Republica Moldova limba română a fost recunoscută drept limbă oficială, de stat. „Putem asista indiferenţi – îşi întreabă cititorii Solomon Marcus – la încetarea apariţiei revistei „Limba română” de la Chişinău, exact într-un moment în care este o tot mai mare nevoie de ea ?” Zeci de cititori îşi exprimă, în cartea lui Solomon Marcus, în completarea discursului său, sprijinul pentru revistă, îndeamnă autorităţile, de la noi şi de la Chişinău, să nu rămână nepăsătoare la soarta acesteia. O facem la rândul nostru.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara