Începând din acest număr, rubrica intitulată simplu şi funcţional Cărţi primite se amplifică (nu foarte mult). Dintr-un ghişeu de informaţii se transformă într-unul de informaţii şi (prime) opinii în legătură cu noutăţile editoriale.Aceasta este cea dintâi instanţă critică a revistei. Recursul se judecă la a doua instanţă, rubrica Recenzii, care, deci, nu este rezervată, cum s-ar putea crede, unor apariţii lipsite de importanţă. La rubrica Recenzii, de multe ori, critici de prima mână vor scrie despre cărţi de prima mână.În cazul unora dintre cărţi (care anume - depinde de opţiunea cronicarului), discuţia va fi reluată pe larg în cadrul Cronicii literare.Consacrare supremă – în jurul unor volume de mare interes se vor organiza dezbateri la care vor participa lideri de opinie literară din toată ţara.Aştept deci să primesc cărţi multe şi bune (deşi garantez că le voi prezenta şi pe cele proaste). Îndemnul meu adresat scriitorilor nu este original: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!”
Mircea Handoca, Mircea Eliade – pagini regăsite, Bucureşti, Ed. Lider, 2008. 408 p. Articole ale lui Mircea Eliade din presa interbelică, fragmente inedite din Romanul adolescentului miop, pagini de jurnal inedite, corespondenţă, dosare privind receptarea critică a volumelor Întoarcerea din rai, Huliganii, {antier şi Yoga. Impresionant, din nou, devotamentul de o viaţă al lui Mircea Handoca faţă de Mircea Eliade.
Ioan pintea, Casa teslarului, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2009, (versuri, conţine un cd; prezentări pe ultima copertă de N. Steinhardt, O. Nimigean, Dan C. Mihăilescu). 112 p. Autorul – preot la Bistriţa şi redactor-şef al revistei Mişcarea literară. Exeget al lui N. Steinhardt. A mai publica numeroase volume de versuri şi eseuri şi se consideră un optzecist. Versurile din acest volum – ăncercare de spiritualizare a vieţii de fiecare zi. Retorică sacerdotală bine ănsuşită.
Radu Mihai Cri{an, Eminescu interzis – gândirea politică, Bucureşti, Ed. Tibo, 2009. 202 p. Antologie comentată şi manifest nebulos-patetic; gesticulaţie patriotardă amintind de îngenuncherile comice ale lui Rică Venturiano în faţa Vetei. Autorul se tutuieşte cu Eminescu chiar în timp ce-l glorifică: „Bădie Mihai Eminescu, prin cartea aceasta voiesc să te redau pe tine însuţi ţie. Cu înseşi cuvintele tale. Aşa cum le-ai încredinţat eternităţii prin scrisul tău jurnalistic. Fireşte, n-o fac cu ochi cuminţi de fată .(Precum ştiu că ai fi preferat.) Dar cu ochi nebatjocoritori de român.” Faptul că Eminescu ar fi preferat ca Radu Mihai Crişan să îndrepte asupra lui ochi cuminţi de fată este senzaţional şi va rămâne, fără îndoială, în istoria eminescologiei.
Ovidiu Pojar, Imobiliare de lux, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de {tiinţă, 2009 (versuri). 84 p. Metafore excentrice: „Mă loveşte Timpul/ cu pumnul în plex.” etc. Stângăcii în folosirea limbii române, de genul „brânzoici” în loc de „brânzoaice”.
Marius Sala, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Bucureşti, Ed. Meronia, 2009. O carte care ar trebui să stea pe masa oricărui scriitor (ca şi celelalte cărţi ale lui Marius Sala, el însuşi narator şi portretist talentat). Cuprinde istorii ale cuvintelor, captivante şi revelatoare. Sunt activate sensuri ale lor uitate sau posibile.
Daniela Sitar-T|ut, Valori şi prezenţe conjuncturale. Cronici literare, 2002–2008. Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2009. 492 p. Eventuala competenţă a autoarei este precar valorificată în aceste comentarii critice, din cauza limbajului folosit. Este un limbaj cu sonoritate de terminologie ştiinţifică, strident neologistic, rebarbativ: „şVasile Spiridon, în cartea sa despre Nichita Stănescuţ decriptează mecanismele de articulare ale cosmicităţii, printr-un turnir ideatic, ce comasează taxonomiile poematicului fiinţal, sumise proteismului interpretărilor intrepride.” Dacă asta face Vasile Spiridon, urât din partea lui!
Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, poeziar, Iaşi, Ed. Polirom, 2009. Despre moravurile lumii româneşti de azi. Schiţe, portrete, instantanee, reflecţii. Toate într-un stil decis şi caustic. Lapidaritate brutală. Expresivitate violentă. Cronicile la filme, la spectacole sportive sunt şi ele prilejuri de judecare drastică a modului cum se trăieşte în România.
Anghel Gâdea, Teroare şi tăcere, publicistică, prefaţă de Ana Blandiana, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2009. 152 p. Sensibilitate cultivată, talent literar folosit neostentativ. Ana Blandiana remarcă, în prefaţă, paginile documentare şi memorialistice referitoare la răscoalele ţărăneşti din timpul colectivizării forţate a agriculturii. Ar mai fi de adăugat (cel puţin) evocarea lui Marin Preda.
Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2009. Cartea putea fi intitulată Autobiografia critică a lui Nicolae Manolescu. Cunoscutul critic literar nu îşi povesteşte viaţa – o citeşte şi o comentează.
l Grigore Codrescu, Lecturi neconvenţionale, eseuri, articole, cronici, Bacău, Ed. PROPLUMB, 2009. 280 p. Predomină comentariile critice (favorabile şi uniformizatoare) consacrate unor autori din Bacău şi din împrejurimi.
Rodica Braga, Senin ca-n ou, poeme, Bucureşti, Ed. Vinea, 2009. 202 p. Intelectualizare discretă a emoţiei. Versuri limpezi, cursive, uşor de citit, uşor de uitat.
Delia Budeanu, Live, cuvânt înainte de Doina Jela, Bucureşti, Ed. Vremea, 2008. 238 p. Autobiografia unei femei frumoase, cultivate şi demne, de o distincţie dramatic-incompatibilă cu regimul comunist. Sinceritate decentă, fără acele alunecări în într-o familiaritate promiscuă cu cititorii, proprie altor autori de confesiuni.
