Corespondent al ziarului „Le Monde” în România, Mirel Bran recenzează în acelaşi număr din „Le Monde des Livres” din ianuarie albumul comentat al fotografului român Răzvan Voiculescu intitulat „Rost/Sens”, apărut în ediţie bilingvă română-engleză la Q-T-Raz în noiembrie 2012. Ediţia, scrie Bran, se vinde ca pâinea caldă pe internet, devenit un fenomen de modă. E vorba de fotografii însoţite de scurte legende în care putem vedea o altă Românie decât aceea de toate zilele şi decât aceea de care s-a îndrăgostit media occidentală. Cei care o populează în fotografiile lui Voiculescu sunt ţărani care par ieşiţi din negura vremii, exersând profesii străvechi, abandonate aproape peste tot. Voiculescu a părăsit România în 1981, când avea 20 de ani, a studiat arta fotografică la Copenhaga şi a făcut apoi carieră în desenul industrial în Franţa. Călătorind frecvent în ţară după dispariţ ia lui Ceau- şescu, a avut revelaţ ia acestei Românii profunde pe care, spune Bran, generaţia lui Voiculescu ar fi redescoperit-o după ce generaţia anterioară i-ar fi întors spatele, obsedată fiind de integrarea în Europa. Ceea ce Bran şi Voiculescu par a nu lua în considerare este faptul că accesul la această ţară străveche i-a fost posibil generaţiei lui Voiculescu tocmai prin revenirea României în comunitatea europeană prin strădania, obsesia, cum o numeşte fotograful, generaţiei anterioare.