Prestigiosul Târg de Carte de la Praga , numit „Svet knihy“ (Lumea Cărţii), a ajuns anul acesta la cea de-a XX-a ediţie. S-a ţinut, ca de fiecare dată, la Palatul Expoziţional, o clădire impunătoare de metal şi de sticlă, decorată în Jugendstil (Art Nouveau), inaugurată de edilii praghezi în octombrie 1891, cu ocazia unei expoziţii jubiliare a Ţărilor Cehe.
Să le amintim cititorilor români: la acea expoziţie a ajuns şi o delegaţie numeroasă de români din Ardeal, condusă de Aurel Mureşanu.
Ediţia din acest an a Târgului (15-18 mai 2014) s-a orientat spre câteva teme principale: literatura fantasy şi science-fiction, imaginea istoriei în literatură şi tehnologii moderne precum internetul şi cărţile electronice. O temă specială a fost prilejuită de centenarul lui Bohumil Hrabal (1914- 1997); în fiecare zi a Târgului, admiratorii marelui povestitor s-au putut întâlni cu istorici literari, autori ai studiilor monografice sau cu cineaştii care au transpus opera hrabaliană pe ecran, inclusiv cu regizorul Jirí Menzel. Organizatorii au acordat o atenţie deosebită expozanţilor din străinătate, printre care pe post de oaspete oficial al Târgului a figurat Ungaria. Să ne reamintim că România s-a bucurat de această onoare acum doi ani, în 2012, când la Târg a sosit un grup numeros de doisprezece scriitori români. Dar şi de această dată prezenţa românească a fost remarcabilă, fiind vorba de şase personalităţi reprezentând diferite generaţii şi diverse specii literare: poetul Emil Brumaru (n. 1939), prozatoarea Ileana Cudalb (n. 1951), poetul şi romancierul Ioan T. Morar (n. 1956), romancierul Bogdan Suceavă (n. 1969), prozatoarea Lavinia Bălulescu (n. 1985) şi poeta Krista Szöcs (n. 1990). În cursul celor patru zile ale Târgului, toţi aceşti scriitori au avut mai multe ocazii să se întâlnească cu publicul din Cehia (compus nu numai din cehi şi slovaci, dar şi din români stabiliţi în ţara noastră), fie la standul românesc aflat în partea centrală a Palatului, fie într-una din sălile de lectură, de la balconul clădirii.
Cu cel mai viu interes a fost aşteptat dl. Bogdan Suceavă, ceea ce este lesne explicabil prin faptul că romanul său Venea din timpul diez, tradus deja în limbile engleză, franceză, maghiară şi bulgară, există în prezent şi în versiunea cehă, datorită eforturilor renumitului traducător din literatura română, dl Jirí Našinec. Cartea apărută acum două luni la Editura Paseka sub titlul S bubnem na zajíce chodil am prezentat-o la Praga, la o adunare a Asociaţiei Cehia-România, iar actualmente, după câte ştiu, câţiva critici au de gând să scrie cronici la această captivantă privire grotescosatirică asupra unor ideologii mesianice, din perioada „de tranziţie”. Lansarea romanului la standul românesc, în prezenţa autorului şi a traducătorului a trezit un ecou atât de favorabil în rândurile ascultătorilor, încât bănuiesc că ne putem aştepta, cu timpul, la o nouă traducere din lucrările beletristice ale autorului, matematician angajat la California State University din Fullerton (SUA). Pe de altă parte, şi lecturile din prozele scriitorilor deocamdată necunoscuţi în Cehia – Ioan T. Morar, Ileana Cudalb şi Lavinia Bălulescu, în traducerea d-nei Jitka Lukešová (care obţinuse, anul trecut, un important premiu republican pentru traducerea Rusoaicei de Gib I. Mihăescu), s-au bucurat de o caldă primire. Deci nu e exclus să auzim, într-un viitor apropiat, şi despre versiunea în limba cehă a vreunuia dintre romanele prezentate: Negru şi Roşu, Fiica mea America sau La mine-n cap. Deşi publicul cititor de poezie este, în general, mai restrâns şi mai rezervat (cel puţin în Cehia), cei doi poeţi români, dl Emil Brumaru şi d-na Krista Szöcs, au fost ascultaţi cu maxima atenţie, iar tălmăcirile în cehă a unora dintre poeziile lor, din volumul Rezervaţia de îngeri, şi, respectiv, Cu genunchii la gură, realizate de subsemnata, vor fi publicate în curând în revista electronică Iliteratura.cz.
Sunt convinsă că literaţii români au apreciat şi şansa de a se întâlni cu câţiva confraţi cehi şi de a discuta cu ei despre unele teme care îi leagă, în ciuda diferenţelor etnice sau lingvistice. În felul acesta, d-nele Ileana Cudalb şi Lavinia Bălulescu au găsit multe puncte comune cu oaspetele lor, prozatoarea şi traducătoarea Markéta Hejkalová, iar d-nii Bogdan Suceavă şi Ioan T. Morar au dezbătut tema legăturii dintre ficţiune şi document cu prozatorul şi scenaristul Roman Ráž. (Cei doi autori cehi sunt de găsit în recenta antologie de proza cehă contemporană, Coama leului pe pernă, iar pe dl Ráž cititorii români îl cunosc probabil şi mai bine, datorită romanelor sale Vânzătorul de umor şi Flagrant delict, apărute la editura Paralela 45.) Faptul că dl Emil Brumaru s-a înţeles de minune cu confratele său ceh, poetul şi traducătorul Václav Danek, n-a fost surprinzător, dat fiind că amândoi fac parte din aceeaşi generaţie, dar ceea ce îi apropie şi mai mult sunt, pe de o parte, temele poetice asemănătoare, şi pe de altă parte, o versificaţie extrem de elaborată, bazată deseori pe forme tradiţionale sofisticate.
Poate vă întrebaţi de unde provine interesul actual pentru literatura română în mediul ceh. După părerea mea, în momentul de faţă terenul de la noi este mult mai bine pregătit decât în deceniile trecute, datorită confluenţei mai multor factori favorabili. În primul rând, titlurile din literatura română destinate spre traducere sunt selecţionate cu multă chibzuinţă şi cu solida cunoaştere a gustului cititorilor cehi. Iată un exemplu grăitor: titlul „cea mai bună carte a anului 2006”, în cadrul prestigiosului premiu Magnesia Litera, l-a primit un roman românesc, Simion liftnicul de Petru Cimpoeşu. De o bună primire din partea publicului cititor, dar şi a criticii literare, s-au bucurat şi alte romane de valoare apărute în Cehia în ultimii ani, cum ar fi Întoarcerea huliganului de Norman Manea, Adio Europa de Dumitru Ţepeneag, precum şi câteva opere ale prozatorilor de azi din Basarabia: Pactizând cu diavolul şi Spune-mi Gioni! de Aureliu Busuioc, Şobolaniada de Nicolae Rusu sau Înainte să moară Brejnev de Iulian Ciocan. În ultimul deceniu, pe scenele teatrelor din Cehia au fost montate mai multe piese ale tinerilor dramaturgi români precum Lia Bugnar, Gianina Cărbunariu, Alina Nelega şi Gabriel Pintilei; cel mai mare succes a înregistrat piesa Kebab de G. Cărbunariu care de câteva stagiuni rămâne în repertoriul Teatrului de Comedie din Praga. În acest context trebuie amintită şi influenţa pozitivă, în mediul ceh, a „noului val” de cinematografie românească despre care se tot spune că impactul acestuia ar fi mai pronunţat în străinătate decât acasă; adevărul este că toţi cinefilii cehi cunosc la perfecţie filmele cineaştilor Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu ş.a.
Mai departe, nu trebuie să uităm că un merit deosebit în promovarea culturii româneşti în Cehia îi revine Institutului Cultural Român care funcţioneză la Praga din 2004. Cei care l-au condus în ultimii ani, directorul, dl Mircea Dan Duţă, şi adjuncta sa, d-na Veronica Miclea, au reuşit, datorită unui program bogat şi variat, să atragă un public din ce în ce mai numeros spre cultura română, prin proiecţii de filme, expoziţii de pictură şi de fotografie, susţinerea traducerilor, cursuri de limbă şi de civilizaţie ş.a.m.d. În cazul Târgului de Carte, ICR din Praga colaborează de fiecare dată eficient cu Ministerul Culturii care asigură şi pregăteşte din timp participarea română. Sigur, ştim cu toţii din experienţa proprie că relaţiile culturale se cultivă cel mai natural prin contacte personale, însă un cadru instituţional care funcţionează bine nu contribuie doar la dezvoltarea legăturilor oficiale dintre două state, ci înlesneşte şi schimbul de valori între indivizi aparţinând unor culturi diferite.