Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Scroll-uri şi chat-uri de Rodica Zafiu


Cînd se vorbeşte cu îngrijorare despre „degradarea limbii”, majoritatea criticilor au în vedere câteva tipuri de fenomene care reflectă evoluţii şi abateri mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin explicabile: împrumuturi excesive, confuzii semantice, clişee şi ticuri verbale, argotisme şi termeni vulgari etc. Fiecare din comentatori având anumite idiosincrazii, listele de erori pot fi destul de diferite, ajungându-se adesea la punerea pe acelaşi plan a unor fapte foarte eterogene, cu grad variabil de gravitate. Cred din ce în ce mai mult că ar trebui să redefinim limitele tolerabilului, pentru a ne concentra mai bine asupra marilor pericole. În timp ce combatem subtil şi cu fineţuri intelectualiste unele tendinţe actuale (poate supărătoare, dar nu inacceptabile), în spaţiile comunicării publice (Internet, mesaje telefonice, televiziune) se afişează greşeli elementare, dintre cele corectate cu roşu de învăţători şi pe care ar trebui să le ocolească orice absolvent al ciclului primar. Şi dacă Internetul, care favorizează în unele dintre spaţiile sale ortografia grăbită şi superficială, e deocamdată un mediu de comunicare – la noi - relativ restrîns, iar scurtele mesaje telefonice (SMS) ajung de obicei la un singur destinatar, în schimb ecranul televizorului afişează, democratic, în faţa unui număr extrem de mare de persoane, enormităţile greşelilor de ortografie elementare. Mai multe posturi de televiziune româneşti au adoptat noi moduri de interacţiune cu spectatorii - prin benzile de mesaje care se scurg în partea de jos a ecranului (numite, se pare, în jargonul tehnic, scroll-uri – scrolling text) - şi de umplere a golurilor de emisie - prin expunerea unor pagini de chat, transmise prin SMS. Primele sînt mai ales „dedicaţii”, adesea de o izbitoare banalitate dulceagă, şi apar toată ziua, mai ales pe posturile muzicale; celelalte – intervenţii insomniace pe diverse teme - apar noaptea, în pauzele dintre programe.

Posturile de televiziune impun unele reguli de conţinut şi de formă (omiterea numerelor de telefon şi a indicaţiilor publicitare, eliminarea mesajelor în alte limbi, interzicerea unor “cuvinte şi expresii neadecvate”, a unor „expresii şi cuvinte obscene, trivialităţi”) dar între aceste reguli nu intră neapărat şi respectarea ortografiei şi a punctuaţiei (deşi măcar posibilitarea de corecţie e prevăzută: „organizatorul poate interveni în conţinutul mesajelor difuzate pentru efectuarea unor eventuale corecţii ortografice, ortoepice sau de punctuaţie” – dedicaţii.tv Atomic). Oricum, cîteva zeci de minute în faţa ecranului sînt de ajuns pentru a furniza material suficient pentru o corijenţă în clasa a treia sau pentru un articol despre starea actuală a limbii române. Exemplele de mai jos sînt adunate, timp de o oră, în noaptea dintre 19 şi 20 februarie 2004, din chat-urile afişate de posturile Acasă, Naţional şi Prima. Nimic subtil şi sofisticat: pur şi simplu lipsa cratimei - “spunemi urgent”, “tiai dat seama”, „zimi”, “pupal pe alex si zi cal iubesc!”, “sper luni sami repar masina”, “sunama” - sau plasarea ei aberantă: “cand v-a fi posibila intrevederea?”. La fel de banale sînt greşelile scrierii cu doi i (“fi mai atenta”; “cand ii auzi ca bani nu au importanta pe cine minte”) şi – cum se vede chiar din ultimul exemplu – renunţarea la punctuaţie, cu excepţia semnelor de exclamaţie şi de întrebare, prezente chiar în exces - ?, !!, ???. Textul se derulează fără punctuaţie şi fără majuscule - “mai deea eu am o vila” – incluzînd uneori şi simple greşeli de tastare – confuzia î/â: “pe prost al omori cu tacerea”. Unele forme pot fi erori grave, dar s-ar putea explica şi prin intenţia transgresivă de a accentua aspectului oral-colocvial al mesajului: “ejti un cersetor”, “vriau si io sa privesc o fata frum.” Aşa cum se întîmplă adesea în Internet, apar şi inovaţiile modei anglofile: folosirea literei k în loc de c: “nimik”, transcrierea “mey” = „măi”. Specifice mediului de comunicare sînt desigur abrevierile, folosite aleatoriu, cu sau fără punct: cele tradiţionale – pt / ptr = „pentru” (“pt femeile ce au viza pt. plecare in spania la cules de capsuni”; “respect ptr. Deea”), f = foarte (“fff multe”, “e f. interesanta”) – dar şi inovaţii relativ recente, mai mult sau mai puţin impuse: vb = „a vorbi” – la toate formele de conjugare: “vb prin sms”, “sa vb cu”; sal = „salut”, „salutare”, verbul „a saluta”: “sal”, “te sal. si eu”; k = că („k numa in tine am incredere”); pt. k = „pentru că”; dc = „dacă”; pers. = „persoană”, serv = „serviciu” („serv usor”). Majoritatea sînt româneşti; apare totuşi foarte frecvent un anglicism internaţional: pls / plz = „please”: “pls zimi”. Alte abrevieri aparţin codului oral şi exprimării curente (“neatza”), multe fiind trunchieri care au sau primesc terminaţia -i a unor hipocoristice de la numele proprii: scumpi „scumpule/ scumpo” (“serv usor scumpi”), plicti „plictiseală” (“miroase a plicti”), supi „supărat” (“te-ai supi?”; “sunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual – diminutive (“scumpişor”, “pupici la toti”, “pupici pe nasuc”), substantivarea ca epitet a adjectivului dulce (“esti o dulce”), folosirea ca marcă de superlativ, dar şi ca adverb de întărire, a lui super (“piticule fa ceva ca ma super supar”). Ridicol şi înduioşător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe care pînă acum le găseam în mod tipic scrijelite pe bănci, mîzgălite pe pereţi, caligrafiate în caietele de amintiri: “pe banca de la scoala am gasit o portocala Si pe coaja ce scria? Te iubesc nu ma uita”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara