Îngeri şi diavoli


Nu cred că am găsit momentul şi nici răgazul ca să-i pot face lui Ion Vartic o mărturisire. Importantă în ceea ce mă priveşte. Deşi am stat ceva de vorbă în ultimii ani, deşi, nu de mult, am vorovit despre pivniţe şi despre mansarde, despre vis şi zbor, despre putinţe şi despre neputinţe. Deşi am vorbit despre Margareta şi despre Maestrul. Nici atunci nu am reuşit să-i şoptesc ce impact spiritual a avut asupra mea cercetarea domniei sale în jurul lui Mihail Afanasievici Bulgakov. Am citit de două ori cartea lui Ion Vartic, "Bulgakov şi secretul lui Koroviev. Interpretare figurală la Maestrul şi Margareta", publicată la Cluj, în 2004, de Biblioteca Apostrof - sînt multe bijuterii publicate acolo. Şi tot de atîtea ori am recitit, cu acest prilej, romanul lui Bulgakov, care m-a marcat decisiv, încercînd să urmăresc, cu pixul în mînă, anumite pasaje şi interpretările lui Ion Vartic. Cu tipul de discurs şi de investigaţie eram obişnuită de la postfaţa scrisă în 1995, cînd Editura Univers publica varianta necenzurată a romanului, prima versiune completă în limba română, în traducerea Nataliei Radovici. Cartea, însă, m-a purtat în adîncul fiinţei mele, a lui Bulgakov, a istoriei trecute şi recente, m-a uluit prin imensa suprafaţă a cercetării, o cercetare amănunţită, vastă, pe multe, multe registre, o cercetare pusă în valoare prin scris, prin verb într-o manieră superbă şi impresionantă. Mi s-a părut, citind-o şi recitind-o, că ceva divin s-a pogorît pentru Ion Vartic. Că l-a ocrotit, i-a dat har, putere, linişte şi lumină. Chiar şi lumina pe care Bulgakov şi-o interzice în carte, nu-i permite Maestrului accesul la ea. Toate cărţile profesorului Ion Vartic au ceva formidabil în relaţia cu mine, ca cititor. Sînt nu doar documentate cu un tip de atenţie care mă uluieşte, cu o voluptate a detaliului care-mi face bine, nu doar informate, inspirate, pline de inedite, de aşezări originale faţă de un subiect sau de lumile unor mari scriitori, nu doar minunat scrise. Au forţa de a provoca revelaţii. Semnificative. Pe lîngă multe altele, Ion Vartic devoalează secretul lui Koroviev, socotit indescifrabil de către Ioan Petru Culianu. Koroviev nu este altul decît Mihail Afanasievici Bulgakov. Nu mai spun un cuvînt în plus, cine doreşte să afle ce şi cum, să citească.

"Cred că sînteţi cel mai atent dintre cititori(şi dintre critici). În timpul şederii mele la ţară, m-am îndeletnicit cu scrierea unui capitol autobiografic despre capacitatea de atenţie, cheia magică a inteligenţei..." îi scrie Adolfo Bioy Casares lui Ion Vartic, într-o scrisoare din martie 1987. Un scurt fragment care sintetizează poliloghia de mai sus.

Am vrut să iau cartea aceasta cu mine, în concediu. Am căutat de-am înebunit, am întors un pahar cu gura în jos, am mai făcut şi alte vrăjitorii, fără nici un folos. Am găsit doar notiţele. Ca de obicei, am împrumutat-o fără să-mi notez cui. Cu o zi înainte să plec, am primit la redacţie un pacheţel. Nici nu trebuia să trec pe la revistă, nici prin gînd nu-mi trecea să desfac micul colet ca să nu fie ceva care să-mi umbrească vacanţa, ceva care să-mi dea sarcini, griji, urgenţe, peste cele pe care le am din plin şi lupt să le izgonesc. Un timp. Neatentă, deschid plicul şi mă trezesc în mînă cu o carte: "Sadovaia 302 bis". "Bis în ucraineană înseamnă diavol", spune undeva în cartea amintită Vartic, iar "302" este 30 plus doi, cei treizeci şi doi de ani ai împărăţiei Antihristului de la sfîrşitul lumii."



Mîntuire, linişte, lumină, umbră, păcat, pact, Isus, înger, diavol, iertare, ideologie, iubire, călătorie, alchimie, Pilai din Pont, asumare, fantasme, zbor, suferinţă, totalitarism, colaborare, rezistenţă, soare, lună, bal, destin, erotism, Maestrul, Margareta, ficţiune, închipuire, realitate, Bulgakov, nebunie, Koroviev, agonie, extaz, manuscrisele nu ard, Woland, alai, Moscova.


La Moscova! La Moscova!


La asta visau şi suspinau cele trei surori ale lui Anton Pavlovici Cehov. Acolo erau iubirea şi speranţa, acolo se întrupa idealul masculin, acolo era raiul pe pămînt care le aducea împlinirea ca femei, ca fiinţe pe lume. Iată că, tocmai cînd tot românul îşi îndreaptă privirea şi bugetul către Occident, există cîţiva scriitori visători care doresc la Moscova. Spre deosebire de mine care am vrut absolut acelaşi lucru, dar l-am consumat doar în poveşti spuse prietenilor mei, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga şi Virgil Mihaiu au plecat la Moscova acum un an, pe urmele lui Bulgakov. Aventura lor a plecat de la o anchetă făcută de Ruxandra Cesereanu în "Steaua", în primăvara lui 2005. Romanul "Maestrul şi Margareta" a fost considerat de către şapte din cei patruzeci şi patru de scriitori clujeni a fi capodopera secolului XX. Proiectul lor "Bulgakoviada", călătoria la Moscova, jurnalul ei, ce înseamnă Bulgakov pentru fiecare dintre autori, la care se adaugă vocea lui Ion Vartic şi cea a lui Ovidiu Pecican, alţi doi bulgakovieni care au abandonat plecarea la Moscova din varii motive, eseuri pe tema amintită, intervenţiile la colocviul desfăşurat la Ambasada noastră de la Moscova, gazda primitoare a călătorilor noştri, peripeţiile lor, descoperirile, precum şi cele lăuntrice, vibraţiile din apartamentul lui Mihail Afanasievici de pe strada Sadovaia 10, unde acesta a locuit la începutul anilor 1920, uliţa veche a Arbatului, Patriarşie Prudî în zori, Mînăstirea Novodevicie şi multe altele se mărturisesc în această carte. Am luat-o cu mine şi am citit-o pe nerăsuflate. A fost ca un vis, scurt, ca o întoarcere luminoasă în timp şi în mine, în pasiunile mele date de-o parte, în tihna izgonită a eu-lui meu, în neliniştile nopţilor cînd stăteam la coadă la Teatrul Mic ca să văd "Maestrul şi Margareta", spectacolul Cătălinei Buzoianu în scenografia avangardistă a Liei Manţoc, ca să-l văd pe Woland-Dan Condurache într-un rol uriaş, uriaş, şi pe Ştefan Iordache bîntuit de Maestrul său, şi pe Valeria Seciu ca o ispită veşnică în Margareta, ca să văd alaiul lui Woland, şi pe Koroviev, şi pe Behemoth şi Azazello, ca să-mi imaginez în fel şi chip balul, magiile şi vrăjitoriile, ca să fiu Margartea şi să zbor - de atîtea ori, de atîtea ori - deasupra oraşului.

Cartea Clujenilor provoacă delicii culturale şi spirituale. Călătoria lor este şi a ta, cititorule. Am savurat toate nuanţele detaliilor surprinse de vocile celor patru călători într-o Moscovă ce " aşa văzută şi descrisă, atrage teribil. M-am lăsat purtată prin cafenele şi cotloane, am citit cu sufletul la gură serialul scrierilor grafitti de pe scara blocului unde de află apartamentul lui Bulgakov, am vrut să pricep raportul lui Mihail Afanasievici cu contemporanii mei, am vrut să înţeleg rostul venirii lor acolo, ceea ce locul le revelă, am rămas tristă cînd am aflat că în apartament nu se mai găseşte aproape nici un obiect de-al lui Mihail Afanasievici. Am încercat să-i descopăr pe Marta, Ruxandra, Corin, Virgil altfel, profund şi adevărat, folosindu-mă de intermedierea lui Bulgakov şi a capodoperei sale. M-am strecurat în alaiul lor şi am zburat! Am privit şi eu, cu Marta Petreu, icoana din Muzeul Tretiakov, acea mică bijuterie cu Tolstoi pictat în haine de mujic, desculţ, întins pe frunze, într-o pădure. Am urmărit dialectica Dumnezeu-diavol şi triada Goethe-Dostoievski-Bulgakov din perspectiva Martei Petreu, m-a tulburat extraordinar punctul de vedere al lui Corin Braga legat de păcat, diavol, pedeapsă. În tradiţia creştină, diavolul îl ispiteşte necontenit pe om pe pămînt, urmînd ca, pentru greşelile lor, oamenii să plătească în infern, acolo unde diavolii îi chinuie. "În Maestrul şi Margareta, oamenii sînt suficient de răi încît să se corupă ei înşişi în această viaţă, iar diavolilor nu le rămîne nimic de întreprins în această privinţă. Ceea ce fac Koroviev, Behemoth, Azazello - mai puţin Woland, fiindcă ar fi sub demnitatea lui de arhidemon - este să expună şi să pedepsească viciile camuflate", spune Corin Braga. Virgil Mihaiu, împătimit de Bulgakov şi de roman pînă la nemurire, fără dubiu şi fără altă alegere pentru primul loc în top, cercetează şi Moscova şi cartea din perspectiva şi atmosfera muzicii. Întîlnirile picante ale jazzman-ului, ochiul care vede o Moscovă cu ispitele ei de azi, aluziile şi legăturile cu contextul muzical al perioadei scrierii romanului, animă tonul ludic al cărţii, tonul introdus încă de la început, în Jurnalul ca un prolog, de Ruxandra Cesereanu. Woland şi întregul lui alai coboară pe pămînt, la Moscova, în miercurea din Săptămîna Patimilor. Să dau totul peste cap pînă în sîmbăta de dinaintea Învierii... Ovidiu Pecican reface toposul cărţii la Cluj. Şi parcul moscovit Patriarşie Prudî poate fi Parcul Municipal, şi chioşcul cu firma "Bere şi apă minerală", şi Sadovoe Kolţo sînt uşor de găsit. Chiar şi Woland poate fi zărit aşteptîndu-l pe Azazello ca să pună la cale drumul teatrului.

Am citit cu voce tare pasajele mele favorite din roman, mi-am lăsat imaginaţia să lege visele şi zborurile. Mi-am amestecat imaginile cu flash-uri din spectacolul Cătălinei Buzoianu şi din filmul recent, extraordinar, care se difuzează în serial, în fiecare seară de duminică, la TVR2. Am petrecut, iarăşi, o vreme cu Bulgakov. Altfel. M-am extras din cotidian şi datorită şoaptelor clujenilor am zburat din nou. E minunat, cititorule!