Ajunse la destinatar
12.65
Carte poştală
Dlui Virgil V. Nemoianu
Strada Puccini nr. 4, et. II, ap. 6, Bucureşti,
Raionul 1 Mai
Expeditor Steinhardt
Str. I. Ghica 3
R.T.V.
Dec. 1965
Sărbători fericite şi la mulţi ani!
Cu mult drag,
Nicu Steinhardt
***
Carte poştală
22.II.73
Dragul meu,
Am dat, în Kipling, de următoarele:
„Like that strange song I heard Apollo sing:
When Ilion*) like a mist rose into towers”1.
Poţi cumva să-mi spui de unde e citatul?
Ar putea figura în vreunul din dicţionarele tale
de referinţă? Sunt două citate într-unul? Ori „When
Ilion...” e un vers separat? – Iartă-mi îndrăzneala.
Al tău devotat, recunoscător şi pisălog
prieten,
Nicu
__________
*) ILION
***
6-VI-1973
Iubite Nemo,
Străbătând prea frumoasele comune ale
Bucovinei şi dumnezeieştile ei mănăstiri, mă simt
din ce în ce mai apropiat de Petru Rareş, de C.
Stere şi de Aurel C. Popovici.
Nicăieri, ca în faţa picturilor exterioare ale
bisericilor, nu încerc mai acut bucuria de a fi creştin
şi mândria de a fi Român.
Al tău,
Nicu
Mult drag Ancăi
Minus ştiutele rezerve.
***
Bucureşti, 4 Ian. 1974
Iubite Nemo,
Mărturisesc că scrisoarea ta (din 15 Dec.)
m-a întristat mult, desigur mai mult decât ar fi
trebuit. Dar înfăţişarea Londrei în care trăieşti
este atât de alta de aceea pe care am cunoscut-o
şi îndrăgit-o eu2! Sărăcia, frigul, impresia de ruină
şi decădere mă amărăsc ca tot atâtea ştiri proaste
despre o fiinţă mult îndrăgită. Ţi-am spus, cred,
cât de legat (fără nici un motiv) mă simt de Londra,
cât de profund simpatic îmi este the English
way of life3, cât de uluitoare a fost senzaţia pe care
am avut-o când am intrat prima oară la Londra:
aceea de a mă afla într-un loc unde am mai fost,
de a reveni acasă. Ciudată, penibilă impresie pentru
un patriot ca mine şi un îndrăgostit până peste
cap de tot ce e românesc! Dar „familiaritatea”
Londrei nu ştirbea întru nimic ataşamentul faţă
de spaţiul mioritic. Noroc de mine, că nu cred
în reîncarnare.
Aflu aşadar cu amărăciune de noul aspect
(bănuit şi de aici) al Londrei, care cred că începe
a fi din ce în ce mai mult al întregului Occident
care-şi trăieşte sec. III al imperiului roman. Sunt
convins că englezii, politicoşi şi cuminţi şi cu
simţul lor al ţinutei rezistă mai bine ca alţii, dar
tot îmi pare rău de ei... şi de tine că i-ai nimerit
într-o perioadă grea şi că te zbaţi sub povara
meschinăriilor inconfortului într-o ţară al cărei
farmec îl forma dulceaţa traiului cotidian. Pe de
altă parte ei au fost mereu şi oamenii lui bull
dog training4, a dormitoarelor neîncălzite, a
geamurilor deschise, a băilor reci şi a bătăii, aşa
încât cred că sunt pregătiţi şi căliţi şi neacriţi...5.
Totuşi epocile acestea istorice ale descompunerii
şi decăderii constituie un spectacol sumbru. Bine
faci că mergi pe la muzee, cât de mult: tablourile
uneori sunt mai consolatoare decât muzica, în loc
de a îmbia mintea spre reflecţii (şi deci melancolie),
o silesc să se concentreze şi să prehendeze şi
din contactul cu forme şi culori (imagini concrete)
reiese o stare de spirit mai împăcată cu vremelnicia
şi simţul prefacerii neîncetate.
În ciuda dezopilantului6 tău tablou, mi-e
tare dor de Londra şi Anglia.
Eu plec astăzi pe câteva zile în Maramureş,
la mănăstirea de la Rohia pe care o îndrăgesc tare.
Doresc să petrec Boboteaza acolo; la înapoiere,
fireşte, voi căuta să aflu cum o duce Anca. Ştirea
pe care mi-ai dat-o m-a bucurat mult. (Dar gestul
expedierii femeii însărcinate în ţara de baştină
mi se pare meschin şi pune sub îndoială încrederea
mea în ţinuta britanică în faţa mizeriei: iată că,
totuşi, sărăcia şi necazurile iscă sluţenii şi la
cine te aşteptai să se ţină mai tare. N-ar trebui
să mă mire; experienţa ar fi trebuit să-mi arate
că aşa e, că e greu de tot să iasă puddinguri7
gustoase şi conviviality8 din restricţii, îngrijorări
şi lipsuri.) Sărăcia – ca şi bătrâneţea – e creatoare
de izolare, de neîncredere, de răceală.
A apărut vol. 2 din Rostirea filosofică
românească9 de C. Noica. Te interesează? Îmi iau
cu mine, la drum, ultimul volum al lui Cioran
(silogisme ale amărăciunii10, din nou); o carte
premiată de Academia franceză m-a decepţionat
profund şi mă întăreşte în convingerea despre
nivelul tare scăzut al literaturii franceze.
Te sfătuiesc să faci (dacă ai timp) ceea ce
am făcut eu acum mulţi ani: să citeşti cu mare
atenţie istoria căderii imperiului roman.
Ever yours, most affectionately11,
Nicu
***
4-II-74
Iubite Nemo,
Ţi-am expediat volumaşul lui C. Noica.
*
Cât de fericit sunt că îmi ceri să-ţi spun
care sunt cartierele mele preferate la Londra. Toate,
desigur! Dar mai ales:
Chelsea, care-i încântător. Aud că acum e
al hipiştilor. Chelsea Embankment e o poezie.
Ador şi burghezul Hampstead, mai ales străzile
cu locuinţe care dau drept în stradă (străzile au
aspect de salon), dar şi cele cu aspect de alei la ţară
(lanes). Lindfield Gardens, bunăoară, unde am şi
locuit. Dar şi Mayfair-ului ce-i lipseşte! Dar lui
Royal Burrough of Kensington! Dar Belgraviei!
Mai presus de orice aşed – for G.K. Chesterton’s
sake12 – Notting Hill. A! ce minunate plimbări
făceam pornind de la N.H. Gate urcând pe Campden
Road, apoi spre Kensington High St. prin Duchess
of Bedford’s Walk ori prin Campden Hill Road
la Holland Park! Am locuit mai mult în Portland
Place, lângă Regent’s Park, unde mă plimbam
dimineaţa cu gazda mea, reverendul R.S.
Lound care-mi arăta vilele în stil urât şi pompos,
dar în ce cadru de fermecătoare linişte şi verdeaţă,
iar eu – spre indignarea lui – mă duceam la
nişte raţe (Pastorul, la breakfast: I talk to him,
show him places and then he goes to worship some
ducks!13)14. Plimbările mele preferate erau însă
în City şi-n cartierul Strand, după amiazele de
duminică; străzi absolut pustii. Mergeam ore
întregi fără a întâlni pe NIMENI (I met NOBODY,
like the King’s messenger)15 într-un decor de
piatră cenuşie ce-mi părea făcut anume pentru
mine, niţel ca Ludwig II la reprezentaţiile operelor
lui Wagner date numai pentru el singur. Uneori
ţâşnea dintr-un gang câte o pisică – ori mi se părea
că aud paşii Domnului (the silent footsteps on the
pavement)!16 Extraordinara şi permanenta
proximitate a lui Hristos este o altă caracteristică
a Londrei, ca şi a închisorii. Nu atât bisericile, cât
micile capele şi nenumăratele asociaţii unde intram
pentru o conversaţie, a quiet time17, o scurtă
rugăciune18. Contactul se stabilea imediat,
sinceritatea era absolută. Şi parcurile! Regent’s
am cunoscut foarte bine, dar adoram Kew şi
Richmont şi plimbarea cu un fel de caleaşcă la
Hampton Court. Dar străduţele, stradelele, ulicioarele
din centru, cartierele lui Dickens şi al doctorului
Johnson! A, eu îl respect pe Nietzsche şi cred că
de multe ori e criticat de oameni care nu l-au înţeles
(ori citit), dar cine poate rezista farmecului unei
străzi londoneze, unei Labroke Grove, unei străzi
din Kensington şi Bayswater? Asta-i dulceaţa vieţii,
asta-i ispita nepăcătoasă pe care Işvaro ne-o întinde
subtil. Nu, nu mă săturam niciodată, de nici o
plimbare, oricât de lungă, puteam umbla – nebun
de fericire, ameţit, prins – de la Greenwich până
la Westminster. Nimic apăsător, nimic monoton,
nimic rece şi înţepat, ca – adeseori – la Paris. Numai
bonomie, amabilitate, convivialitis, Mr. Pickwick
la tot pasul, Mr. Wardle peste tot. Îmi plăceau şi
cartierele de mâna doua, St. John’s Wood
b.oară, Hammersmith... Chiar şi tot ce e mai urât,
Soho, Pimlico,... Pretutindeni îi simţeam pe Edgar
Wallace, pe Wilkie Collins, pe Stevenson, pe
Chesterton, pe Sherlock Holmes. Du-te, rogute,
pentru mine la „Casa Memorială” al lui Sh.H.19
din Baker Street (a car would be great!)20 Nu uita
să faci plimbări prin diverse Inn21-uri. Şi, ca mine,
duminica d.a. in City. Malurile Tamisei sunt un
lucru măreţ. Dar nu pot decât exclama, nu pot
vorbi coerent, explica... Da, sunt îndrăgostit
nebuneşte, vocabularul meu, ridicol şi sumar,
se reduce ca al tuturor amorezaţilor la: frumos,
minunat, angel radios!
Te fericesc, dragul meu, că eşti acolo, oricum
o fi: alături de Bucureşti şi Braşov, acolo I feel at
home22.
Ever yours,
Nicu
***
13-V-74
Iubite Nemo,
Îţi mulţumesc – şi mă bucur – că te-ai plimbat
prin cartierul lui Chesterton23cu gândul la singurul
său admirator care-i subsemnatul. Te mai rog
să nu uiţi a te plimba duminecă după-amiază prin
City (minunată senzaţie de singurătate şi mister).
Nu uita, rogu-te, cartierul Hampstead de la
Parliament Hill în sus şi du-te în Chelsea, pe King’s
road şi prin Oakley street ieşi pe Chelsea embankment,
un loc de mare şi intens farmec. Fericitule! Gustă
Londra, plimbă-te, adulmecă-i misterul, pierdete-
n oraşul acela misterios (mai presus de
orice), – şi-n oraşul acela atât de aproape, mereu,
de Dumnezeu, prin bisericile, capelele, templele,
asociaţiile, grupurile, corurile sale. Nicăieri
în lume nu este Domnul mai „pe stradă” ca la
Londra.
Anca mi-a dat 3 volume de Burgess,
dar Portocala24 n-o mai are. Nu face nimic,
a plecat un prieten de-al meu la Paris şi i-am
scris vărului meu de la Surbiton să i-o trimeată
(el o are) acolo, urmând să-mi fie adusă apoi
aici. Uf!
Nu ţi-am mai văzut băiatul în ultima vreme.
Am fost tare ocupat (am predat 2 traduceri – aflând
la predare că nu se ştie deloc dacă şi când vor
apărea) şi am (avut) şi supărări cu sănătatea, scârbe
de-ale bătrâneţii, urâte, ferice de R. Brasilach.
Pe nimeni nu invidiez (fericesc) mai sincer.
Aici: o superbă expoziţie de scoarţe Lena
Constante. Şi o tare frumoasă expoziţie „Artă şi
energie”, pe temei pictură cibernetică.
La teatru, cinema şi
în sălile de concert continuă
a domni neantul
şi vidul. Recitesc în
întregime pe
Dostoievski.
Biata
„Viaţa Românească”
a fost
teribil amputată!
Ever
yours,
Nicu
***
Braşov, 14
iunie 74
Iubite
Nemo,
Părerea mea despre
A clockwork orange este
că-i o CARTE MARE,
FORMIDABILĂ ŞI
SENZAŢIONALĂ,
şi una din cărţile
de seamă ale
veacului nostru,
ca şi Brave new
world25 şi Nineteen eighty four26.
După cum Blow up al lui Antonioni mi s-a
părut echivalentul Dialogurilor lui Platon27, iar
Dolce Vita28 – al Omiliilor Sf. Vasile cel Mare, A
clockwork orange mi se înfăţişează drept Divina
Comedie a vremii noastre şi contemporana noastră
„descente aux enfers”29 (Eneida, cântul VI).
Am înţeles încă o dată – şi mai clar ca oricând
– că nici o capodoperă nu poate fiinţa până ce
autorul nu şi-a făurit şi fixat limbajul propriu
aferent operei. (Aşa au făcut, de altfel, şi Dante şi
Virgilius şi Plato.)
Clockwork-ul este Jedermann30+ Carmina
Burana31, este Maya32şi Nirvana33, este pendularea
dintre Infern şi Paradis, este William Blake în
costumele sec.XX, este veşnicul cibernetic flipflop
între BLISS34 şi HORROR35.
Mărturisesc şi recunosc că am citit cartea
cu pasiune, înfrigurare şi lacrimi, cu acele inevitabile
lacrimi pe care nu poate să nu le provoace contactul
nemijlocit cu orice capodoperă, ştiut fiind că orice
capodoperă de la Dumnezeu este, de la Tatăl,
de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, a căror este împărăţia
în vecii vecilor, amin.
Euphorically yours36,
Nicu
Vin din Maramureş, din Wonderland37 şi
de unde se vede că poporul român e un popor
de prinţi.
***
Rohia
17th August 87
Dear Nemo,
INDEED you’re a TRUE FRIEND. Your
kindness overwhelms me.
God bless you!
God bless you, your wife and your son.
There is no doubt you’re a JOLLY GOOD
FELLOW.
Ever most sincerely, gratefully, faithfully,
affectionately and admiringly yours, unto
Christ,
Nicholas
P.S. Could you let me have Ştefan Baciu’s
address? I’ve lost it.
Rohia
17 August 87
Dragă Nemo,
CHIAR eşti un PRIETEN ADEVĂRAT.
Bunătatea ta mă copleşeşte.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe tine,
pe soţia ta şi pe fiul tău.
Fără îndoială, eşti UN OM PE CINSTE.
Mereu al tău sincer, recunoscător, credincios,
plin de afecţiune şi admirativ, în Hristos,
Nicholas
P.S. Ai putea să-mi trimiţi adresa lui Ştefan
Baciu? Am pierdut-o38.
***
4.03.8839
Mr. Virgil Nemoianu
The Catholic University of America
Department of Comparative Literature
Washington, D.C.
20064
U.S.A.
Iubite Nemo,
Ai citit poezia „Tolstoi” de Nabokov, tradusă
în NYRB40 din 1.3.88?
Mi s-a părut superbă.
***
Merry X-mas and happy New Year41
Rohia
decembrie 1988
Iubite Nemo,
prietene drag şi statornic,
Ţie, Ancăi şi lui Martin, din inimă şi cuget:
Sărbători fericite,
Întru mulţi şi sănătoşi ani!
Ever most sincerely, gratefully and affectionately
yours42,
Nicu
Primesc regulat TLS43.
The NYRB însă nu mi-a mai parvenit.
Interceptate de Securitate
PAR AVION
BY AIR MAIL
Mr. Virgil V. Nemoianu
904 Wilbur
San Diego
California 92109
USA
Statele Unite ale Americii
N.Steinhardt
Str. Ion Ghica 3
Bucureşti 4
România
Bucureşti44
16 – XI - 1969
Iubite Nemo,
Două din aceste zile calde, măreţe, imperiale,
cu cer albastru de necrezut de înalt al unei toamne
line ce pare a nu mai lua sfârşit am avut bucuria
să le petrec într-o micuţă şi rudimentară înjghebare
mănăstirească din târgul modest al Huşilor45.
Oameni puţini, modeşti; locuri străvechi, neprefăcute.
O pivniţă în vârstă de 500 de ani, de la Ştefan
Voievod. Şi totul atât de simplu, de sărman, de
liniştit. Şi slujbele lungi, rostite cu grijă, întocmai
după tipic, alene: o dăruire atât de totală, de atentă,
unde tot ce-i sufletesc e-atât de sincer şi de
nediscutat, încât pentru ochiul din afară domneşte
numai forma, neştirbită, formidabilă. Nicăieri
nu mi s-au arătat mai dovedite cuvintele din
Catehismul episcopilor olandezi46: „La folie de
l’Évangile est une folie calme”47.
Catehismul acesta al episcopilor olandezi,
pe care l-am citit în întregime cu mare atenţie
şi adeseori cu încântată cutremurare, spunea
de altfel multe lucruri neaşteptate.
Îmi place tare că, făcând o paralelă între
Buda şi Hristos, precizează: „Mântuitorul n-a
scăpat de suferinţă printr-o asceză. A traversat-o
în toată adâncimea ei”48. Adeseori halchidonismul49
autorilor e atât de intransigent încât
ajung să scrie: „ Dacă am spune: sexualitatea e
bună, ne-am exprima prea slab. E sfântă. E, în
noi, o putere minunată, o putere creatoare”50.
Nobili, mărinimoşi, degajaţi, părinţii
olandezi nu şovăie să scrie despre băile de
sânge reciproce din sec. XVI: „Fie-le tuturor sângele
rodnic”51. Tainele, ei le împing în toate domeniile
vieţii, despre Biblie spun că nu e o carte pilduitoare
(édifiant), iar viaţa o caracterizează astfel: „Un
miracle à vous couper la souffle”52.
Admirator foarte potolit al lui Buda ce mă
aflu (şi nu numai al lui Buda, ci al hinduismului
în general şi al teosofiei de tot felul), am citit cu
mare plăcere observaţia că, de unde în statuara
indiană şi asiatică Buda are mereu un cap
senin, capul lui Hristos vădeşte o totală, groaznică,
cumplită suferinţă. Hotărât lucru, Domnul nostru
şi Dumnezeul nostru nu e un fakir sau un ioghin,
un equanimity – addict53, ci unul care a înţeles
să facă treaba pe care o făcea până la capăt, să
asume condiţia umană în întregime, care s-a pus
cu desăvârşire în locul nostru, care – de mă pot
exprima astfel – a mis la main à la pâte54.
Ia să mă mai slăbească dumnealor cu
teosofia şi magiile dumnealor. N-avem ce face cu
misterele amurgului. Al nostru e secretul ascuns
în realităţile ordinare, în bunătate şi dragoste
care „nu pălesc în zori şi nu pier la soarele amiezii”.
Viaţa pentru noi nu-i un truc, ci o răspundere
pe care Ziditorul o încredinţează libertăţii noastre.
„Iisus nu-i un magician. Il ne fait pas le mystères,
il est plein de mystère”55.
Dă-mi voie să citez Catehismul pe larg:
„Les sacraments ne sont pas des regards furtifs
et curieux jetés dans les mystères d’un autre monde
(jetés en secret), mais des recontres dans la foi;
ils ne sont pas des contacts magiques et automatiques,
mais un appel adressé en plein coeur de l’homme,
àtoute sa vie au grand jour. Le mystère authentique
n’exige rien de moins que nous-mêmes.
Nous ne voulons pas exclure qu’il existe
des phénomenès paranormaux et qu’ils peuvent
être le chemin par lequel bien des énigmes de la
création pourraient être résolues. Nous visons
simplement le sentiment malsain qui peut s’ancrer
en nous, comme si, par ces chemins, on pouvait
attendre le fond ultime de la réalité. Mais on ne
trouvera aucun moyen qui puisse remplacer le
plus grand, celui que Dieu nous a donné comme
la voie menant à lui: le don total et l’amour de
l’homme libre et comblé de grâce”56.
Cu această impresie, cu această convingere
am plecat şi eu de la modesta, ţărăneasca, formala,
neclintita aşezare de la Huşi, de sub deal.
*
Despre oamenii de aici ştiu prea puţin.
Dinu Noica e copleşit de treburi, articole,
editări de autori, creaţie; minunatele bucăţi despre
rostirea filozofică continuă fără întrerupere,
mereu îmbietoare, nu mereu egal de închegate57.
Dinu Pillat lucrează tot la Barbu58. Alecu îmi
dă să citesc piese de teatru originale. Şi bune şi
mai puţin bune. Poezii nostime de Marin Sorescu.
(Un singur pericol aici, unul singur, dar mare: de
n-ar ajunge la auto-admiraţie totală!) Mihai Şora
poate se va apuca, în sfârşit (şi e mai bine), de
scris. De la Toma59nu am nicio ştire. De la Caraion
impresii dezamăgite.
Sanda60 e zglobie, frumoasă, aferată,
traduce din italieneşte şi cred că e – à sa façon (car
elle en a une, spéciale)61– îndrăgostită. Mariana62
pare ceva mai liniştită.
Spre marea mea bucurie se reia Blowup63,
splendida, copleşitoarea capodoperă a lui Antonioni.
Am văzut filmul de mai multe ori. Trag nădejde
să-l mai văd de câteva ori.
Destul de vioaie şi de plăcută Femeia
îndărătnică64 jucată de R.Burton şi Liz Taylor.
Idiotul de Dostoievski la Naţional, cu un
bun actor de compoziţie: Florin Piersic, în tradiţia
Naţionalului nostru.
În piesa Tandreţe şi Abjecţie65de T.Mazilu
se remarcă bucataPălăria.
Dar, by the way66, eşti, dragul meu, nu
numai în Vest, ci şi în Sud. A pătruns şi în California
sudică spiritul Sudului? Of the deep South67?
au ba? Stăpâneşte şi acolo odiosul F.W.Taylor68
şi al său spurcat time is money69? Sau împărăţia
sa diavolească se trage în lături în faţa nobilului
principiu al sudului: there is always time for good
manners70? Distincţia aceasta am făcut-o şi în micul studiu despre Caragiale, pe care l-am terminat
de scris71, arătând că Românii ţin dintotdeauna
de regiunea spirituală nedemonică în care se
găseşte timp pentru a fi cuviincios şi a te purta
omeneşte.
După cum vezi, naţionalismul meu nu
încetează. Din fundul cuibului meu bucureştean,
sunt sigur că am dreptate. Din imensitatea
orizontului pacific care ţi se aşterne la picioare
cred că eşti de asemeni dispus să subscrii întru
totul entuziastei mele convingeri privitoare la
marile şi minunatele însuşiri ale poporului nostru
– la stilul lui de viaţă şi la viziunea lui despre lume.
My very best wishes to you and your
wife.
Ever your72,
Nicu
Editor: George Ardeleanu
_______________
1 Citatul exact: „Like that strange song I
heard Apollo sing,/Whille Illion like a mist rose into
towers” („Ca acel cântec ciudat pe care l-am auzit cântat
de Apollo/În vreme ce Illionul ca o ceaţă se ridica în
turnuri”) (engl.). Versurile fac parte din poemul Tithonus
de Alfred Tennyson, redactat într-o primă versiune
în 1833, după moartea prietenului său Arthur Hallam,
şi publicat în 1859 în „Comhill Magazine” la invitaţia
lui W. Thackeray.
2 N.Steinhardt cunoştea Londra din anii
1938-1939 (perioada 1937-1939 şi-a petrecut-o călătorind
în Franţa, Anglia, Elveţia, Belgia, Olanda, Cehoslovacia).
A se vedea în acest sens dosarul corespondenţei cu
Charles Gruber (din care 8 scrisori au fost publicate în
România literară, nr.12/2017, pp.14-17) şi cu Manole
Cociu-Costieni (din care 11 scrisori au fost publicate în
„Infinitezimal”, nr.9/2017, pp.123-133). A se vedea şi
Jurnalul fericirii, Argument de P.S.Justin Hodea
Sigheteanul, ediţie îngrijită, studiu introductiv, repere
biobibliografice şi indice de Virgil Bulat, note de Virgil
Bulat şi Virgil Ciomoş, cu Un dosar al memoriei arestate
de George Ardeleanu, Mănăstirea Rohia-Polirom, Iaşi,
2008, pp.152-156, 220-221, 592-593 etc.).
3 „Modul de viaţă englezesc” (engl.).
4 „dresării cu buldogi” (engl.).
5 Vezi Jurnalul fericirii, ed.cit., p. 621.
6Din fr. désopilant, -e: caraghios, comic, amuzant.
7 „budinci” (engl.).
8„convivialitate, ospitalitate, veselie, comesenie”
(engl.).
9Probabil, Creaţie şi frumos în rostirea românească,
Editura Eminescu, Bucureşti, 1973.
10 Syllogismes de l’amertume a apărut prima
dată în 1952 la Gallimard.
11 „Mereu al tău, cu multă afecţiune” (engl.).
12 „de dragul lui G.K.Chesterton” (engl.).
13 „Vorbesc cu el, îi arăt împrejurimile şi apoi
se duce să venereze nişte raţe” (engl.).
14 Vezi Jurnalul fericirii, ed.cit.,p.153.
15„N-am întâlnit pe NIMENI, la fel ca mesagerul
regelui” (engl.).
16 „paşii lui tăcuţi pe pavaj” (engl.).
17 „o pauză de linişte” (engl.). Quiet Time este
un termen prin care sunt desemnate momentele intime
consacrate unor activităţi spirituale creştine: meditaţii,
rugăciuni, studiul Bibliei etc.
18 Vezi Jurnalul fericirii, ed.cit., pp.592-593.
19Sherlock Holmes. Baker Street este faimoasă
pentru legăturile cu numele celebrului detectiv Sherlock
Holmes din prozele lui Arthur Conan Doyle, detectiv
care ar fi locuit la (ficţionalul) nr.221B.
20 „O maşină ar fi nemaipomenită” (engl.).
21„han, birt, cârciumă de ţară” (engl.). La Londra
inn-urile desemnează şi şcolile de avocatură, barourile.
22 „mă simt ca acasă” (engl.).
23 Cartierul londonez Kensington, unde s-a
născut Gilbert Keith Chesterton în 1874.
24 A clockwork orange (Portocala mecanică),
celebrul roman distopic al lui Anthony Burgess, apărut
în 1962.
25Minunata lume nouă (engl.), celebrul roman
distopic al lui Aldous Huxley, publicat în 1932.
26 O mie nouă sute optzeci şi patru, celebrul
roman distopic al lui George Orwell, publicat în 1949.
27 Vezi „Platon pe ecran”, în N.Steinhardt,
Escale în timp şi spaţiusau Dincoace şi dincolo de texte,
ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, referinţe critice
şi indici de Ştefan Iloaie, repere biobibliografice de
Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia-Polirom, Iaşi, 2010,
pp.453-457.
28La dolce vita, filmul lui Federico Fellini din
1960. Vezi şi scrisorile către Virgil Ierunca din 3 iunie
1969 şi din 31 octombrie 1972, în vol. Dumnezeu în care
spui că nu crezi... Scrisori către Virgil Ierunca (1967-
1983), Humanitas, Bucureşti, 2000, pp.36-37, 148-149.
29 „coborâre în Infern” (fr.).
30 Piesă de teatru de Hugo von Hofmannsthal,
publicată în 1911. A fost transpusă cinematografic în
1961 de către Gottfried Reinhardt.
31 Celebră cantată scenică compusă de Carl
Orff în 1935-1936. La origine, Carmina Burana este
numele unui manuscris care conţine 254 de poezii şi
texte dramatice din secolele XI-XIII. Opera lui Carl
Orff se bazează pe 24 dintre aceste poeme.
32Maya (Marea iluzie). „Zeiţă supraindividuală
în mitologia vedică, personificând aparenţa iluzorie a
lumii obiectuale, simbolizând iluzia cosmică, manifestată
în forme diverse, una dintre ele fiind însăşi apariţia
zeului creator Brahma [...]”(vezi Victor Kernbach,
Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros,
Bucureşti, 1995, pp.351-352).
33Nirvana: „(sanscr. nirvana – stingere; alegorie;
evadare din durere; polisemia cuvântului include şi
sensurile: dispariţie, sfârşit, curmarea existenţei, fericire,
pace eternă, salvare de la reîncarnări). Ultimul stadiu,
starea supremă – în budism şi jainism – care încheie
şirul reîncarnărilor punând capăt oricărui fel de suferinţă
[...]” (vezi Victor Kernback, op.cit., pp.446-447).
34 „Fericire supremă” (engl.).
35 „Oroare” (engl.).
36 „Al tău, extaziat” (engl.).
37 „Ţara Minunilor” (engl.).
38 Traducerea scrisorii: Oana Tinca.
39 Conform ştampilei Poştei Române.
40New York Rewiew of Books (New York).
41 „Crăciun fericit şi un An Nou fericit!” (engl.).
42„Ca întotdeauna cu sinceritate, recunoştinţă
şi afecţiune, al vostru” (engl.).
43Times Literary Supplement (London).
44 Scrisoare interceptată prin fotocopiere de
către Securitate. A fost fotocopiat inclusiv plicul pe care
sunt trecute numele şi adresa destinatarului, respectiv
a expeditorului. Scrisoarea ne-a parvenit doar în această
formă. ACNSAS, Fond informativ, Dosar Nr.207, vol.IV,
ff. 358-365.
45 N.Steinhardt a fost invitat la mănăstirea
de la Huşi de către părintele Mina Dobzeu, cel care a
oficiat botezul creştin al lui Steinhardt la 15 martie 1969
în celula 18 a închisorii Jilava. Vezi şi Jurnalul
fericirii, ed.cit., pp.432-433.
46Catehismul olandez (Nieuwe Katechismus)
a apărut în anul 1966, în contextul deschiderii aduse
de Conciliul II Vatican (1962-1965), fiind creaţia
episcopatului catolic olandez. Catehismul s-a remarcat
prin tonul său optimist, prin perspectiva umanistă şi
prin deschiderea spre ecumenism. Lucrare frecvent
invocată în textele lui Steinhardt. Vezi, de ex., Jurnalul
fericirii, ed.cit., pp.261, 413-416, 452, 492, 554. Despre
Catehismul episcopilor catolici olandezi Steinhardt
le-a scris extaziat şi prietenilor săi Virgil Ierunca şi
Toma Pavel.
47 „Nebunia Evangheliei este o nebunie calmă”
(fr.). Vezi şi Jurnalul fericirii , ed.cit., p.491. În
volumul de predici Dăruind vei dobândi această
propoziţie îi este atribuită Sf. Tereza din Ávila. Vezi
„Reflecţii călugăreşti”, în Dăruind vei dobândi. Cuvinte
de credinţă, ediţie îngrijită, note, studiu introductiv şi
referinţe critice de Ştefan Iloaie, repere biobibliografice
de Virgil Bulat, indici de Macarie Motogna, Mănăstirea
Rohia-Polirom, Iaşi, 2008, p.508.
48 Vezi şi Jurnalul fericirii, ed.cit., p.492.
49 Halchidonism: Termen derivat de la numele
Sinodului al IV-lea ecumenic de la Calcedon (Halchidon)
care a avut loc în anul 451. Printre altele, la acest
sinod s-a subliniat că în Iisus Hristos sunt două naturi
(divină şi umană), polemizându-se cu monofizismul,
care afirmă că în Hristos ar fi doar firea divină.
50 Vezi şi scrisoarea către Virgil Ierunca din 12
noiembrie 1969, în Dumnezeu în care spui că nu crezi...,
ed.cit., p.53.
51 Vezi şi Jurnalul fericirii, ed.cit., p.414.
52 „un miracol care vă taie respiraţia” (fr.).
53 „dependent de calm” (engl.).
54 „s-a implicat” („N-a stat cu mâna-n sân”)
(fr.).Vezi şi Jurnalul fericirii, ed.cit., p.492.
55„El nu face mistere (trucuri de magie), el este
plin de mister” (fr.).
56„Sfintele Taine nu sunt priviri furişe şi curioase
aruncate asupra misterelor unei alte lumi (aruncate în
secret), ci întâlniri întru credinţă; nu sunt contacte
magice şi automate, ci un apel adresat chiar inimii
omului, întregii sale vieţi, în plină zi. Nu vrem să
excludem că există fenomene paranormale şi că acestea
pot fi calea prin care o mulţime de enigme ale
creaţiei ar putea fi rezolvate. Vizăm doar sentimentul
nesănătos ce poate să se fixeze în noi, ca şi când, pe
aceste căi, am putea atinge fondul ultim al realităţii.
Dar nu vom găsi niciun mijloc care să-l poată înlocui
pe cel mai mare, acela pe care Dumnezeu ni l-a dat
ca pe o cale ce ne conduce spre El: darul total şi
dragostea omului liber, plin de graţie”. (fr.).
57 Fragmente din Rostirea filozofică
românească au apărut iniţial în „Revista de filozofie”
(nr.6/1967), fiind continuate în „Cronica”, „Gazeta
literară” şi, din 1968, în România literară. În volum
cartea a apărut în 1970 la Editura Ştiinţifică.
58 Ion Barbu (micromonografie), Editura
Tineretului, Bucureşti, 1969. Ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită, a apărut la Editura Minerva în 1982.
59 Toma Pavel. De fapt, Toma Pavel îi trimisese
lui Steinhardt o scrisoare în 10 noiembrie 1969, care
probabil nu a ajuns la destinaţie până la data prezentei
scrisori. O scrisoare anterioară de la Toma Pavel este
datată 5 ianuarie 1969. Vezi N.Steinhardt, Cultură şi
credinţă. Caietele de la Rohia (I-III), ediţie de Florian
Roatiş, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016,
pp. 467-471.
60 Sanda Şora.
61 „îndrăgostită (în felul ei – pentru că are unul
special” (fr.).
62 Mariana Şora.
63 Vezi şi scrisoarea din 14 iunie 1974 şi n.27.
64De fapt, The Taming of the Shrew (Îmblânzirea
scorpiei), film din 1967 (după comedia omonimă a lui
W.Shakespeare), în regia lui Franco Zeffireli.
65 Piesă din 1968 a lui Teodor Mazilu. A avut
premiera la 14.02.1969 la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”
din Bucureşti.
66 „că veni vorba” (engl.).
67 „al Sudului îndepărtat” (engl.).
68Frederick Winslow Taylor (1856-1915). Inginer
american de al cărui nume se leagă principiul taylorismului,
o teorie care fundamentează un sistem de organizare
a muncii în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc
la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament
şi care presupune un calcul extrem de riguros al perioadei
de timp afectat fiecărei operaţii.
69 „ timpul înseamnă bani” (engl.).
70 „se găseşte întotdeauna timp pentru bunele
maniere” (engl.). Vezi şi „Timpul smochinelor”, în
Dăruind vei dobândi, ed.cit., p.66.
71 E vorba de eseul Secretul „Scrisorii pierdute”
care va fi publicat, sub pseudonimul Nicolae Niculescu,
în revista „Ethos” (Nr.2/1975), condusă de Virgil Ierunca.
În România va fi publicat abia în 1995 în volumul Cartea
împărtăşirii, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca
(ediţie gândită şi alcătuită de Ion Vartic).
72„Toate cele bune ţie şi soţiei tale. Mereu al
vostru” (engl.).
