Am intrat zilele acestea într-o librărie în care un afiş chema cumpărătorii la semnarea unei petiţii împotriva „timbrului literar”, adică la semnarea unei petiţii împotriva scriitorilor. Un librar încerca să îl convingă pe un client, vorbindu-i cu o stranie înverşunare împotriva Uniunii Scriitorilor, de ce trebuie să semneze petiţia. Pentru prima dată în viaţă am simţit că ar fi bine să nu-şi dea seama cineva că sunt scriitor şi, întrucât am o anumită notorietate, mi-am ascuns faţa în gulerul canadienei. Am retrăit experienţa intelectualilor care, în timpul mineriadei, provocau ura minerilor dacă dădeau prin ceva de înţeles că sunt intelectuali.
Nu-mi vine să cred că aţi declanşat această campanie mizerabilă, chemând lumea la luptă, în mod demagogic, împoriva „taxei pe citit”. Nu-mi vine să cred că aveţi asemenea resentimente faţă de scriitorii pe seama cărora trăiţi.
În această atmosferă de ostilitate pe care aţi instaurat-o renunţ să mai aduc argumente împotriva acţiunii dv. ruşinoase. Nu mai sunteţi sensibili la argumente. Vreau doar să vă fac cunoscute următoarele:
1.Nu mai sunt dispus să aştept la nesfârşit sumele pe care unii dintre dv. mi le datoraţi de multă vreme ca drepturi de autor. Am să vă acţionez în judecată.
2. Nu mai sunt dispus să vorbesc neplătit la lansările pe care le organizaţi pentru a vă vinde cărţile. Am participat până acum la sute de asemenea lansări, iar o lansare pentru mine înseamnă: să citesc o carte care poate nu mă interesează, să-mi fac însemnări, să mă deplasez la locul lansării şi să ţin un mic discurs gândit astfel încât să atrag publicul. Nici biletul de autobuz cu care vin la asemenea manifestări nu mi-a fost plătit vreodată.
3.Corect ar fi să-mi restituiţi acum toţi banii pe care i-aţi economisit pe baza bunăvoinţei şi generozităţii mele. Am crezut cu candoare că între noi există o solidaritate intelectuală şi, în naivitatea mea, vă şi iubeam. Mare greşeală am făcut.