Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
România a luat cartonaşul galben de Cristian Teodorescu


Aşa cum mă aşteptam, Uniunea Europeană n-a întrerupt negocierile cu noi, dar a luat Bucureştiul la ochi. Ceea ce echivalează cu un cartonaş galben. De aici încolo există riscul ca Uniunea să întrerupă negocierile cu România sau să ne trezim la sfîrşitul acestui an cu un raport de ţară prost, care ne-ar putea costa amînarea pentru cine ştie cînd a primirii României în Uniune. Iar în aceste condiţii devine probabil ca şi fondurile europene destinate netezirii căilor noastre către U.E. să fie redistribuite.

Indiferent de meciurile pe care le are cu Opoziţia, Guvernul nu poate arunca pe Stolojan sau pe Băsescu vina că România a intrat în colimatorul Uniunii, fiindcă nu îndeplineşte criteriul politic al integrării. Liberalii, chiar şi ţărăniştii extraparlamentari şi-au pus obrazul în Parlamentul Europei pentru ca negocierile cu România să nu fie întrerupte. Nu cred că asta a contat prea mult în decizia euro-parlamentarilor, dar Cabinetul Năstase nu se poate plînge că „a fost lucrat” de Opoziţie în străinătate, ca să aibă zile negre acasă.

Dl Năstase nu poate cere însă Opoziţiei să-l şi aclame pentru că Uniunea Europeană a decis să monitorizeze cu atenţie România. Faptul că alianţa PNL-PD a cerut demisia guvernului, după ce a susţinut că Uniunea nu trebuie să întrerupă negocierile cu Bucureştiul, nu e o întoarcere ca la Ploieşti şi nici un cuţit vîrît în omoplaţii Executivului.

Dacă Opoziţia parlamentară ar fi susţinut şi în ţară Guvernul Năstase, după ce a făcut asta în străinătate, atunci chiar că monitorizarea României s-ar face la sînge. Ce credibilitate mai are o opoziţie care cîntă în struna Puterii şi la ea acasă?

Pentru jocul politic de toate zilele, Executivul poate reproşa Opoziţiei orice, mai puţin că România a intrat în colimatorul Uniunii Europene.

Pentru acelaşi uz intern poate fi întrebuinţată şi teoria conspiraţiei şi cea a jocurilor de interese externe care umblă să împiedice ţara noastră să intre în Uniunea Europeană. Dar dacă, în afară, Puterea de la Bucureşti încearcă să întrebuinţeze aceeaşi argumentaţie, atunci chiar ne-am ars.

Puterea de la Bucureşti a primit avertismente punctuale din partea Uniunii Europene. Încît, la o adică, nu mai poate ridica din umeri că n-a ştiut ce vrea Europa.

Feluritele guverne care s-au succedat la Palatul Victoria nu s-au prea omorît cu firea în privinţa măsurilor propriu-zise de care e nevoie pentru integrarea României în Occident. Totuşi, din aproape în aproape, am ajuns în situaţia în care nu ne mai putem juca de-a integrarea.

Cabinetul Năstase are un avantaj din acest punct de vedere: nu trebuie să-i mai întrebe pe occidentali ce are de făcut România în principiu ca să fie admisă în Uniunea Europeană. Dezavantajul său e că s-a ajuns la amănunte şi că aceste amănunte prind Guvernul în ofsaid. Dar asta nu din pricină că Uniunea Europeană umblă să scoată România din joc.

Puterea de la Bucureşti s-a făcut că nu pricepe avertismentele Uniunii din raportul de ţară pentru România de anul trecut, unde se spunea că Justiţia are bube în cap, că Politica face presiuni asupra Justiţiei şi altele, de acelaşi fel.

Or, în loc ca Guvernul să ia măsuri limpezi pentru detensionarea acestei situaţii, lucrurile s-au înrăutăţit. Justiţia a rămas la fel, cu intruziunile puterii cu tot, iar ziariştii care anchetează pe cont propriu abuzurile şi corupţia au ajuns să fie bătuţi pe stradă.

Ideea că Europa nu aude decît rapoartele Guvernului României, pentru că a luat decizia politică să ne primească, s-a dovedit un fiasco al Guvernului. De aici înainte ori Cabinetul Năstase face paşi vizibili pe drumul reformei, ori ne vom trezi toţi cu cartonaşul roşu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara