Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Slova Nouă de Ştefan Cazimir


Nostalgia e un mod de a-ţi aminti lucrurile altfel decît au fost. Generaţia lui Ştefan Cazimir, cu excepţia celor supuşi represiunii directe (ei sau apropiaţii lor), a putut vedea în instaurarea comunismului un început festiv şi dătător de încredere: steaguri, demonstraţii, cîntece, marşuri, focuri de tabără, burse, vacanţe la mare, concursuri sportive, diplome, medalii, încurajări şi bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan şi în proporţii de masă. Reversul adevărat şi sumbru nu se va desluşi decît mai tîrziu, cînd înregimentarea era consumată şi ieşirea din rînduri tardivă.

Sub raport intelectual, formarea noilor contingente ţintea să se preschimbe în deformarea lor, iar în bună parte s-a şi preschimbat. Punctul oficial de cotitură îl marchează, în 1948, reforma învăţămîntului. Numerotarea anilor de studiu fiind schimbată după modelul sovietic, Cazimir trece dintr-a V-a într-a IX-a. Iată-l scriind, sub noile îndrumări, în caietul de lucrări la limba română (1948-1949): "Se ştie că literatura, ca formă suprastructurală, nu este altceva decît reflexul structurii social-economice. Cunoscînd acest lucru şi aspectul societăţii din secolul al XVII-lea, cu clasele în care era împărţită, ne putem da seama că cronicarii " în mod mai mult sau mai puţin conştient " se găseau pe poziţiile clasei boiereşti, ale cărei interese le apărau." (Literatura istorică şi Şcoala Ardeleană) "Poetul critică defectele societăţii burgheze, dar nu vede (şi nu indică) soluţia." (Actualizarea ş...ţ lui Gr. Alexandrescu) "în general, se poate spune că Anton Pann n-a fost în stare să îmbrăţişeze cu căldură cauza celor asupriţi, el punînd înainte de orice interesele personale." (Poziţia de clasă a lui Anton Pann). La 26 ianuarie 1949, teza pe semestrul I la limba română propunea două subiecte: a) Ideile şi concepţiile Şcolii Ardelene în lumina noului spirit critic marxist; b) Caracterele negative ale literaturii istorice. "Noul spirit critic marxist" este o sintagmă elocventă pentru timorarea şi deruta profesorului, care audiase ca student cursurile lui Mihail Dragomirescu şi încă le mai vorbea elevilor, pînă în ajunul reformei, despre caracterul etern al tipurilor lui Caragiale şi despre puritatea comicului său. Cazimir, scutit de asemenea complexe, îşi încheie teza triumfal şi convins: "Călăuzindu-ne după principiul fundamental marxist, conform căruia în orice epocă aspectele culturale, ideologice, politice etc. sunt reflexul condiţiilor economico-sociale corespunzătoare, cu alte cuvinte infrastructura determină suprastructura, putem înţelege mai bine toate manifestările Şcolii Ardelene, integrate organic în complexul de fenomene economice şi sociale ale timpului, determinate în modul cel mai strîns de acestea." Succesul rapid al noilor dogme asupra minţilor necoapte a izvorît, în largă măsură, din caracterul lor reductiv şi confortabil. Marxismul oferise toate răspunsurile şi a întreba ceva în plus ar fi sunat ca o indiscreţie.

O publicaţie edificatoare pentru spiritul timpului, tradus în modul de a se exprima al elevilor, este Şcoala nouă - Buletinul liceului de băieţi nr. 1 (Piatra Neamţ), imprimat la şapirograf în mai 1949. Articolul de fond, La început, cuprinde rînduri ca acestea: "Vom ilustra voinţa noastră de a fi elevi ai şcolii noi, oglindind lupta dusă pentru cucerirea poziţiilor din ce în ce mai avansate pe drumul către cucerirea Ťcetăţii ştiinţeiť. Vom demonstra ura noastră neînduplecată faţă de cei ce ne-au ţinut atîta vreme în întuneric, faţă de duşmanul de clasă, demascînd fără cruţare pe cei ce caută să pună beţe în roate activităţii noastre constructive. Vom demonstra voinţa colegilor noştri de a urma pilda elevilor sovietici, îndrumaţi de gloriosul Comsomol şi crescuţi de Partidul lui Lenin şi Stalin. Paginile revistei noastre vor arăta felul în care elevii liceului nostru îşi dovedesc ataşamentul faţă de organizaţia noastră, U.T.M., faţă de părintele nostru, Partidul, faţă de clasa muncitoare, prin lupta căreia am ajuns tineri liberi într-o ţară liberă". Articolul e nesemnat, dar pe exemplarul aflat la îndemîna noastră sînt notate cu creionul iniţialele autorilor: St. C. & M. W. (St. C. = Ştefan Cazimir; M. W. = un elev din cl. XI). Cei doi stăpîneau binişor artificiile retorice şi efectele persuasive ale repetiţiei:"Vom ilustra�, "Vom demonstra" - "Vom demonstra"; "faţă de organizaţia noastră" - "faţă de părintele nostru" - "faţă de clasa muncitoare"... Remarcabilă prin aplomb şi densitate este parada clişeelor obligatorii: luptă, ură, duşmanul de clasă, demascare, exemplul sovietic, Lenin şi Stalin, partidul, clasa muncitoare etc. Ar fi greu de stabilit, după trecerea unei jumătăţi de secol, raprotul dintre sinceritate şi conformism în plămada unor astfel de fraze. Instituirea "dublei gîndiri" şi a "dublului limbaj" se produsese cu mare iuţeală. Elevii ştiau despre unii profesori, înscrişi cu elan în corul politicii oficiale, că purtaseră cîndva cămăşi verzi. "- Lui cutare nu-i vine greu să spună ceea ce spune; trebuie doar să le spună invers", remarca, pătrunzător şi acid, colegul de bancă al lui Cazimir. Efectul unor asemenea convertiri impudice asupra tinerei generaţii nu putea fi decît negativ, atunci cînd nu devenea dezastruos. Iar această gîndire grav deformată pretindea că ar aparţine unor "tineri liberi într-o ţară liberă"!

Pagina a 2-a, Cultură-Artă, a buletinului Şcoala nouă ne oferă între altele un text intitulat Concursul literar al clasei IX; autorul identificat cu creionul, este iarăşi St. C., de astă dată în ipostaza de critic literar: "Cea mai mare parte a concurenţilor (cu excepţia unuia) au prezentat lucrări în versuri, de factură foarte variată, unii menţinîndu-se încă pe linia unei poezii îmbibată de un sentimentalism dulceag, alţii arătînd că au înţeles să pornească hotărîţi pe drumul unei poezii sănătoase a poporului muncitor, expresia dorinţei lor de a participa prin mijloace artistice la lupta clasei muncitoare. Autoritatea criticului se sprijinea pe faptul că el însuşi păşise, încă din anul precedent, pe drumul poeziei sănătoase. în gazetele locale îi apăruseră, în 1948, două bucăţi: Reconstrucţie şi 1848-1948 1. Prima era un sonet, scris pentru un concurs lansat de ziarul Flacăra şi eşuat din lipsă de participanţi; ideea de a celebra reconstrucţia prin sonete trebuie să fi ţîşnit din mintea unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război:



Prin truda lor, din zori şi pînă-n seară,

în sunet de metalică fanfară,

Zidiri semeţe suie către cer



Şi pe ruine-o lume nouă, dreaptă,

Ce-ntreaga omenire o aşteaptă,

Se făureşte din beton şi fier.



Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mişcării paşoptiste:



Azi torţa revoluţiei sclipeşte

ca un soare

Şi nu mai zace-n praful pe

cronici aşternut.

Cei ce clădesc prezentul

aflat-au în trecut

Un far drept călăuză spre ţărmuri

viitoare!



La Piatra Neamţ fiinţa un cerc literar, care a editat, începînd din 1947, cîteva Caiete de poezie: nr. 1 " Reconstrucţia în versuri; nr. 2 " Revoluţia în versuri; nr. 3 " Oraşul; nr. 4 " 1848. "Iniţiativa grupului de la Piatra Neamţ " scrie Contemporanul (nr. 74, 1948) " e mai mult decît lăudabilă. Ea dovedeşte că, pornind de la o concepţie sănătoasă asupra vieţii culturale a provinciei, se poate ajunge la înjghebarea unui grup artistic care să reprezinte o reală forţă poetică". Unii membri ai cercului (Har. Mihailescu, Lucian Mircea) colaboraseră la presa literară interbelică şi editaseră plachete personale de versuri, iar prozatorul Dumitru Almaş publicase cîteva romane. Adoptînd, în 1948, numele "Slova nouă", cenaclul îşi măreşte numărul participanţilor, atrăgînd în rîndurile lui o seamă de tineri aspiranţi la literatură, mai ales elevi de liceu. Cazimir participă la şedinţele cenaclului din 1949, dînd citire unor bucăţi în versuri ca Bobîlna, Drum nou, De vorbă cu uzina electrică, Căderea Bastiliei, Punte între inimi. Toate vor apărea în Flacăra (Piatra Neamţ) sau în Luptătorul (Bacău) 2. Două dintre ele (De vorbă cu uzina electrică şi Căderea Bastiliei) vor fi reproduse în presa centrală (prima în Flacăra, a doua în România liberă) şi vor suscita comentarii în Contemporanul: "ultima pagină literară a Luptătorului din Bacău aduce o poezie şi un nume nou: De vorbă cu uzina electrică de S. Cazimir. Poetul vorbeşte cu uzina electrică pe un ton de sfătoşenie în care tînărul autor (poate elev, ori ucenic?) dovedeşte o de tot timpurie maturitate poetică şi... cetăţenească." Fiindcă dincolo de o simplă transformare a cărbunelui alb în curent electric, tînărul poet, animat de întrebări şi probleme, descifrează în turaţia turbinelor o treaptă mai sus către o viaţă nouă, în lupta cu bezna." (Carnet provincial: S. Cazimir, în Contemporanul, nr. 141, 17 iunie 1949); "Cu toate că genul poeziei aniversare se ştie a fi dificil, tînărul Ştefan Cazimir izbuteşte în poemul închinat Bastiliei o realizare valoroasă ce se distinge tocmai prin realismul evocării istorice, prin intensitatea emoţiei pentru trecutul revoluţionar" (Marginalii. Literatura în unele ziare de provincie, în Contemporanul, nr. 147, 29 iulie 1949).

Cîtă maturitate "poetică şi cetăţenească" avea cu adevărat tînărul autor ar putea să rezulte, indirect, din faptul că îi regăsim semnătura în culegerea de versuri şi proză Construim, editată în 1949 de filiala Piatra Neamţ a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., dar nu şi în două plachete ulterioare, apărute în acelaşi an: Să construim Casa Scînteii, Şi noi îl cîntăm pe Stalin. Un ultim prinos pe altarul poeziei sănătoase va fi omagiul în versuri dedicat lui A. Toma la a 75-a aniversare.3 De aici încolo, pofta de a stihui a lui Cazimir îşi va afla alte supape, fără a exclude temele zilei, dar tratîndu-le în forme incompatibile cu slova nouă.


Note:

1 Reconstrucţie, în Flacăra (Piatra Neamţ), nr. 201, 31 ianuarie 1948; 1848-1948, în Luptătorul (Bacău), nr. 110, 28 iunie 1948.

2 Bobîlna, în Luptătorul, rn. 323, 13 martie 1949; Drum nou, în Luptătorul, nr. 347, 10 aprilie 1949; De vorbă cu uzina electrică, în Luptătorul, nr. 392, 5 iunie 1949; De vorbă cu uzina electrică, în Flacăra (Bucureşti), nr. 25 (77), 25 iunie 1949; Căderea Bastiliei, în Luptătorul, nr. 428, 17 iulie 1949; Căderea Bastiliei, în România liberă, nr. 1502, 15 iulie 1949; Punte între inimi, în Flacăra (Piatra Neamţ), nr. 36 (88), 10 sept. 1949; Punte între inimi, în Luptătorul, nr. 475, 11 sept. 1949.

3 în rînd cu trudnicii, porni..., în Flacăra, (Piatra Neamţ), nr. 15, 11 febr. 1950; în rînd cu trudnicii, porni..., în Flacăra (Bucureşti), nr. 6 (110), 12 febr. 1950.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara