Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Sînt plantă sau animal de Emil Brumaru


Au venit zilele de vară, cînd nu mai ştiu ce e cu mine: sînt plantă sau animal?, zile tăiate de trenuri mixte ( oh, toate călătoarele sînt în pielea goală, au bilete portocalii - portocaliul e o culoare onirică! - ascunse în bucle ) , zile cu plopi adînciţi în aer ca nişte fîntîni, zile de rut bestial. Şi în toată această fericire, inspecţii peste inspecţii ( ştiţi cine e de vină! ). Ieri o anchetă: doi tipi graşi veniţi cu maşina, politicoşi, purtînd pălării de paie şi genţi subţiri, plini de subtilităţi grosolane. Azi aştept o inspecţie banală, sîmbătă alta.

*

Aflu din ziare că se pregăteşte o a III-a Conferinţă pe ţară a scriitorilor. Ce va fi?

*

Atunci cînd m-ai luat la G.L., pe sală, l-am întîlnit pe Mazilescu. Am vorbit ceva, ştergîndu-mi sudoarea de pe fălci; mi-a promis că-mi trimite "Versurile". I-am spus că nu mi le va trimite. Am avut dreptate.

*

Un tratament aflat acum cîteva zile: la rană, ca să se prindă, se pune măduvă de falcă de porc . ( Altul, pe care mi se pare că ţi l-am transmis. Cînd te doare burta îţi lipeşti un indigou cu miere de albină pe locul recalcitrant şi-ţi trece.)

*

În ultimul timp, cam de vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! şi poezia, dar mai rar.

*

Scămoşilă stă în tufe de flori ceasuri întregi şi atacă puii de găină. Are o privire criminală şi un miorlăit ancestral. Doina îl piaptănă şi îi dă dulceaţă cu trandafiri.

*

În curînd vor înflori crinii. Nu ştiu de ce, pe crini îi suspectez de onanism.

*

Am impresia că în tristeţe intră şi o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am trecut la panseuri - citesc moraliştii francezi.)

*

Mă gîndesc mereu cînd şi cum o să veniţi aici. Ar fi mare păcat să faceţi figura sinistră de a nu veni. E linişte, linişte pînă la extaz. Sînt garduri ce se dărîmă, sînt şanţuri verzi, sînt după-amiezi cataleptice, după-amiezi cu porci obnubilaţi şi raţe confuze, cînd femeile au o dezordine aţîţătoare în mişcări, au ceva de mîl şi ceva de iesle şi-ţi cresc copite de satir galopînd prin grajduri.

*

Marina, tu care ai fost dată exemplu de elevă silitoare în "Scînteia pionerului", tu care iubeşti ( să nu zici nu) coniacul şi faci atît de plăcut filozofia chibritului, tu care eşti (vorba lui }epeneag) suprafemeie, ai milă de mine, protejează-mi absenţa din bucătăria voastră şi din literatura onirică. Şi-ţi făgăduiesc ascultarea, supunerea oarbă (însă nu mută!).

*

Voi încerca să vin joia viitoare pe la voi. Numai să nu apară ceva neprevăzut. Poate că de data asta vom circula mai mult. Mi-e dor de străzi de periferie. Cînd eram în Iaşi umblam pînă la epuizare pe strazi de margine. Aveam case cu care mă întîlneam în fiecare zi. Le-aş fi sărutat pe uşi, le-aş fi mîngîiat pe geamuri. Erau apoi crăpăturile în trotuar, lungi, sinuoase, pe care le ştiam, le iubeam, erau amantele mele. Erau apoi vitrinile, mai ales o vitrină cu lumînări (lumînări mici ,galbene, mari, albe, pentru nuntă) în faţa cărora stam fascinat. Erau firmele (citeam toate firmele cu o plăcere neasemuită), erau căruţele cu sifoane, erau gangurile sumbre, mirositoare, afişele silabisite de militari, closetele publice, hala cu legume şi loz în plic, tramvaiele minuscule, ridicole ( în Iaşi erau nişte tramvaie teribile, din categoria celor onirice, care te duc, te duc, şi deodată te trezeşti pe cîmp!), erau, oh, femeile de după-amiază, funcţionare cu flori în mînă, văduve subţiri şi ochioase, curve de 3 şi 5 lei( în Piaţa Sfîntul Spiridon), studente repetente şi galeşe, oh!, oh!, doamne de la teatru ( stăteam lîngă teatru - veşnic defilau artistele!), şi peste toate acea vagă credinţă că scriu frumos, că voi putea face ceva! Am devenit sentimentaloid!!

*

Ce-i cu Ţepeneag? Scrie sau e în criza lui veşnică? Ivănceanu mai crede că e un mare poet? (Mi-a spus într-o seară: "Sînt un mare poet şi un mare prozator!")

*

Sînt curios să văd ce Vise ai mai făcut, ce-i cu epopeea, ce-i cu nemurirea.

Sînt fericit,

23-V-'968 Emil

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara