Liviu Ioan Stoiciu a fost premiat chiar de revista la care este redactor. Vai, ne gândim ce-ar fi zis aceşti atacatori furibunzi care ne-au luat ţintă pe noi, dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat cu unul dintre membrii redacţiei României literare: nici nu vrem să ne închipuim ce-ar fi fost la gura lor, cum ne-ar fi bălăcărit şi cum ar fi chemat ei DNA! În realitate, premierea lui Liviu Ioan Stoiciu de către colegii săi nu înseamnă nicidecum un conflict de interese, cum ar califica-o minţile bolnave, ci e un gest de mare nobleţe, ce ţine de civilitatea şi normalitatea vieţii literare, prin care se recunoaşte, chiar de către ai săi!, valoarea unui poet extraordinar. În revista ARGEŞ nr. 12/ 2016, Liviu Ioan Stoiciu publică textul citit la festivitatea de premiere (însemnările sale se intitulează chiar Mulţumesc, Viaţa Românească). Confesiunea lui este convingătoare şi atrage atenţia asupra unuia dintre scriitorii importanţi ai momentului: „S-a tot insistat pe rezistenţa prin cultură până la Revoluţie. Trebuie să vă mărturisesc, spăşit, că eu şi azi supravieţuiesc datorită poeziei, creaţiei literare (şi lecturii culturii scrise). Fără această amăgire, că nu trăiesc degeaba dacă scriu şi citesc, m-aş fi retras de mult pe «cealaltă lume» – nu e nicio exagerare. Am avut norocul să nu fiu expulzat (cel puţin până azi) din grădina criticii. În plus, premiile credibile primite (sau numai nominalizările la premii) m-au tot încurajat să continui. Fiindcă am rămas un copil prost până azi, care n-are încredere în el. (…) Scrisul rămâne pentru mine o supapă iraţională, intuitiv a intervenit «funcţia biologică a magiei», care a încercat să-mi descătuşeze sentimentele de frustrare cotidiene acumulate. La masa de scris «tot ce devine nu este», în definitiv, iar scriitorul rămâne un creator de «alt fel de realitate». Acum sunt într-o stare de acord personal. Dacă mă privesc printre gene, îi dau dreptate lui Aristotel: că nu poate fi distrus ceea ce nu are contrariu. În aceşti ani de final, eu îmi aştept, senin, contrariul. Să fiu iertat… ”.